O nouă specie în politica românească: Baronul Big Brother

O nouă specie în politica românească: Baronul Big Brother

Prim- vicepreședintele PNL, Cătălin Predoiu, a pus punctul pe ”i”. Comentând practicile primarului Iaşiului, Gheorghe Nichita, Predoiu a scris pe pagina de Facebook că acestea ”demonstrează că liderii PSD folosesc administraţiaşi bunurile statului în interes personal şi fac poliţie politică”.

Primul lucru îl știam. Faptul că baronii roșii, sau de orice altă culoare politică, folosesc resursele statului după bunul plac este deja intrat în folclor. O realitate cunoscută de toți cei care au cât de cât habar despre ce se întâmplă în România.

Noutatea și, totodată, gravitatea acestui caz este faptul că baronii nu se dau în lături de la nimic, nici măcar de la a face poliție politică, ca pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Mă rog, în comunism prim- secretarul unui județ îi controla pe securiști, exista o rivalitate tăcută între Partid și Securitate. Astăzi, primul secretar de partid și-a creat ilegal un serviciu de spionaj, pe care-l finanța din bani publici, pentru că ”agenții secreți” erau angajați ai Poliției locale.

Este șocant să vezi cum slugile baronului Nichita calcă în picioare drepturile și libertățile fundamentale ale omului, cum invadează viața intimă a unor persoane, doar pentru că stăpânul lorle-a cerut asta. Pentru a-și păstra privilegiile sunt capabili să calce în picioare demnitatea unor oameni. Mai grav, din interceptări reiese cățintele lui Nichita au fost amenințate de membrii Clanului Cordunenilor, interlop aflați tot în slujba primarului. Ca să nu mai vorbim că filajelor ilegale i-a căzut victimă și europarlamentarul PSD, Cătălin Ivan.

Nu e vorba că drepturile unui europarlamentar sunt mai importante decât ale unei persoane obișnuite, categorie din care face parte și amanta primarului Nichita. Deosebit de grav este faptul că filajul din 2011 a avut drept scop obținerea unor informații compromițătoare pentru a-l șantaja, a-l ține sub control politic, sau a-l elimina din politică.

Oare câți baroni mai recurg la astfel de practici anti-democratice, ilegale? Cât de extins este acest fenomen?Câți oameni au mai fost țintele acestor corupți? Câte vieți au fost deja distruse de aceste practici reprobabile?

Stenogramele din dosarul lui Gheorghe Nichita sunt foarte relevante pentru a înțelege amploarea rețelelor mafiote, modul în care operează și răul pe care-l pot face niște persoane nevinovate. Este evident că în instituțiile statului sunt și persoane dispuse să săvârșească acte de spionaj, iar informațiile culese să fie folosite în săvârșirea altor infracțiuni grave.

Oare acest lucru se întâmplă doar la nivel local, pe feudele primarilor sau președinților de consilii județene, sau și la nivel central?

Sunt instituțiile de control ale administrației centrale mai curate, mai onorabile decât cele din teritoriu? Sau au în componența lor angajați care sunt în stare să procedeze precum polițiștii locali din Iași? Sunt convins că răspunsul la ultima întrebare este afirmativ.