A trecut aproape neobservată emisiunea Ultimul cuvînt de duminică, 28 iunie 2015, de pe B1tv, în care, în premieră, Victor Ponta s-a întîlnit cu Gabriel Oprea în direct și la oră de vîrf. Nici măcar postul care a găzduit dialogul nu s-a omorît să dezbată, în știri și talkshow-uri ulterioare, semnificațiile declarațiilor făcute de Victor Ponta, dar și ale celor făcute, după întîlnire, de Gabriel Oprea. Păcat!

Nu atît de strădania noastră, a celor care au realizat emisiunea, cît mai ales de pierderea unui moment politic deosebit, care va explica, sînt sigur, multe dintre întîmplările de pe scena noastră politică.

Dacă ar fi să întocmesc o ierarhizare a declarațiilor din emisiune după importanța lor pentru viața politică, alături de cea a lui Gabriel Oprea, că nu vrea să fie premier în nici o condiție – semnal dat fomiștilor din PNL, gata să se concubineze cu oricine și gata să accepte orice numai să poată reveni la hîrdăul cu miere al Puterii, pe primul loc aș pune atacul spectaculos al lui Victor Ponta împotriva lui Klaus Iohannis:

„Eu am spus anul trecut, şi-mi pare rău că am dreptate, domnul Iohannis ne consideră pe toţi nişte iobagi, aşa, pe moşia domniei sale, care trebuie să îndeplinim nişte ordine. Ori PSD nu îndeplineşte ordinele domnului Iohannis, mai ales cînd sînt greşite.”

Știind foarte bine  prudența lui Victor Ponta  față de un atac la Klaus Iohanni, urmînd unui timp de pisiceală, am tresărit.

Vehemența și directețea atacului marcau mai mult decît o controversă.

Marcau un război între premie și președinte!

Potrivit năravului meu de a marca în direct știrea de senzație, am simțit nevoia să insist pe această declarație a lui Victor Ponta, în premieră după scrutin. A avut loc următorul dialog:

„Ion Cristoiu: Am o rugăminte, dacă mai vreţi să repetaţi acest... E o premieră în atitudinea dumneavoastră faţă de preşedinte. Şi spuneaţi că dînsul vă consideră - uite că vreau să reţin ca ştire - iobagi...

Victor Ponta: Pe toţi românii. Am spus în campanie acest lucru şi...

Ion Cristoiu: Păi nu e nimic, şi o repetaţi acum? E foarte important.

Victor Ponta: Da, am spus în campanie. În primele luni am avut altă impresie, dar după aceea mi se verifică. Domnul Iohannis are o mentalitate de stăpîn de iobagi, aşa, cu românii în general şi noi trebuie să îndeplinim dorinţele sale. Or, noi nu le îndeplinim. Asta e. Se supără, ne mai face un dosar, ne mai face ceva, nu ştiu, dar nu le îndeplinim.”

Presa noastră, transformată pe zi ce trece într-o Galerie de chibiți de bodegă gen Jos Ponta! Sus Klaus Iohannis! a sărit peste această declarație.

Presa străină a sesizat imediat nu numai importanța atacului, dar și conținutul mai aparte al acestuia.

Într-o corespondență de la București, agenția maghiară de știri MTI, beneficiind de luciditatea jurnalismului străin, lămurea astfel declarația lui Victor Ponta:

„Politicianul social-democrat, însă, l-a atacat din nou vehement pe Klaus Iohannis, la fel ca în campania electorală de anul trecut, atunci cînd au fost contracandidaţi la alegerile prezidenţiale. În timpul campaniei, Ponta a încercat să-l discrediteze pe Iohannis în faţa românilor, făcînd referiri la religia evanghelică şi apartenenţa sa la minoritatea germană, iar acum, cu folosirea termenului de iobagi, Ponta s-a referit la nedreptăţile istorice – care figurează în manualele de istorie – în urma cărora românii au avut de suferit timp de secole pe perioada asupririi lor de către domnitorii străini.”

Agenția maghiară MTI, sensibilă la tema Grofi unguri – iobagi români, a luminat una dintre direcțiile de campanie pe care Victor Ponta și PSD le-ar putea duce împotriva lui Klaus Iohannis.

Cu aceeași competență profesională, pe care mulți jurnaliști români de azi ar trebui s-o aibă, pentru a nu reduce presa la gazetăria de perete a partidelor, corespondentul MTI plasează declarația de duminică seara în contextul relației dintre Președinte și premier:

„În primele şase luni de coabitare politică, premierul român a vorbit despre Iohannis pe un ton politicos şi vehicula ideea de disponibilitate pentru cooperare cu şeful statului.”

Într-adevăr, o simplă retrospectivă a realitățillor de după instalarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni  dezvăluie o lungă perioadă de relație neobișnuit de caldă între Klaus Iohannis și Victor Ponta.

După instalarea ca președinte, niște vorbe aruncate de Klaus Iohannis pe facebook ne anunțau o întîlnire între premier și președinte. Pentru că întîlnirii îi lipseau notele de moment oficial, în prefața ei, am scris pe cristoiublog.ro luni, 22 decembrie 2014:

„Un Comunicat trimis țării de Klaus Iohannis pe Facebook, sub semnul preferinței puerile pentru un mijloc propice comunicării personale și nu comunicării oficiale, ne vestește că președintele l-a invitat luni, 22 decembrie 2014, la Cotroceni pe Victor Ponta pentru a discuta, citez: «actualitatea politico-economică si perspectivele colaborării instituționale între președinție și guvern».

Din scrierile lui Victor Ponta n-am aflat dacă în prealabil a avut loc o discuție între cei doi menită a conveni întîlnirea. Nu de alta, dar din punct de vedere constituțional, Victor Ponta nu-i obligat să răspundă invitației. Klaus Iohannis nu e Carol I, nu e nici Carol al II-lea, dat fiind că pe Elena Lupescu n-o poate egala nimeni nici la pat, nici la cap, pentru ca premierul să dea fuga-fuguța la Cotroceni cînd i se trezește președintelui. Ar fi fost normal ca președintele Klaus Iohannis să anunțe c-a convenit cu Victor Ponta o întîlnire la Cotroceni.

Victor Ponta n-are însă nici un interes să-l contrazică pe Klaus Iohannis.

Mai întîi, pentru că el, așa cum s-a văzut din filmulețele de la Cotroceni, e un căcăcios cînd vine vorba de președinți și, în general, de toți cei care i-ar putea da bătăi de cap. Apoi, dacă urmărești slugărnicia celor două posturi de propagandă ale lui Victor Ponta – România Tv și Antena 3 – față de Klaus Iohannis, vei pricepe că premierul se dă de ceasul morții să-l prezinte pe noul președinte ca infinit mai bun în relația cu Guvernul decît fostul președinte, Traian Băsescu.”

Am reamintit aceste rînduri nu pentru un exercițiu de fudulire, ci pentru a sublinia că, la început, relația dintre Klaus Iohannis și premier îmbrăca notele unei relații între persoane și nu între instituții. Subliniam, de asemenea, că Victor Ponta era cel interesat de a-l prezenta pe Klaus Iohannis ca fiind altfel decît Traian Băsescu.

Nu e de mirare că, după întîlnire, păstrată într-un regim de secretoșenie sancționat de mine imediat, Victor Ponta scria pe Twitter:

 „Prima consultare instituțională cu Președintele Iohannis – extrem de utilă, serioasă și eficientă. Lucrurile intră pe făgașul normal”.

Nu atît Victor Ponta, cît mai ales Klaus Iohannis avea interesul de a cultiva o relație instituțională armonioasă între președinte și premier.

Toată campania electorală a lui Klaus Iohannis a fost marcată de angajamentul că el va fi un altfel de președinte. Nu numai prin raportare la Traian Băsescu, dar și la toți președinții postdecembriști. Un altfel de președinte, adică unul care nu va face din postul de la Cotroceni o baricadă în bătălia politică internă, ci un fotoliu de Arbitru, de Moderator, de Înțelept al națiunii.

După 22 decembrie 2014 au urmat alte și alte declarații entuziaste ale lui Victor Ponta despre cît de diferit e Klaus Iohannis de Traian Băsescu. La rîndu-i, Klaus Iohannis lăsa impresia unei voințe ieșite din comun de a oferi românilor, întîia oară în postdecembrism, imaginea unui Președinte arbitru, situat deasupra chelfănelilor de pe maidanul politic intern, un președinte care poate coabita instituțional cu premierul de altă culoare politică.

Suntem, iată, în plin război între premier și președinte!

Președintele i-a cerut demisia lui Victor Ponta.

Gest nu numai de rupere a unui pact de coabitare de la sine înțeles, dar și anticonstituțional, deoarece președintele nu-i poate cere oficial premierului demisia.

Au urmat alte gesturi menite a semnala declanșarea oficială a războiului de către Klaus Iohannis. Adoptarea și impunerea unei Strategii de apărare dubioase, menite a da președintelui prerogative și de premier, dictarea desemnatului la șefia SIE.

Toate aceste gesturi au avut loc, mult mai grav, fără o minimă explicare în fața opinei publice.

Convins că Sistemul de forță făurit în cei 10 ani de mandat ai lui Traian Băsescu poate ține locul prestației democratice, Klaus Iohannis nici nu se gîndește la respectarea minimelor aparențe. Sistemul instituțiilor de forță, între care se numără Binomul SRI-DNA – Poliția politică secretă a României din 2015, instituții conduse de ștabi care vor să supraviețuiască schimbării de Președinție, îl încredințează că nu mai e nevoie să se ostenească. Ceea ce alți președinți au rezolvat prin instrumentele complicate ale democrației, Klaus Iohannis e îndemnat să creadă că poate rezolva prin instrumentele Statului de Drepți.

Agenția MTI punea schimbarea lui Victor Ponta pe seama momentului întruchipat de întîmplările zilei de vineri, 5 iunie  2015:

 „Poziţia lui Ponta s-a schimbat după ce DNA a declanşat urmărirea penală la adresa sa, iar Iohannis a cerut demisia premierului social-democrat.”

Eu nu cred că poziția lui Victor Ponta s-a schimbat radical vineri, 5 iunie 2015. Un interviu acordat ulterior, marți, 9 iunie 2015,   Antenei 3 îl arăta  pe premier, așa cum am remarcat  vineri, 12 iunie 2015,  pe  Evz.ro, ca ” un pisicuț care nu mai știa cum să intre în grațiile Stăpînului care-l apucase de coadă ca să-l azvîrle afară de la Palatul Victoria”.

 Nici după aceea, pînă duminică, 28 iunie 2015, Victor Ponta n-a dezgropat securea războiului cu Klaus Iohannis.

Ce s-a întîmplat între timp?

Între timp s-a întîmplat Afacerea Sebastian Ghiță.

Pentru Victor Ponta,   tot ce i s-a întîmplat lui Sebastian Ghiță din partea Binomului SRI-DNA- de la acuzația de cumpărare a  voturilor pentru Victor Ponta în campania prezidențială pînă la  interdicția pusă lui Sebastian Ghiță de a  vorbi cu premierul, au fost pentru Victor Ponta semnalul că  Sistemul din slujba lui Klaus Iohannis e dispus de orice abuz pentru a-l forța să demisioneze.

Sebastian Ghiță a fost semnalul că nu mai e cale de împăcare cu Președintele, care a pus preț pe capul politic al premierului, nu atît de la  înhățarea unuia dintre apropiații lui Victor Ponta, cît mai ales din sacrificarea lui Sebastian Ghiță, om al SRI, implicate, cum sesiza Elena Udrea în Jurnal, pe vremea lui Traian Băsescu, în numeroase  Operațiuni ale SRI în plan  intern.

Dacă SRI a  ajuns să-și sacrifice, în chip riscant, un om precum Sebastian Ghiță – și-a zis Victor Ponta- înseamnă că nu mai e de joacă. 

Nu se mai trage cu gloanțe oarbe dinspre Cotroceni.

Se trage cu muniție de război.

Și atunci trebuie să se tragă și dinspre Victoria cu muniție de război!