Gen. col. Iulian Vlad a condus Departamentul Securității Statului din 1987 până în 1989. A prins tpoate momentele fierbinți ale Revoluției la comanda uneia din cele mai temute instituții din România. Care dacă rămânea de partea lui Nicolae Ceaușescu putea să facă zeci de mii de morți în rândul civililor care împânzerau străzile Bucureștiului și orașele României. Vă prezentăm fragmente din singura mărturie publică a gen. Iulian Vlad, făcută în 1992.

Dezvăluirile generalului Iulian Vlad, făcute în 1992

Cum a „văzut” și a acționat generalul Iulian Vlad, fostul șef al Departamentului Securității Statului, ceea ce s-a petrecut în România în decembrie 1989. El și generalul de armată Ștefan Gușe au condus acțiunile unităților militare începând cu ziua de 22 decembrie ’89. Iulian Vlad are și niște observații interesante despre existența teroriștilor.

Într-un reportaj, difuzat chiar ieri de B1, și care conține filmări din perioada 22-26 decembrie 1989, se aude generalul Vlad atunci când lui Gușe i se raportează că au fost doborâte opt elicoptere de către armată, care nu aparțineau MApN, dar care erau ale unor teroriști „din interior” (nu trecuseră granița): „Ale cui sunt, domnule? Ale domnului Gușe nu sunt, ai mei nu sunt, și la Interne au doar trei elicoptere”.

Armata era controlată de Gușe, iar trupele de Securitate erau în cazărmi sau consemnate. Iată ce avea să spună, în 1992, generalul Vlad despre evenimentele din decembrie ’89. Mărturiile lui au fost făcute din arestul de la Jilava, acolo unde fusese închis din ordinul lui Silviu Brucan, în ziua de 31 decembrie 1989.

Securitatea a primit ordin să nu tragă, încă din 17 decembrie 1989

● Generalul Vlad: „Multe zeci de patrioți și revoluționari autentici au fost alături de mine, am trăit împreună cele circa 30 de ore de foc, cât am lucrat în fostul sediu al CC (din 22 decembrie de la prânz, până în seara de 23 decembrie) și știu ce am făcut și ce ordine am dat. La fel de bine știu comandanții marilor unități ale Ministerului de Interne, care au primit ordinele și dispozițiile mele, precum și omologii lor de la MApN, cu care am avut nenumărate convorbiri.

● „Încă din 17 decembrie 1989, după teleconferința lui Ceaușescu prin care s-a ordonat ca la Timișoara să se tragă, contrar acestui ordin și cu riscurile grave pe care mi leam asumat, am ordonat generalilor Emil Macri, Grigore Ghiță, precum și colonelului Traian Sima, să nu se tragă. În plus, Securității județului Timiș i-am ordonat să nu se implice în acțiunile de stradă”.

● Gen. Iulian Vlad menționează toate toate Direcțiile Securității Statului și pe comandanții lor cărora le-a ordonat să nu deschidă foc asupra manifestanților și face precizări că „în dimineața zilei de 22 decembrie, ora 7 (n.r. - atunci Ceaușeștii încă nu fugiseră cu elicopterul și erau încă la cârma statului), am ordonat șefului Statului Major al Trupelor de Securitate, col. Dumitru Pavelescu, care avea unitatea în Piața Palatului și în perimetrul fostului sediu al CC, ca în cazul în care masele de demonstranți vor dori să intre în Piață să nu le împiedice și să nu se tragă nici măcar un foc de avertisment”.

Ordine similare au primit și cei de la USLA, Direcția a V-a, Inspectoratul General de Miliție și toate unitățile de Miliție din țară, toți șefii securităților județene. Important de menționat este faptul că ordinele au fost transmise prin telex, iar aceste probe sunt la procurori.

Securitatea și Miliția au trecut sub comanda Armatei

Iulian Vlad: „În seara zilei de 22 decembrie 1989, am ordonat să se transmită tuturor unităților centrale și teritoriale ale DSS, precum și celorlalte unități și formațiuni ale Ministerului de Interne, că, din acel moment, intră în subordinea Armatei.

Cine a deschis focul în Piața Palatului

Generalul Vlad: „Nu ofițerii din unitățile operative de Securitate sau militarii din trupele de Securitate sunt cei care au deschis focul în Piața Palatului în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, că nu ei sunt cei care au atacat Televiziunea ori alte obiective strategice sau cei care trăgeau în diferite zone ale Bucureștiului, pentru a crea și întreține atmosfera de panică și groază.”

Emisia Televiziunii putea fi oprită dintr-un buton

Iulian Vlad a vorbit o singură dată despre ceea ce s-a întâmplat în decembrie ’89, provocat fiind de niște declarații făcute de Silviu Brucan, pe parcursul anilor 1990 și 1991. În ianuarie 1992, generalul scrie către ziarul Adevărul un memoriu de 28 de pagini despre ce rol a jucat Securitatea condusă de el și de ce până în 23 decembrie numărul morților a fost mic, apoi a crescut brusc. Vlad arată că, din ordinul lui nu s-a tras un foc în Piața Palatului, nici la mitigul din 21 decembrie, nici atunci când oamenii au pătruns în sediul CC. Tot din ordinul lui, unitatea de Securitate care asigura paza Televiziunii a lăsat liber accesul demonstranților în interiorul clădirii. „Dacă se urmărea paralizarea Televiziunii nici nu era nevoie să se pătrundă în sediul ei. Ar fi fost suficient să se apese pe un buton și să se întrerupă orice emisie”, scria Iulian Vlad în textul publicat de Adevărul în 1992.

Întrebări pentru Silviu Brucan, rămase fără răspuns

„De ce nu am fost lăsat, nici eu, nici unitățile de Securitate, să descoperim cine au fost cei care au tras începând din după-amiaza zilei de 22 decembrie 89, adică teroriștii?”, întreabă gen. Vlad și precizează că, în ședința Consiliului de Război și în prezența lui Silviu Brucan, a cerut fie să fie lăsat să-și facă datoria, fie să fie arestat pe loc.

Noii lideri ai Puterii l-au lăsat să lucreze doar câteva zile, până pe 31 decembrie 1989. Atunci generalul a raportat ministrului Armatei, Nicolae Militaru, că, împreună cu un colectiv operativ al Securității București, elaborase „un plan pentru o acțiune amplă în scopul descoperirii teroriștilor”. În după-amiaza acelei zile, gen. Iulian Vlad, generalii Gianu Bucurescu și Aristotel Stamatoiu, precum și șeful Direcției de contrainformații militare, Vasile Gheorghe, au fost arestați.