Secretarul de stat Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență din Ministerul Afacerilor Interne, a dezvăluit, în emisiunea moderată de Dan Andronic, directorul general al EVZ, cum s-a ajuns ca românii să iasă în stradă pentru el.

- Dan Andronic: V-am promis că nu intrăm foarte mult în politică și o să evit pe cât posibil zonele contondente, ca să nu ne accidentăm. Dar v-aș propune să ne întoarcem în 2012. Pentru că acolo ați reprezentat scânteia care a dus la un conflict major în societate.

- Raed Arafat: Fără intenție...

- Conflictu-i conflict. Știți cum e. Știi cum începe, nu știi cum se termină. Ați fost scânteia care a dus la demonstrații în stradă. E adevărat, ulterior preluat de politic, de cuplul Ponta - Antonescu. Și care au fost considerate un precursor al victoriei zdrobitoare în alegeri. Dacă v-ați întoarce acum în timp, ați regreta vreo declarație pe care ați făcut-o atunci?

-Dacă analizăm ce am declarat, eu n-am declarat decât un singur lucru pe medicina de urgență și acest lucru nu-l regret. Am încă aceleași convingeri că un sistem de urgență trebuie să fie un sistem în care statul are responsabilitatea principală și să fie funcțional din toate punctele de vedere. Fără amestecul intereselor comerciale sau al altor interese. (...)

- Atunci s-a spus că, de fapt, ați informat fals pentru că sistemul de urgență nu urma să fie desființat, privatizat și așa mai departe...

- Nu. Dacă urmăriți declarațiile mele de atunci o să vedeți că eu n-am zis nicăieri că sistemul, sau cel puțin nu-mi aduc aminte să fi zis, că vom privatiza sau o să fie imediat privatizat. Problema este așa. Așa cum era trecută legea, ea ducea la liberalizarea sistemului de urgență. Și, într- adevăr, ulterior la privatizarea sistemului. Sau la intrarea componentei private în el, în competiție cu componenta publică, pe banii publici, care automat în câțiva ani scoate sectorul public din joc. Acest lucru a fost principalul aspect pe care eu l-am prezentat.

- Dați-mi voie să vă dau citatul exact...

- Vă rog. Îmi aduceți aminte și eu știu ce am zis.

- Distrugem ceva foarte bun. Unitatea de primiri urgență, serviciul de ambulanță și SMURD-ul...

-Exact.

- Avem un sistem de urgență integrat, dar interdependent. Dacă unitățile de primiri urgență vor fi afectate, atunci va fi afectat și SMURD-ul.

- Exact.

-Când o firmă are interesul să ocupe piața celorlalte firme, nu se mai poate discuta despre un sistem integrat.

- Sută la sută.

- Când o să înțelegem asta, va fi prea târziu.

- Deci, eu pot să vă spun că îmi mențin clar ce am spus acolo, că am explicat ce o să se întâmple. Liberalizarea unui sistem înseamnă că l-ai deschis total unor procese de licitații de competiție comercială, care nu se pupă cu un sitem de urgențe. Vă dau un exemplu ce înseamnă asta. Cine acceptă ca mâine să deschidem la licitație apărarea României? Este exact același lucru, pentru că dacă deschizi la licitație apărarea României, înseamnă că ai adus diferiți factori care să înlocuiască. E dur ce spunem.

- Totuși, echipamentele se cumpără în baza unei selecții de oferte.

-Dar nu echipamentele sunt problema, este conceptul sistemului și cum reacționează. Reacționează ca sistem integrat, reacționează ca un sistem format din foarte mulți și fiecare are interesul lui propriu. Și care are interesul să ocupe locul celuilalt. Cum va acționa sistemul? Asta era discuția de atunci. (...)

„Populația a răbufnit”

- Regretați conflictul cu Traian Băsescu?

-Ca persoană, da. Pentru că eu nu am avut nimic cu dânsul. Am avut respect pentru dânsul când a fost președinte.

- V-ați simțit folosit din punct de vedere politic atunci?

-Nu o să spun folosit, nefolosit. A fost o fază foarte complexă, în care populația, care era sub o presiune, cu probleme multe.. a răbufnit.

- Aici vorbeam de deturnare. Deturnare în sensul de amplificare, dacă vreți.

-Nu era chestie de deturnare. Încă o dată: erau două faze complexe acolo. A fost faza care era reacția inițială.

- Haideți să spunem reacția inițială de la Târgu Mureș.

- Târgu Mureș, Cluj și alte două orașe.

- Putem accepta că au fost spontani? Dar după aia când vin și galeriile, când vin și...

- Și încă un aspect. Nu mai știu cine a fost, galerii, una alta. Lucrurile s-au prelungit mult și, într-adevăr, au intrat foarte mulți factori în joc. Pornirea a fost una, ce s-a continuat era alta. Atunci mi-am dat demisia fără niciun fel de problemă, ca să pot să vorbesc liber.

- Traian Băsescu v-a și spus atunci că solidaritate guvernamentală înseamnă inclusiv suspendarea reformelor sau demisia.

- Solidaritatea guvernamentală înseamnă, din punctul meu de vedere, susținerea reformelor până când acestea pot să încalce un concept sau un principiu al tău. Și atunci pleci.

- Văzând în acele momente demonstrațiile, luptele de stradă. Îmi aduc aminte că au fost incidente serioase. S-au incendiat mașini...

-Normal că nu mi-a convenit.

„Eu n-am folosit momentul”

-Ați fi vrut să nu fi existat acest conflict? Să nu fi făcut acea declarație?

-Nu declarația am regretat-o, aș fi vrut să nu fie contextul respectiv. Și să rămână doar o dezbatere. Să fie o discuție și, în final, să se decidă undeva. Pentru că putea să fie și așa. Eu am spus punctul meu de vedere. Dar nu era agreat de cei care dezbăteau proiectul respectiv. Puteam să ajungem la o dezbatere și chiar să întrebăm populația ce părere are. Eu pot să vă spun că dacă populației îi spui clar care e problema, și de ce spui un anumit lucru, înțelege. Populația nu este foarte departe de a înțelege interesul ei.

-Aici este vorba de răbufnire.

-Normal, nimănui nu-i convine să ajungă la violență. Chiar ați observat că eu n-am folosit momentul, n-am vorbit, n-am ieșit pentru că nu aveam intenția de a folosi astfel de moment extrem de delicat

-Lăsați, că l-au folosit alții...

-Asta nu mai comentez eu. Fiecare analist comentează din punctul lui de vedere.

Accidentele din Apuseni și Siutghiol: „Nu trebuie să verși lacrimi la camerele de televiziune. Este normal ca localnicii să plece primii la o intervenție”

- Ca și Traian Băsescu, ați trecut de la favoritul maselor populare la cinicul de serviciu. Vorbim de cele două accidente aviatice. Din Apuseni și de pe lacul Siutghiol, unde vi s-a spus în multe feluri. Ați fost considerat omul care nu varsă nicio lacrimă atunci când îi mor colegii, înghețați sau înecați.

- Ca să verși lacrimi, nu trebuie să le verși la camerele de televiziune. Asta v-o spun și nu are nicio conotație politică.

- Eu, personal, am fost unul dintre cei care au spus că, în condițiile în care a existat acea bâlbâială, într- un sistem care n-ar trebui să se bâlbâie, ar fi cazul să demisionați. Nu dintr- o vină, deci nu v-am considerat vinovat, ci dintr-un sentiment de responsabilitate. Exact cum mi-ați explicat mai înainte, că ați avut responsabilitatea să vă retrageți din sistem pentru a putea discuta.

- Pentru care din cazuri vorbim...

- Pentru amândouă. Haideți să le luăm pe rând. În Apuseni, acei oameni au fost găsiți cu ajutorul localnicilor, iar la Siutghiol - de o barcă de pescari.

- Deci era normal...Dacă luăm și analizăm toate aspectele intervenției, cred că nu terminăm, plus că intră sub anchetă și nu vreau să intru în multe aspecte.

- Nu, dar aici vorbeam de responsabilitate.

- Din punct de vedere al responsabilității. Eu atunci eram la Ministerul Sănătății, mă refer la primul incident, și eram într-o întrunire în afara României și s-a întâmplat acel incident. Am rămas legat, am fost omul care a fost sunat primul pentru că așa s-a întâmplat.

- Ați dat un SMS?

- Nu, am dat telefoane și am vorbit. După care am trimis date și i-am pus în legătură și m-am oprit. Era normal după ce am fost sunat, pentru că din Ungaria nu pot da telefoane la 112. I-am solicitat să dea telefon la 112 și am vorbit imediat cu șeful lSU, cu ministrul Apărării am vorbit, și le-am zis ce s-a întâmplat. Numai că nu am putut folosi elicopterele de căutare din cauza ceții. Și am stat și am urmărit, am stat la telefon cu colegi, cu tot, să mă asigur că s-a mobilizat totul. Când se anunță astfel de intervenții, primul lucru care se face de către inspectorat este să anunțe primarii din zona în care se întâmplă ceva. Primarii declanșează imediat o alertă, că uite e ceva în zona noastră. Este normal ca localnicii să fie primii care pleacă și după aia forțele de intervenție care vin din orașe, care vin de la distanță, să fie următoarele care ajung. Deci este normal și eu n-am nici o problemă nici la Siutghiol, nici în altă parte, că au fost și localnici care au ajuns.

- La Siutghiol a fost o întâmplare. Au fost niște pescari care au ajuns, dar nu i-a anunțat nimeni.

- Nu trebuia să anunțe, au văzut. Dar vreau să subliniez un lucru pe care l-am văzut peste vreo 3-4 săptămâni la televizor. Filmul de la drona respectivă. Cu tot ce s-a întâmplat, cu faptul că nu s-a putut porni motorul bărcii. Totuși, acești pompieri au plecat cu vâslele.

- Faptul că nu au putut porni.

- Am zis că nu intru în amănunte, o să spună ancheta ce s-a întâmplat.

- Rolul unui motor de barcă e să pornească, nu să nu pornească.

- Dumneavoastră nu vi s-a întâmplat să mergeți cu mașina acasă și să o lăsați în fața casei. Totul e perfect, iar dimineața să încercați și să vedeți că ceva s-a întâmplat. Deci se întâmplă, mie mi s-a întâmplat. Și cu mașini bune se întâmplă treaba asta. Aici ne va spune ancheta dacă a fost neglijență, că n-a fost verificat. (...) În ambele situații s-a întâmplat un lucru nou în România.

- În ce sens... Nu vă supărați, dar e al patrulea sau al cincilea accident.

-Noul e următorul. Stați, nu vorbim de accidentul elicopterului, care are ancheta lui. Intervenția este subcritică în momentul în care se întâmplă. (...) Toate discuțiile, apar comentatorii care nu neapărat sunt la fața locului și poate care nici nu știu ce se întâmplă și comentează. Sunt criticați cei care intervin. Și aici îl scot pe Raed Arafat din ecuație. Riscul către care noi ne îndreptăm în viitor, dacă nu găsim o soluție - să comentăm după ce se termină, să atacăm după ce se termină, să analizăm corect când avem toate elementele, avem riscul ca, în curând, la fața locului, cel care trebuie să ia decizia să nu ia decizia corectă.

- Nu vă supărați, dar dumneavostră aveți impresia că în Statele Unite, în Franța, duceți-vă oriunde pe glob, se întâmplă altfel?

- Da.

- În ce sens? Mass-media tace? Înseamnă că nu v-ați uitat niciodată la CNN.

- Nu, nu tace. Dar n-am văzut niciodată la CNN... Critică după, dar nu critică în timp. Pe 11 septembrie, ați văzut CNN criticând de ce au intrat pompierii acolo și n-au ieșit sau cine le-a dat comanda? Nu.

- Dumneavoastră comparați 11 septembrie cu bâlbâiala din Apuseni. Nu era semnal, era ceață.

- Haideți să discutăm alt aspect. La Apuseni era ceață, elicopterul s-a întors, n-a putut să caute. Era zăpădă, era pădure.

- Elicopterul a plecat în direcția greșită....

- N-a plecat în direcția greșită. A plecat direct către zonă și a trebuit să se întoarcă. Armata nici n-a mai ridicat (un elicopter - n.r.) când a aflat care este situația. Însă există și manuale de căutare - salvare, care-ți spun că în pădure progresul unei echipe e de un kilometru pe oră. În condițiile normale. Noi, acolo, am avut condiții extrem de dificile și am avut cam 4-5 ore.

- Au ajuns oamenii...aceia

- Da, și cu ei imediat echipele de salvare.

- Deci dumneavoastră spuneți că totul a funcționat în parametri normali...

- În parametri perfecți, nu. Normal, ca intervenție, ca reacție, dacă stăm să discutăm există elemente care pot fi îmbunătățite. Dar nici nu putem să spunem că, acolo, ce s-a întâmplat este catastrofal.

„Unii spun că pilotul a vrut să vadă lacul sau să coboare peste lac”

- Dacă mâine s-ar întâmpla un accident ca cel din Apuseni sau de la Siutghiol, am mai avea parte de aceleași bâlbâieli?

- Deci, pe partea de coordonare - comandă și control - am făcut niște pași imenși înainte.

- Ce ați schimba față de acele momente?

- Modul de conducere, modul de coordonare. Crearea departamentului care acum aduce sub coordonarea sa totul. Și lucrăm pe proceduri, pe proceduri care comasează Salvamontul cu Jandarmeria montană. Cu echipele de intervenție de la ISU. Acum se lucrează efectiv sub o cupolă ca să avem o comandă cât mai corectă la fața locului și coordonare cât mai corectă la fața locului. Și mobilizare de resurse. La nivelul Ministerului s-a creat centrul de monitorizare- coordonare permanentă și centrul de coordonare pe plan național pentru situații de urgență. S-a făcut registrul de capabilități. Cu registrul la zi, cu absolut ce este disponibil să folosim. Nu numai din sectorul public, normal. Din orice sector care există. Și de la Armată, și de la privați. S-a făcut. Cu Salvamontul există o echipă care lucrează de la alertare la toată modalitatea de lucru comună cu colegii de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență și de la Jandarmeria montană. Clar că am avansat cu mult, dar depinde ce situație va apărea, unde va apărea, care vor fi specificele ei. Orice situație poate să ne pună la încercare.

- În condițiile în care un pilot a continuat să zboare, în timp ce turnul de control i-a spus să se întoarcă... în condițiile în care un elicopter era pilotat deasupra unei zone unde nu trebuia să se afle și nu era echipat pentru așa ceva. Nu credeți că vorbim de mult prea multă indisciplină într-o unitate care este militarizată?

- În primul rând, avionul care a căzut nu avea nicio legătură cu unitatea. Nu avea nicio relație cu SMURD-ul, cu nimeni. Era avionul școlii de aviație a Ministerului Transporturilor, iar Agenția de Transplant avea contract cu ei. Acuma operăm cu un avion de salvare, pe care îl folosesc ei, care este avionul donat din 2% Ministerului de Interne, plus avionul pe care l-a donat domnul Ion Țiriac. Astea, acum, sunt operate de noi. Avionul respectiv, nu.

- Cu elicopterul?

- Cu elicopterul sunt anumite semne de întrebare și din cauza asta se face analiza. S-a zis că tehnic, probabil, nu a fost nimic. Acum, absolut toată investigația care este în mers, procuratura, în interiorul Inspectoratului de Aviație, este să vedem ce s-a întâmplat exact, mai ales că nu trebuie să se mai întâmple. Sunt convins că în cadrul Inspectoratului s-au luat măsuri de control suplimentar. În sensul că elicopterul nu trebuie să se mai abată de la calea lui. Decât dacă are o motivație. Pentru că poate să aibă o motivație. Eu nu pot de aici, și nimeni nu poate înțelege, de ce pilotul a mers acolo, decât să bănuim. Unii spun că a mers acolo pentru că a vrut să vadă lacul, alții spun că a mers acolo pentru că a vrut să coboare peste lac. Fiecare spune ce dorește, până o să ne iasă o ipoteză reală pe care ne-o dau cei care fac ancheta. Cert este, și vă dau dreptate, că controlul disciplinar trebuie să fie extrem de puternic.