Luni, 16 aprilie 2018, seara, Klaus Iohannis a apărut în ferestruica transmisiilor în direct pentru a măcăni un text pe care-l știam nu de azi, de ieri, ci chiar de cînd a ajuns Președinte prin lucrătura Trioului Florian Coldea- Codruța Kovesi- Livia Stanciu: Nu va da curs cererii de revocare a șefei DNA din funcție.

Cu excepția unora care mai speră că Rața mecanică le va face și lor un ou, dacă nu aur, măcar de alamă, nu cred să fi existat în suflarea mediatică autohtonă vreo persoană care să se aștepte la un alt verdict.

Eu cel puțin nici măcar nu mi-am pus o clipă întrebarea dacă sau nu Klaus Iohannis o va revoca pe Neprețuita.

Am motivat la Sinteza zilei, duminică seara, nu profeția, ci axioma că Klaus Iohannis va respinge cererea de revocare.

Contrar șoaptelor răspîndite de colaboratorii ocazionali ai Diviziei Presă ( Divizia are nu numai angajați permanenți, dar și rezerviști convocați în momentele de alarmă pe Unitate), Klaus Iohannis nu risca nimic din punct de vedere electoral dacă o revoca pe Codruța Kovesi.

Nu numai pentru că realegerea sa nu va depinde de minoritatea TeFeListă, care oricum va fi pe facebook și nu la vot în ziua decisivă, dar și pentru că pînă la finele lui 2019 se vor petrece atîtea lucruri cu valoare de influență asupra scorului final al prezidențialelor încît gestul de a o revoca pe Neprețuita nu va conta nici măcar cît ciorapii din Costa Rica ai refugiatei politic Elena Udrea.

Revocarea ar fi presupus, evident, bătăi de cap pentru Klaus Iohannis, ba chiar și unele sacrificii, cum ar fi cel de a nu se mai duce s-o vadă în week-end pe Răvășitoarea, ca să nu mai spun c-ar fi trebuit să vorbească mai mult decît cîteva minute, ceea ce ar fi fost un coșmar pentru cel care a transformat funcția de președinte într-un etern prilej de soileală.

Dacă ar fi fost fie și o mică îndoială asupra deciziei, ea s-ar fi spulberat duminică seara, cînd Klaus Iohannis a fost răsplătit pentru păstrarea Codruței Kovesi în funcție cu o turtă dulce verbală de către Emannuel Macron. Donald Trump, diliul de la Casa Albă, a obținut un contract de miliarde de dolari pentru niște hîrburi în schimbul unei bătăi pe umeri a lui Klaus Iohannis. Emmanuel Macron n-a avut nevoie nici măcar să ridice brațul pentru a-l bate pe umărul celălalt pe Klaus Iohannis. A fost de ajuns să salute faptul că președintele român nu-și lasă țara din mîini, pentru ca Klaus Iohannis, uitînd că e Rață mecanică, să toarcă și să dea din coadă cum voia Stăpînul de la Paris.

Cum s-a manifestat mica negustorie cu note evidente de găinărie între Klaus Iohannis și Emmanuel Macron? În zilele de 11-12 aprilie 2018 a făcut un popas la București, în cadrul unui turneu prin Balcani, Jean-Yves Le Drian, ministrul de Externe al Franței.

Dînd curs unei succesiuni de proceduri tipice unei vizite întreprinse de un trimis al unei Mari Puteri în Babuinia, Jean-Yves Drian s-a străduit din răsputeri să ne bată pe umăr pentru ceea ce el a considerat a fi slujirea necondiționată a Franței, a făcut binecunoscutele făgăduieli deșarte, gen Franța va ajuta România să intre în Schengen, și s-a grăbit fără ca cineva să-i ceară asta să ne ofere ajutor, în numele Parisului, pentru a îndeplini cu succes misiunea de a conduce Uniunea Europeană. În calitate de reprezentanți ai babuinilor, cele două autorități locale – Ministrul de Externe Teodor Meleșcanu și premierul Viorica Dăncilă – s-au pisicit pe lîngă cracul pantalonului Înaltului Oaspete, date gata de marea onoare de a fi alături, preț de o conferință de presă, cu trimisul uneia dintre Multele Înalte Porți ale României de azi. Nici Teodor Meleșcanu, nici Viorica Dăncilă n-au găsit de cuviință, în numele românilor care nu s-au babuinizat încă, să atragă atenția Înaltului Oaspete că în timp ce ne spune vorbe dulci despre intrarea în Schengen, Franța e una dintre marile puteri care aranjează în culise ca o țară de mîna a doua din Uniune să se opună intrării noastre în Schengen, dar mai ales că România e totuși o țară care a învățat să se spele pe mîini după ce folosește WC-ul astfel încît e o jignire să declari public că Franța e gata să ajute România să fie președinta UE fără a se vedea chiloții prin răscrăcănare în prezidii.

Cum îi stă bine unei prese din Babuinia, presa noastră n-a cutezat să scrie un rînd cît de cît lucid despre Înaltul Oaspete, cum face de regulă presa occidentală cînd are de a face cu un demnitar venit în vizită.

Românilor nu li s-a reamintit cu acest prilej că Jean-Yves Le Drian a mai fost în vizită în România, în august 2016, în ipostaza de Ministru al Apărării. Dacă presa ar fi reamintit asta, ar fi fost obligată de corectitudinea profesională să precizeze că distinsul era ministrul Apărării în guvernul socialist al lui Françoise Hollande. Cu doi ani în urmă, JeanYves Le Drian venea în România ca om casă al socialistului Hollande, iar acum, în 2018, vine în vizită ca om de casă al dușmanului de moarte al socialiștilor, Emmanuel Macron. Amintirea acestui amănunt ar fi fost punctul de plecare pentru a semnala babuinilor că Jean-Yves Le Drian e un brav politician francez întruchipînd jegoșenia politicii franțuzești, diferită de cea românească prin faptul că e poleită. Numitul a fost unul dintre profitorii guvernărilor socialiste. A intrat în Partidul Socialist în 1974. Între 1991 și 1992, a fost secretar de Stat sub președinția lui Mitterand.

Grație acestui partid a fost Ministru al Apărării între mai 2012 și mai 2017.

Timp de cinci ani, adică, într-unul dintre cele mai făloase și mai profitabile financiar posturi de demnitar din Franța.

Despre acest politician azi în vîrstă de 71 de ani, France 24 scria în 28 aprilie 2016:

„De-a lungul a celor 68 de ani, bătrînul ministru a fost acuzat de multe , printre care și de a fi subminat industria europeană cînd a ales să echipeze armata Franței cu drone produse în America.”

Alegerile din 2017 sunt o lovitură cumplită pentru Partidul Socialist Francez. În acest context, ce face bătrînul de aproape 70 de ani?

Trece în Opoziție împreună cu partidul care i-a dat una dintre funcțiile cele mai rîvnite din Franța?

Se angajazează alături de tovarășii de luptă în lupta pe viață și pe moarte cu o Putere care deține totul în Franța?

 Firește că nu.

Fără a demisiona din PSF, devine din Ministrul Apărării în guvernul socialist Ministrul de Externe în Guvernul lui Macron.

Franța a rămas stupefiată. E ca și cum la noi Ecaterina Andronescu ar fi trecut peste noapte la USR, pentru a-i ține lui Cosette Chichirău telefonul mobil ca să-i poată filma pe parlamentarii PSD-iști în chip negativ. Omul nu avusese bunul simț nici măcar să aștepte o zi în Opoziție. Și-a mutat fundul de pe un scaun pe altul fără a se încheia la curea.

Printre puținele publicații care a cutezat să se ocupe de Înaltul Oaspete cu lipsa de complexe a presei care nu s-a babuinizat încă, site-ul Inpolitics al lui Bogdan Iacob a trecut în revistă, exploatînd presa franceză, afacerile de corupție de care a fost acuzat pe perioada mandatului său de ministru al Apărării aviatorul politic Drian. Cîteva dintre aceste afaceri vizează favorizarea companiei EADS, cea care a beneficiat în România de bunăvoința Codruței Kovesi.

Acest amănunt din biografia politicianului francez ar explica – susține Bogdan Iacob – grava încălcare a protocolului diplomatic care a fost întîlnirea pe șest a oaspetelui cu un demnitar al Statului Român: Codruța Kovesi. Că nici ministrul de Externe, nici premierul n-au cutezat să ia atitudine față de acest nou urinat străin în capul babuinilor, inutil să mai semnalăm. Graba cu care președinții celor două Camere ale Parlamentului s-au grăbit să salute intervenția militară în Siria, fără să li se ceară asta, numai de spaima ca nu cumva cineva să observe că n-au slujit, spune totul despre demnitatea Coaliției de guvernare.

Despre această întîlnire aiurea, jignitoare pentru gazde, chiar dacă acestea sunt babuini, s-au făcut multe speculații. De ce s-a cerut Codruța Kovesi la oaspete? De ce acesta a acceptat să se întîlnească pe șest, sfidînd regulile diplomatice?

Răspunsul l-am primit răspunsul duminică seara. Într-un interviu acordat la Paris, Emanuel Macron s-a răstit la unii din România care vor să încalce independența Justiției ) s-o revoce pe Neprețuita) și l-a binecuvîntat pe pe Klaus Iohannis care urma să n-o revoce.

De ani întregi ne tot întrebăm cum se explică virulenta campanie dusă în străinătate împotriva României.

Afacerea cu Drian ne-a lămurit.

Fostul președinte al Franței, Sarcozy e judecat pentru o afacere de corupție în plan geopolitic. După ce a luat mită de la dictatorul Libiei 50 de milioane de dolari, ca să-și șteargă urmele a intervenit militar în Libia și a avut grijă să-l lichideze pe Gadaffi. Păi dacă un fost președinte al Franței a fost în stare de așa ceva, de ce să nu credem că ministrul de Externe al Franței, suspectat chiar de presa franceză de afaceri de corupție, n-ar fi fost șantajat cu dosarul EADS.