Editura Evenimentul si Capital

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Cum s-a reușit transformarea lui Victor Ponta într-un Mubarak al României lui 2014

Ion Cristoiu
Autor: | | 82 Comentarii | 9078 Vizualizari

Dacă am fi avut o presă profesionistă, chiar minim profesionistă, definită prin răceala privirii asupra scenei noastre politice, mai mult ca sigur evenimentul numărul unu al lui 2014, dacă nu chiar al ultimilor ani – cîştigarea scrutinului prezidenţial de un outsider şi nu la un scor normal, ci la unul reliefînd o răsturnare spectaculoasă –, ar fi făcut obiectul a sute de analize, comentarii, dezbateri la tv.

Nu de alta, dar din lecţia lui 16 noiembrie 2014 pot învăţa toate partidele politice nu numai PSD. Din cîte văd eu însă, nu numai PSD nu vrea să înveţe nimic, dar nici PNL, ba chiar nici preşedintele ales, care vorbeşte deja de schimbarea majorităţii parlamentare prin trecerea în luntrea cîştigătorului a unor politicieni şi a unor partide din barca Puterii.

Spre uluirea celor care mai speră că presa noastră îşi va reveni la un moment dat (nu însă şi a mea, care ştiu de la Caragiale că presa de azi poartă în gene caragialismul presei româneşti de pe vremea lui Carol I), şi după scrutin multe site-uri, ziare, televiziuni de ştiri, au continuat campania electorală, chibiţînd febril de o parte şi de alta a baricadei politice. Cît despre rezultatele scrutinului acestea au fost îngropate pur şi simplu de un uragan de metafore, care de care mai ieftin lirice, de la, Ne-am luat ţara înapoi! pînă la Am stopat ascensiunea Ciumei roşii!

Această realitate a presei noastre mă face să tresar interesat ori de cîte ori întîlnesc în presa noastră, tipărită, electronică sau audiovizuală, tentative de a aborda scrutinul din 16 noiembrie şi cu bisturiul, nu numai cu cădelnița.

O asemenea tentativă mi se pare comentariul lui Dan Andronic din Evenimentul zilei de marţi, 25 noiembrie 2014, intitulat Atunci când politicienii nu citesc cărţile Directorului SRI, se pierd alegeri prezidenţiale. În debutul comentariului Dan Andronic plasează un citat dintr-o carte scrisă de George Maior, directorul SRI. Titlul şi gestul din debutul textului i-ar putea face pe unii să creadă că numărul ofiţerilor acoperiţi din presă obligaţi să se descopere a crescut cu unu. Eu însă, care-l ştiu pe Dan Andronic de pe vremea Evenimentului zilei şi pe care l-am urmărit în activitatea sa de gazetar ştiu că e vorba de o simpatie deosebită pe care o are Dan Andronic faţă de George Maior, simpatie împărţită de directorul SRI, în personalitatea mai tînărului coleg, cu Traian Băsescu, dar și cu Adrian Năstase, de exemplu.

Ce vrea să spună Dan Andronic prin titlul provocator, în stilul Evenimentului zilei de ieri şi de azi?

Răspunsul ni-l dă citatul din debutul comentariului, luat din cartea lui George Maior Gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI, ediţia a doua, editura RAO, 2014:

„Nimeni nu şi-ar fi putut imagina că Facebook-ul (sau alte reţele de socializare) ar putea dezvolta foarte rapid contranarative atât de penetrante la propaganda şi legitimităţile oficial impuse ale unor regimuri de altfel puternice militar, precum cel al lui Gaddafi din Libia, sau Mubarak din Egipt, astfel încît populaţiile să fie capabile să menţină într-un ritm intens proteste masive de stradă, apte să contribuie mai mult sau mai puţin decisiv, la dărîmarea respectivelor dictaturi.”

Folosind acest citat mai mult ca punct de pornire, decît ca adevăr absolut, Dan Andronic încearcă şi reuşeşte să deschidă o dezbatere serioasă despre rolul reţelelor sociale în spectaculoasa înfrîngere a lui Victor Ponta. Poate că mulţi chibiţi ai preşedintelui ales s-ar fi aşteptat să scriu Spectaculoasa victorie a lui Klaus Iohannis. Deşi echipa de campanie a PNL se luptă după alegeri – fie şi pentru a obţine noi contracte – să demonstreze că l-au făcut pe Klaus Iohannis un fel de Lady Gaga politică a Facebookului, eu continui să susţin că orice analiză serioasă a scrutinului trebuie să pornească de la axioma Nu Klaus Iohannis a învins, ci Victor Ponta a fost înfrînt.

Această axiomă ni se dezvăluie îndeosebi în cazul intrării în joc a reţelelor sociale, a blogurilor, a site-urilor, a  mesajelor schimbate reciproc. Din cîte de vede, George Maior invocă rolul reţelelor sociale în mobilizarea mulţimilor la proteste de stradă în regimuri definite prin dictatori îmbătrîniţi la şefia ţării, regimuri ce par eterne şi, mai ales regimuri, ce blochează libera circulaţie a informaţiei în spaţiul public.

Într-adevăr, aşa e.

Folosirea unor mijloace situate în afara controlului oficial nu e o noutate în Istoria modernă. Ca să dau un singur exemplu, regimul dictatorial al Șahului a fost subminat de adepţii lui Komeini prin răspîndirea pe șest a casetelor audio cu discursurile Aiatolahului în bazarul din Teheran. În ultimii ani ai lui Ceauşescu, Europa liberă a fost folosită de CIA pentru a destabiliza un regim care interzicea oficial critica.

Internetul a devenit astfel un mijloc de comunicare a mesajelor interzise de mijloacele de comunicare oficială.

Aşadar, pentru ca Internetul să poată fi folosit în subminarea unor regimuri se impun următoarele condiţii:

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate