Joi, 15 iunie, la ora 18.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu din București (Calea Victoriei 45), va avea loc lansarea romanului Numele tău şi alte erezii, de Ilinca Bernea, apărut de curînd în colecția „Ego. Proză” a Editurii Polirom, și în ediție digitală

Alina, o femeie educată, crescută în spirit liberal, face o pasiune pentru un misterios bărbat musulman, fără studii, şocant de frumos, prin care descoperă dimensiuni nebănuite şi întunecate ale sexualităţii proprii. În ziua în care îi spune că e sălbatic de atrăgătoare, ea devine o fiară. Se prosternează în faţa vitalităţii şi virilităţii lui, a ceea ce timpul şi vîrsta îi răpesc ei. El îi dăruieşte elixirul tinereţii.

Pendulînd riscant între Eros şi Thanatos, Numele tău şi alte erezii este o versiune contemporană a Frumoasei şi Bestia, scrisă cu umor şi dramatism. Este o carte despre cruzimea dorinţei, despre obsesie şi capitulare, despre actualul Babilon occidental, despre confruntarea, pe teren londonez, dintre lumea vestică şi culturile musulmane, despre instinctele bărbaţilor din Orientul Mijlociu, despre absurditatea noţiunii de duşman. O carte despre fanatismul religios şi antireligios şi despre solidaritatea dintre femei.

O odisee a pasiunii şi melancoliei. Un manifest hedonist. O epifanie erotică.

Romancieră şi poetă, Ilinca Bernea a scris, de asemenea, piese de teatru şi scenarii de film. Este regizoare de teatru, doctor în filosofie şi artist vizual, cu participări la expoziţii naţionale şi internaţionale. A debutat în anul 2003 cu volumul de proză scurtă Iubiri în cămaşă de forţă, la Editura Cartea Românească. La aceeaşi editură a publicat romanele Legende Androgine (2004) şi Semnul Lunii (2006). În 2017 a primit Premiul pentru Proză al revistei Convorbiri Literare pentru romanul Cutia Neagră, Editura Timpul, 2015. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Citiți mai jos un fragment din roman:

Greu!

 Dacă vă închipuiţi că ar fi o situaţie de invidiat aceea de a avea în casă trei neveste, o soră şi o sclavă, ei bine, să ştiţi că ar trebui să chibzuiţi mai bine. Sigur că există şi avantaje, nu neg, dar sunt şi situaţii în care ai prefera să fii tu însuţi un cerşetor sau un sărman închis într-un ospiciu sau într-o puşcărie. Închipuiţi-vă cam ce se întâmplă când nu se iau la harţă în casă, ci în mijlocul bazarului din Istanbul, pentru că fiecare vrea să cumpăr un tip de mirodenii diferit pentru friptura de miel sau fiecare spune despre mătasea aleasă de celelalte pentru feţele de pernă din iç sofalı că are o culoare dezgustătoare sau un model nesuferit. Pe urmă, dacă-i cumperi uneia cercei, cealaltă vrea şi ea, dar mai scumpi şi mai grei, după care prima se supără căci găseşte că un dar mai scump este expresia mai marii tale iubiri pentru cealaltă. Dar cel mai umilitor este când toate acestea se întâmplă de faţă cu negustorii, cu trecătorii, cu toţi cei veniţi la tarabe să se tocmească şi cu sclava care priveşte resemnată şi nu scoate un sunet, lăsându-i impresia că în sinea ei îşi râde de tine, ea fiind, de departe, cea mai capricioasă în felul ei, căci nu-i plac nici podoabele, nici rochiile, nici dantelele veneţiene, nici vazele de jad din China, o interesează doar plantele şi prafurile pe care apoi le pritoceşte în tot soiul de fierturi, în bucătărie, toată ziua. Şi o mai interesează cărţile. Îşi petrece ore în şir în biblioteca mea la ceasurile serii. Ai zice că nu e tocmai femeie. Dar cea din timpul zilei se preschimbă, ca un personaj mitologic, de îndată ce apune soarele.

E greu şi când nu-ţi vezi capul de treburi, când ai un maldăr de petiţii pe birou care trebuiesc citite, semnate şi redactate în aşa fel încât să poată fi retrimise Sultanului şi nici una dintre neveste nu vrea să priceapă că nu din lipsă de dragoste nu îţi poţi petrece noaptea cu ea şi fiecare în parte îţi stă îmbufnată şi nefericită, atunci când chiar ai timp şi dispoziţie. De aceea, e bine să ai şi o sclavă. Sau când, în toiul unei reuniuni importante de familie, vezi că îşi aruncă priviri otrăvite una alteia sau că rânjesc una la alta de parcă ar fi nebunii de la palatul Topkapi.

Mă întrebam cine orânduise astfel viaţa. Mi se părea că trăiesc într-un tablou făcut de un pictor cu darul exagerării, căruia îi plăcea să-şi râdă de noi, muritorii. Pe de-o parte, ne dădea răspunderea unei munci care n-avea nici o legătură cu felul în care ne era alcătuit sufletul şi, pe de altă parte, ne sădea în inimă chemări pe care nu le puteam urma. Ne dăruia plăcerea în braţele femeilor, dar ne supunea suferinţei de-a le vedea geloase, ocărându-se şi făcându-şi zile amare între ele, pe de-o parte, trăiam cu fericirea de a ne şti iubiţi ca bărbaţi şi pe de altă parte, trăiam cu povara nefericirii lor, pe front ni se cerea să ne arătăm bărbăţia ucigând, iar cei mai mulţi sărbătoreau victoriile violând şi-apoi mergeau acasă şi dezmierdau cu mâinile mânjite de sânge nurii nevestelor. Oare cei mai sărmani dintre sărmani, care trăiau împreună cu câinii pe uliţele oraşelor, fără alt acoperiş deasupra capului decât cerul, nu erau mai liberi şi mai fericiţi, poate? Şi atunci, dacă acoperişul de deasupra capului îţi aducea mai multe griji şi bătaie de cap decât privilegii, dacă siguranţa zilei de mâine nu te scutea de nemulţumirea nevestelor şi încercarea lor de a te manevra, invocând existenţa copiiilor, dacă proprii fii se întorceau unii împotriva altora şi chiar a ta, uneori, nu era oare mai bine cum trăiau cei care duceau în sate o viaţă simplă şi aspră, dar mai puţin lipsită de contradicţii care să îţi întoarcă inima pe dos?

Participă, alături de autoare: Fatma Yilmaz, Alina Isak Alak, Arthur Suciu, Horia Pătrașcu

Moderează: Cătălin Marin

Participarea este gratuită și se face pe baza unei rezervări prealabile peEventbook.