ROMÂNIA LUI CRISTOIU: Cinci motive pentru care Unificarea Dreptei e acum doar un simplu spectacol mediatic

ROMÂNIA LUI CRISTOIU: Cinci motive pentru care Unificarea Dreptei e acum doar un simplu spectacol mediatic

Telenovelistă fără s-o ştie, presa sovietică de după Război cita în toate împrejurările mai dificile pe Iosif Vissarionovici Stalin, care – cică – ar fi zis la începutul invaziei nemţeşti, cînd Armatele lui Hitler erau lîngă Moscova: Va fi Sărbătoare şi pe uliţa noastră! Luînd seamă la atmosfera din presa de Dreapta a acestor zile, mi-a venit să-l parafrazez pe Tătucul, scriind:

În fine, e sărbătoare şi pe uliţa noastră!

Titlurile site-urilor, ziarelor şi televiziunilor închinate declarativ Dreptei făceau să ardă suportul de atîta incandescenţă:

În fine, Unificarea Dreptei!

Ne puteți urmări și pe Google News

Victor Ponta e negru la faţă de supărare!

Moment istoric la Palatul Parlamentului!

Faptele, din care au ţîşnit artificiile sărbătorii mediatice sînt acestea:

Miercuri, 28 mai 2014, ora 17, delegaţiile PDL şi PNL s-au întîlnit pentru a discuta realizarea unui Front anti-PSD.

După întîlnire, liderii PNL şi PDL au declarat, fiecare în parte, că s-a stabilit mai mult decît o Alianţă PNL-PDL.

S-a stabilit o fuziune.

Pînă mai ieri, cele două partide, şedeau în spatele unui gard, de unde se ițeau liderii pentru a-şi spune măscări reciproce.

Acum, gardul a fost dărîmat şi, pe terenul astfel făurit, liderii celor două formaţiuni îşi spun vorbe dulci, ba chiar, din cînd în cînd, se şi pupă în stil rusesc.

Indiscutabil, însuşi faptul că două partide pînă mai ieri duşmane au putut organiza o întîlnire fără să-şi dea reciproc în cap, ba mai mult, să şi poată anunţa că, după, procesul unei alieri e unul de bun augur pentru formaţiunile de Dreapta, deplînse de jurnaliştii anti-PSD ca incapabile să se unească.

Realismul necesar oricărei analize care nu e manifest politic ne obligă însă să avertizăm c-a fost doar ceea ce, pe vremuri, se numea, în procesul ivirii unui copil, prima vedere dintre cei doi potenţiali producători de copil.

Cei doi şi-au anunţat intenţia de a se lua.

Pînă la ivirea copilului mai e cale lungă, nu lipsită de dificultăți,  una fiind cea dacă el sau ea nu sînt cumva fără rod.

Am avut de-a face, aşadar, cu un prim contact dintre două partide, supralicitat mediatic din necesități  interne.

Pînă la momentul Coaliţiei sau al fuziunii, e drum lung, presărat cu obstacole.

Unele previzibile.

Altele imprevizibile.

Cum pe cele imprevizibile le ştie doar Dumnezeu, şi nici el în amănunt, deoarece alte Coaliții îi stau în atenţie maximă (Germania-Rusia, de exemplu), ne vom mulţumi să trecem în revistă doar cîteva dificultăţi previzibile:

1) Pentru ca alianţa sau fuziunea să se realizeze, trebuie  să fie preşedinte al PNL Klaus Iohannis.

E condiţia pusă de PDL şi peste care nu se poate trece.

2) Coaliţia sau fuziunea nu pot fi hotărîte decît de Congresul PNL.

Înainte de a face asta, Congresul va alege structura de conducere.

Cine garantează că ea va fi aşa cum noi, muritorii o plănuim acum, din cuţite şi pahare?

Știm de la Împărăți că deschiderea Succesiunii poate aduce multe surprize.

3) Pentru ca preşedintele PNL să fie Klaus Iohannis şi Crin Antonescu să fie candidat, se cere ca actualul preşedinte, Crin Antonescu, să aibă încredere deplină în Klaus Iohannis. În orice moment, Crin Antonescu, care – cred – l-a citit pe Shakespeare, îl poate bate gîndul că Klaus Iohannis îi va trage clapa.

Nu i-a tras-o luni, cînd s-a grăbit să-şi anunţe demisia în faţa presei înaintea lui Crin Antonescu?

În ce ar consta tragerea clapei?

Un candidat care nu e şi şef al Partidului depinde fundamental de şeful partidului. Nici o problemă, dacă şeful partidului nu-şi pune nici în somn problema de a candida el.

Klaus Iohannis e cîntat acum de toată lumea drept un candidat cu mai mari şanse decît Crin Antonescu.

Nu-i normal ca Crin Antonescu să se întrebe dacă pe Klaus Iohannis nu-l va ispiti să fie el preşedintele României?

4) PNL s-a rupt de PSD pe motiv că partidul vrea să meargă singur la bătălie.

Mulţi liberali au fost seduşi de asta.

Brusc, aceşti liberali, află că numai ce-au divorţat de PSD, că şi trebuie să se însoare cu altcineva, cu PDL.

Păi numai Călin Popescu Tăriceanu a fost dispus la  atîtea căsătorii.

Pentru că-i Călin Popescu Tăriceanu și nu PNL!

5. Cel mai bine ar fi ca PDL și PNL să fuzioneze. Coaliția dintre ele nu va produce nici un efect major în captarea  electoratului.  Românii nu mai cred în coaliții după eșecul atîtor coaliții. Fuziunea ar fi altceva. Ar garanta românilor că e vorba de ceva pe termen lung. Numai că fuziunea presupune un nou partid, cu un nume diferit de numele PNL. Vedeți liberal normal la tărtăcuță care să renunțe la numele de PNL, din care-și fac o mîndrie, chit că unii nici nu știu cine a fost Ionel Brătianu?

Sunt cel puțin cinci motive pentru care nu cred că electoratul anti-PSD fără să se îmbete altfel decît cu apă rece.