Editura Evenimentul si Capital

Când procurorul te vânează, doar norocul te mai scapă. Viața la Curte

Autor: | | 6 Comentarii | 6633 Vizualizari

- Dacă iadul ar avea gust, cu siguranță ar fi amar. Cornel a rostit aceste ultime cuvinte și s-a așezat resemnat în boxa acuzaților. Cătușele puse de dimineață îi provocaseră o eczemă foarte urâtă și usturătoare. Avea obrajii ofiliți și ochii injectați de nesomn - de trei luni se chinuia să scape din arest preventiv. Auzise atâtea monstruozități în acuzarea lui, încât își pierduse orice speranță. Doar timpul mai putea face lumină.

Mucegaiul verde și gros care acoperea crăpăturile celulei părea că se instalase și pe paginile dosarului. Nimeni nu mai părea interesat de soarta și de nevinovăția lui.

- Domnule inculpat, acestea sunt chestiuni care țin de fondul cauzei. Noi ne aflăm în timpul urmăririi penale și discutăm despre măsuri preventive.

Așa i se spunea de fiecare dată când îndrăznea să afirme că e nevinovat.Numai citind acuzațiile pe care parchetul i le aducea din 30 în 30 de zile ajungeai să te crezi hoț fără să fi furat și criminal fără să fi ucis.

- Ia zi, mă, ți-au cam plăcut femeile? I-a strigat într-o zi un judecător de la curtea de apel.

Neștiind ce să răspundă, Cornel a rămas uimit de modalitatea de adresare.

- Nu vorbești? Le băteai, le torturai, ce le făceai de stăteau cu tine? Uite - toate tinere și frumoase. Aproape că sunt invidios. - Domnule președinte, vrem să invocăm excepția tardivității contestației depuse de parchet. Termenul de declarare a fost depășit cu 10 ore. Tribunalul s-a pronunțat și a comunicat încheierea la ora 14,15 minute.

Deturnat de la gândurile inițiale, judecătorul a început să răsfoiască dosarul. I-a făcut semn procurorului de ședință să se apropie și au început să șușotească și să gesticuleze nervos. Președintele părea vădit iritat – tardivitatea era mai mult decât evidentă.

- Domnule președinte, vreau să cred că la fel ați fi procedat și cu inculpatul dacă cererea lui ar fi fost tardivă. - Ce vreți să spuneți, domnule avocat? - Adică l-ați fi chemat alături de dumneavoastră, i-ați fi șoptit lucruri la ureche și l-ați fi dojenit părintește. - Haideți, domnule avocat, că exagerați. N-am făcut așa ceva. Domnule procuror, ia treceți la locul dumneavoastră. Punem în discuție excepția tardivității. - Așa cum vă spuneam, pe adresa de la tribunal a fost trecută ora pronunțării și comunicării încheierii 14,15. Termenul de contestație a fost depășit cu 10 ore. - Solicităm respingerea excepției. Apreciem că termenul de 48 de ore a fost respectat. - Atât? Asta e tot ce aveți de spus domnule procuror? Instanța, deliberând, respinge excepția invocată de apărătorul inculpatului. Curtea apreciază că tribunalul nu se putea pronunța în 10 minute de la rămînerea în pronunțare. Ori ședința s-a încheiat la ora 14,05. - Chiar în 10 minute s-a pronunțat domnule președinte, am fost prezent în sală. A adăugat avocatul

Să înțeleg că puneți la îndoială mențiunea de pe adresă ?

- Da de ce înțelegeți asta domnule avocat? Omul mai greșește. Sunteți prea formalist. - Domnule președinte aici este vorba despre nerespectarea unui termen imperativ, nu despre formalism. Clientului meu i-a fost revocată măsura preventivă de către instanța de fond. Ar trebui să fie liber. Puteți cere lămuriri suplimentare, dacă acestea nu vă sunt suficiente. Faceți o adresă către tribunal. - Nu e nevoie, deja m-am pronunțat. Vă ascult pe fond.

Cornel, care de trei luni trăia provizoriu, de la un mandat la altul, era sugrumat de scârba produsă de ușurința cu care președintele de complet închisese ochii la o asemenea ilegalitate.

Inculpatul, ultimul cuvânt. Domnule președinte, dreptatea e dreptate dacă vine la timp. Cu dumneavoastră s-a sfârșit ultima mea speranță și a început resemnarea. În pronunțare.

Avocatul își privea clientul încătușat și dus în arest. În mod normal acest om ar fi trebuit să fie liber. În schimb, îl vedea degradat și batjocorit în ultimul hal.

Încăpățânat până la absurd, avocatul a gonit spre tribunal, gândind că poate va reuși să dovedească ora la care judecătorul fondului se pronunțase și comunicase incheierea. A întors cu susul în jos oameni și hârtii.

- Domnule avocat, 14,15 e ora pronunțării cum am scris și în adresă. I-a răspuns grefierul. Curtea poate să ceară lămuriri dacă vor. Succes! Să vă ajute Dumnezeu! - Dumnezeu e prea departe, nu ne aude.

Lucrurile nu puteau rămâne așa. Avocatul a făcut o cerere de repunere a cauzei pe rol (adică a cerut reluarea judecății), explicând că în urma cercetărilor personale, ora pronunțării și a comunicării a fost 14,15.

Soluția curții a venit târziu, în noapte. Cufundat în gânduri și hârtii, avocatul a primit un telefon :

- Domnule avocat, mi-au dat arest la domiciliul. Vă mulțumesc pentru tot.

Cum să te bucuri? Ce să-i răspunzi? Dorind, probabil, să nu supere nici capra, nici varza, judecătorul alesese o soluție de compromis. Credea că îi va închide gura inculpatului scoțându-l din arest, iar parchetul nu avea ce să comenteze pentru că era în culpă.

Ei, dar ce te faci când procurorul de caz nu-l vrea liber pe inculpat? E simplu – îi extinzi acuzațiile și te străduiești să-l determini să încalce obligațiile arestului la domiciliu.

Nici nu s-a văzut bine în patul lui, nici nu i s-a udat bucata de săpun în mână, că inculpatul nostru a și fost citat la parchet. Cum pentru ce? Să i se aducă la cunoștință o extindere a acuzațiilor cu încă șase infracțiuni. Când fuseseră descoperite faptele astea? De ce procurorul de ședință nu vorbise despre ele la ultimul termen de judecată? Nu mai conta.

Loading...

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate