Prea multă justitie strică? Despre sensibilitătile apologetice și cele democratice

Prea multă justitie strică? Despre sensibilitătile apologetice și cele democratice

Într-un stat aflat pe pragul transformării într-o cleptocratie autoritară, de orientare și cu afinităti putiniste, deci într-un stat de drept sub asediu, dl Klaus Iohannis, ales președinte de 55 la sută dintre cetățenii acestei țări tocmai pentru că a promis să țina piept acestei tendinte, are probleme cu transformarea justitiei într-un fel de "supraputere" .

Dl Iohannis a făcut o declaratie de tip uselist. Dl Iohannis a tăcut până deunăzi și poate că bine a făcut. Vorbind, a spus lucruri șocante. Mă gândesc cu spaimă ce porumbel îi putea ieși pe gură pe tema decorării d-lui Octav Bjoza, mai ales dacă era sfătuit de purtătoarea de cuvânt, doamna cu perdelele, fotoliile, canapelele, lămpile, Coca Cola și, mai ales, cu napolitanele, și de dl Muraru. De dl Dan Mihalache nu mai are sens să pomenesc. Oricum, cu ei sau fară ei, speech-ul de ieri a fost unul ghinionist.

Dl Iohannis nu este Montesquieu pentru a oferi lecții savante despre separarea puterilor în stat, el este președintele ales de cei care vor ca mizeria morală să fie redusă. A candidat, poate nu mai ținem minte, contra lui Victor Viorel Ponta. Cine este sub atac în România de azi? Dl Iohannis ori justiția independentă? Întrebări pentru cei care sunt agasati de criticile la adresa lui Klaus Iohannis: Chiar nu întelegeti revolta celor care scriu cu obidă, cu tristete, cu durere? Nu va pune pe gânduri jubilația lui Relu Fenechiu și a lui Radu Tudor? Nu vă stingherește coabitarea silențioasă devenită tot mai mult o simbioză?

 

Ne puteți urmări și pe Google News

S-au supărat unii pe tonul aspru al lui Dragos Aligică din recentele sale postari de pe Facebook și de pe portalul "Blogary". Kill the messenger este o veche tactică a eludării adevăratelor probleme. Da, Dragos Aligică nu a fost blând când a scris despre penibila prestație a lui Klaus Iohannis la CSM. Dar de ce-ar fi trebuit să-și slefuiască vorbele numai pentru a menaja sensibilitățile apologetice? Franchețea exprimării sale este expresia unei sensibilități democratice lucidă, diferită de a celor care refuză să privească realitatea în față. Cum bine scrie chiar el pe forumul articolului meu apărut pe "Contributors":

"Limbajul academic presupune o anumita precizie, o anumita exacțitate în suprinderea esentei fenomenelor studiate. În cazul de fata termenul tehnic în cauza surprinde cu exacțitate matematica reacția umana fireasca la fenomenul de interes și consilierii sai. Ar însemna sa dezertam de la rigorile academice și stiintifice, universitare daca am folosi alti termeni, mai vagi și imprecisi, cand avem la îndemana aceasta notiune bine rodata ce vizeaza esenta chestiunii. Orice cadru universitar va va spune același lucru: nu numai ca termenul este adecvat folosit dar el este deja încetațenit în literatura de specialitate pentru descrierea fenomenului în care președinti ajunși în funcție prin accident genetic citesc în varii adunari texte scrise de altii și pe care nu le înteleg și care în esenta lor submineaza interesul public și chiar pozitia publica a lectorului. În fine, intram aici în tangente. Tema reala a zilei este: Ce ii va raspunde maine d-l Iohannis d-lui Fenechiu și viceversa și daca schimbul de epistole dintre dumnealor va fi publicat în timp util într-un volum pentru lansare la urmatorul targ de carte".