Nu demult, editura RAO a scos pe piaţă versiunea românească a cărţii lui Philip Freeman Marcus Tullius Cicero, How to Run a Country. An ancient Guide for modern leaders, ( Cum se conduce o țară. Ghid antic pentru liderii moderni), apărută în 2013 la Princeton; Oxford: Princeton University Press.

Profesor de Limbi clasice la Luther College in Decorah, Iowa,  Philip Freeman a dovedit un pronunțat  spirit de gazetar selectînd din Cicero acele fragmente prin care fostul consul şi orator al Romei antice (106 Îhr – 43 Îhr) poate servi ca ghid pentru politicienii de azi.  Cum se conduce o ţară. Ghid antic pentru liderii moderni urmează unui alt volum, publicat în 2012,  How to win an election. An ancient Guide for Modern Politicians (Cum să cîştigi un Scrutin. Ghid antic pentru politicienii moderni).

Scriind, spirit de gazetar, adaug şi invidia mea profesională faţă de profesorul din Iowa. Cum dracu' de nu mi-a trecut mie prin cap să fac viu, modern, un mare gînditor politic român (Nicolae Bălcescu, de exemplu), prin realizarea unei selectări moderne a textelor sale, amintind de cea care produce volume gen X despre flori şi privighetori?! Dar poate e mai bine că nu mi-a trecut prin cap. Cine ştie! Lăsam baltă toate proiectele şi mă apucam de ăsta, pe care nu-l duceam pînă la capăt.

Pînă aici – excepţie făcînd posibilitatea ca formula să fie imitată şi în România, apariţia cărţii Cicero,  Cum se conduce o ţară ar rămîne în sfera exclusivă a creativităţii editoriale dacă Prefaţa -  un veritabil studiu – n-ar fi semnată de nimeni altul decît directorul SRI, George Cristian Maior.

Dintr-un anume punct de vedere, gestul lui George Maior n-ar fi ieşit din comun. Şi cînd spun asta nu mă refer la rîia care-i apucă pe politrucii noştri de a-şi pune numele,  ca analfabetul deştu',  pe lucrări de doctorat şi chiar pe cărţi.

Indiscutabil, George Maior nu aparţine acestei categorii. Autor de cărţi scrise de el, directorul SRI foloseşte prefeţele la lucrări,  precum cea despre Bismark, de a-şi exprima gînduri autentice, interesante, iscate de lectura unei cărţi.

Cuvîntul înainte la Cicero iese din din sfera strădaniei unui intelectual autentic de a rămîne în formă chiar şi după parvenirea într-un post precum cel de director SRI.

În aproape toate cazurile, prefaţa la o carte – mai ales cînd e semnată de o personalitate din afara domeniului de specialitate (George Maior nu e latinist, nici istoric al Romei antice, e un eseist pur şi simplu) -  dă curs gîndurilor respectivului în legătură cu cel spuse în carte.

Am citit cu creionul în mînă şi cartea şi prefaţa.

Mi-a sărit în ochi imediat faptul că George Cristian Maior, fără a supralicita, foloseşte textele din Cicero pentru a-şi exprima public propria concepţie despre conducătorul politic modern şi,  cred eu, despre conducătorul unei ţări precum România.

„un conducător înzestrat cu prudenţă şi înţelepciune practică, călăuzit de raţiune, moderat, capabil să îşi controleze pasiunile (cum ar putea, altfel, să ţină în frîu mulţimile, dacă nu se poate stăpîni pe sine însuşi?). Mai presus de orice, are un simţ profund al justiţiei, fiind drept în tot ceea ce spune şi face. Este un om integru, de bună-credinţă, care nu se lasă pradă mitei sau altor forme de corupţie, conştient fiind că un stat corupt este un stat slab. În permanenţă în căutarea gloriei, el dă dovadă de curaj, mărinimie şi, nu în ultimul rînd, de o fantastică putere de muncă. Singura sa datorie este să se autodepăşească, determinîndu-i pe ceilalţi să îl urmeze prin puterea exemplului.” Au circulat în ultimul timp zvonuri, ba chiar şi ştiri despre posibilitatea ca George Maior să candideze la Preşedinţie.

Personal, nu văd nici un impediment, deşi nu-mi dau seama dacă va reuşi să seducă  – vorba lui Cicero – nu numai Senatul, ci şi Plebea.

Nu ştiu dacă George Maior a făcut aici portretul preşedintelui pe care ar vrea el să-l întruchipeze.

Sigur e că aşa îl  vede el  pe conducătorul politic.

Şi dacă nu va candida, admiţînd că are un cuvînt de spus în lansarea unui candidat, sînt sigur că directorul SRI şi-a pus pe masă, prin această Prefaţă, criteriile de selecție.