Cel mai cunoscut pilot de vânătoare roman, celebrul Horia Agarici, spaima aviatorilor sovietici care bombardau Constanța, în al II-lea Război Mondial, a avut un destin ingrate. După ce a doborât trei avioane inamice, de unul singur, și cu carburantul la limită, Agarici a fost decorat de atât de Rege și mareșalul Antonescu cu cât și de aliații germani cu Crucea de Fier.

Din invidia unor superiori de-ai săi, nu mai este lăsat să lupte și este mutat la Brașov, ca pilot de încercare. Cu toate acestea, spre finalul războiului mai reușește să intre în luptă, având numeroase victorii personale. După preluarea puterii de cătrte comuniști este condamnat la muncă silnică. Abia, în 1965 este eliberat și reabilitat.Cu toate acestea trăiește în anonimat, la Constanța, loc în care și moare în 1982, fiind îngropat cu onoruri militare. Abia post-mortem marele aviator Horia Agarici a căpătat recunoaștere din partea autorităților române.

Născut în Elveția și școlit la Școala de Aviație de la Cotroceni

Născut la 6 aprilie 1911 la Lausanne, în Elveția, Horia Agarici și-a petrecut copilăria la Iași. După începerea liceului, familia s-a mutat la Brașov, unde Horia a terminat Liceul Doctor Ioan Meșotă. După un an de studii la Politehnica din Timișoara, s-a să devină ofițer de aviație, urmând cursurile Școlii de aviație militară de la Cotroceni. După obținerea brevetului de pilot de război, pe 16 aprilie 1934, proaspătul aviator militar a activat în mai multe escadrile, zburând pe diferite tipuri de avioane. A participat, cu gradul de locotenent aviator, la amplele manevre regale din anul 1938.

Norocosul Agarici

În 1941, el primește comanda escadrilei 53, dislocată pe aerodromul Mamaia Sat, afectată apărării litoralului. Unitatea era dotată cu avioane Hurricane. În dimineața de 23 iunie 1941, piloții escadrilei au primit ordinul de a însoți o formațiune de bombardiere. Horia Agarici a decolat în fruntea escadrilei, dar, din cauza unor scurgeri de combustibil a fost nevoit să revină la bază și, imediat, tehnicienii au încercat să remedieze defecțiunea. La ora 12:00 s-a dat o nouă alarmă. Fuseseră semnalate bombardiere sovietice, care se îndreptau spre Constanța, cu misiunea de a ataca portul. În ciuda tuturor regulamentelor, Agarici decolează fără ordin, fără coechipier, cu un singur rezervor plin, pornind „la vânătoare”. Norocul și simțul său de orientare îl ajută și, în curând apare în fața sa, zburând la altitudinea de 600 de metri, un grup de cinci avioane de bombardament, neînsoțite de avioane de vânătoare. Nu se știe dacă a fost o lipsă de orientare strategică din parrtea rușilor sau doar un dispreț pentru capacitatea de reacție a românilor.

Trei bombardiere rusești doborâte într-o singură luptă

Profitând de poziția favorabilă - deasupra și în spatele țintei, Agarici atacă fără ezitare. Întâi trage în bombardierul din capul formației și îl lovește decisiv. Avionul sovietic cade în mare și explodează odată cu bombele pe care le transporta. Printr-o ranversare și un semitonou, Agarici revine la atac, trăgând în avionul din dreapta, care cade și el. Apoi atacă și al treilea inamic, care se îndreaptă spre sol, deși nu are incendiu la bord. Probabil că echipajul, speriat, a ales prizonieratul… În acel moment, al doilea avion lovit de Agarici este luat în primire și de artileria antiaeriană română care l-a doborât imediat. Celelalte două avioane sovietice au dispărut în acest timp, abandonând misiunea, iar Agarici a revenit pe Mamaia, în limită de benzină. Rezultatul primei lupte aeriene din acest război a fost: trei bombardiere sovietice doborâte, dintre care două atribuite locotenentului Horia Agarici și al treilea, în comun, aviatorului și artilerie antiaeriene.

Făcut celebru de Păstorel Teodoreanu

La revenirea la sol, Agarici a fost felicitat atât de comandantul flotilei, cât și de camarazii săi. Unii dintre ei, ca de pildă veteranul de război Traian Moraru, au povestit cu emoție acest episod remarcabil de la începutul războiului. Remarcabila victorie a fost citată prin ordin de zi pe armată, fiind apoi preluată și amplificată de ziare și de Radio România. Celebritatea lui Agarici a fost asigutată și prin versurile lui Păstorel Teodoreanu, puse pe note de Gherase Dendrino pentru un șlagăr la modă în vara lui 1941:

A plecat la vânătoare Agarici A plecat ca să vâneze bolșevici…

Veteranii din al doilea Război Mondial (chiar și din trupele terestre) își amintesc cum îl fredonau atunci când avioanele cu cocardă tricoloră survolau linia frontului.

Decorat atât de rege, de Antonescu cât și de nemți

Din păcate, cel mai probabil ca urmare a invidiei unor superiori, pe trei august 1941, Horia Agarici a fost mutat de la Escadrila 53 la I.A.R. Brașov, ca pilot de încercare, deși ar fi fost mult mai util pe front și, între timp, fusese decorat cu: Medalia „Virtutea Aeronautică” clasa a III-a, Ordinul „Coroana României” cu spade și cu spade și panglica Medaliei Virtutea Militară clasa a V-a, dar și cu Crucea de Fier germană, fiind avansat la gradul de căpitan aviator. Mai târziu a revenit în luptă, reușind ca, până la sfârșitul războiului să mai doboare încă trei avioane inamice, cu toate că firea lui poetică și nostalgică îl arăta superiorilor ca pe un tip incapabil să lupte.

Condamnat la muncă silnică, reabilitat și îngropat cu onoruri militare

După război, căpitanul aviator Horia Agarici este trecut în rezervă, pentru a presta diferite activități fără nici o legătură cu meseria și pasiunea lui, zborul. Ca o consecință a servitudinii față de Moscova a regimului comunist din România, în anul 1955 el este degradat, ca și alți aviatori care se distinseseră pe frontul de est. A fost întemnițat la Aiud ca deținut politic, fiind condamnat la 25 de ani de muncă silnică, și eliberat prin grațierea generală din 1964. A fost reabilitat și i-a fost redat gradul de căpitan de abia în 1965. A murit în 1982, la Constanța, fiind înmormântat cu onoruri militare.