Se înțeleg din priviri. Își impart stările proaste, dar și reușitele. La o simplă comandă, el și-ar da viața pentru ea. Monica Simiciuc, agent principal, și partenerul ei, patrupedul Tero, unul dintre cele mai de succes cupluri din serviciul de Poliție Canină

Jos!”, „Culcat!”, „Șezi!”, „Stai pe loc!”, „Așteaptă!”, sunt doar câteva dintre comenzile de care ciobănescul german Tero, partenerul de nădejde al Monicăi Simiciuc, ascultă cu sfințenie. Femeia este agent principal și singura femeie conducător de câini din sudul României. Este suficient să-i audă glasul partenerei pentru a reacționa. Mai mult, se transformă cât ai zice cuțu într-o fiară atunci când Monica este atacată. Un simplu mârâit de-al lui Tero și nimeni nu se încumetă să se apropie de ei.

Cel mai bun prieten

În 2007, când a intrat în Serviciul de Poliție Canină, Monica a înțeles că, pentru o femeie - într-o lume exclusiv a bărbaților- renunțările sunt și mai mari: cochetăria păstrată exclusiv pentru concedii, miros și păr de câine, alergări prin boscheți și haine nu tocmai curate. „Pasiunea și satistacția sunt mai mari. Nu aș schimba pentru nimic în lume ceea ce fac acum”, își începe femeia- conducător de câini povestea. Despre Tero, partenerul ei de serviciu, vorbește ca despre cel mai bun prieten. Mărturisește franc: „atâta vreme cât sunt cu el pe teren, cât îmi apără spatele, știu sigur că nu mi se poate întâmpla nimic”.

FOTO: Monica și Tero

 Zilnic, Monica și Tero ies la misiuni de patrulare. „Este dresat să poată ține mulțimea sub control, să prindă infractori, să oprească orice formă de agresiuni. Acționează numai la comanda mea, iar singurul caz în care atacă, fără să primească comanda de la mine, este atunci când eu sunt atacată”, povestește polițista.

FOTO: Acționează numai la comanda mea, iar singurul caz în care atacă, fără să primească comanda de la mine, este atunci când eu sunt atacată

 Misiuni periculoase

Vorbim despre cele mai grele misiuni la care a participat. Nu stă prea mult pe gânduri înainte să răspundă: meciurile de fotbal. Își aduce aminte de un meci al Rapidului când a fost atacată pe neașteptate.

Cu un simplu mârâit, patrupedul Tero știe să impună respect și să pună pe fugă scandalagiii

„Atunci Tero era deja în mașină. Îl urcasem și mă pregăteam să plec și eu. Suporterii ieșeau de pe stadion și s-au luat la bătaie. Am intervenit să-i despărțim. Eu eram cu spatele, nu am văzut-o și o domnișoară mi-a sărit direct cu mâinile în gât. Cu Tero lângă mine nu te poți apropia la mai puțin de un metru jumătate”, susține Monica. Tero știe, cu doar câteva mârâieli, să pună la punct, fără drept de apel, scandalagiii. „Băi, împușcă-mă, dar nu da botnița jos la câine”, urlă, la meciurile de fotbal, suporterii agitați atunci când văd patrupezii în misiune.

FOTO: Câinele cel mai bun prieten

Misiunile cu Tero

Monica își mai amintește de o misiune când, împreună cu un alt coleg și cu partenerul patruped, au plecat să caute un hoț care furase dintr-o locuință. Zâmbește.

„La două noaptea, noi ne plimbam pe lângă gardul cimitirului că, pe acolo o luase cel care furase. Mie îmi e frică de cimitire… La capătul urmei, câinele s-a oprit în cârciuma unde era și cel pe care îl căutam. Ei sunt antrenați ca, în cazul în care găsesc infractorul, să-l atace direct, să-l imobilizeze. Prelucrarea de urmă se face fără botniță. Câinele trebuie să tragă mirosul pe nas, să respire. Și atunci, în afară că trebuie să fii atent pe unde mergi - gropi, boscheți - când ajungi la locul faptei ești deja stresat. Când prelucrezi urma tu nu mai vezi nimic în jurul tău. E o cantitate de energie importantă pe care o consumi prelucrând urma alături de câine”, povestește Monica.

FOTO:

Scandal la nuntă

În cartierul Toboc, Tero a reușit, de unul singur, ceea ce puțini oameni în uniformă reușesc: să liniștească vreo 50-60 de pe trecăreți puși pe scandal.

„Au făcut marea greșeală să agite spre el un tricou. Era un botez, o nuntă... După ce au terminat de povestit, petrecăreții s-au luat la scandal. Faptul că au agitat acel tricou - noi folosim pentru antrenamente cârpe - el a asociat că trebuie să fie agresiv. Avea botnița, nu putea să muște, dar numai dacă te lovește puțin, chiar și cu botnița, impactul e foarte puternic. Partea bună e că, după ce au văzut câinele agitat, au intrat în casă de bunăvoie”, mai povestește Monica.