În augut 2007, pe poarta pușcăriei de la Mărgineni, fostă Haimanale, din județul Dâmbovița, ieșea un omuleț cu o bocceluță. Sculptorul Theodor Crețeanu avea 48 de ani și ultimi 18 și-i petrecuse în închisoare, pentru o crimă nerecunoscută niciodată, în fața instanței.
Ajuns în Bucureștiul pe care îl lăsase sub Ceaușescu și îl găsise sub Băsescu, sora sa nu l-a primit decât pentru câteva zile. Un om milos, dintr-un sat de lângă Târgoviște, l-a luat de suflet. A stat la el un an și i-a trebăluit prin curte. Dar nu s-a putut obișnui cu libertatea. Ieșea pe afară doar să-și ia țigări. După un an a trebuit să plece, că nevasta și fiica omului nu suportau ideea să stea cu un fost condamnat de crimă în casă. A muncit, de pe o zi pe alta, prin Chitila, până a luat foc șandramaua în care dormea și i-au ars uneltele și actele. Apoi, un țigan l-a arvunit unui machidon din Dobrogea și a ajuns un fel de paznic-sclav la o vie de pe lângă comuna Mircea Vodă. Am scris din nou de el și un alt suflet bun l-a luat de acolo și l-a dus la Buzău, unde l-a luat în grijă părintele Milea, de la Fundația Sf.Sava. Acum, trăiește într-o fostă cazarmă, de lângă comuna Baba Ana, unde are grijă de animalele fundației de pe urma căreia primesc de mâncare sute de oameni sărmani. Aventura vieții sale continuă.
Citiți mâine, în ediția tipărită și, exclusiv pe premium.evz.ro : „Povestea omului care încetase să existe pentru restul lumii”
Recomandările noastre
