Primul discurs susţinut de președintele României, Klaus Iohannis, în Parlament este un frumos exerciţiu de idealism rostit rar, în 22 de minute. Planul anunţat de șeful statului are o mare problemă. Mare de tot.
Tot ce a spus Klaus Iohannis de la tribuna Parlamentului, luni, este corect. România are nevoie de toate schimbările pe care acum le cere șeful statului de la aleșii care l-au ascultat cuminţi. Drumul pe care Iohannis a făcut încă un pas, ieri, este cel corect pentru România. Insă există un „dar” foarte important în care se va împiedica șeful statului, dacă nu cumva nu are vreo baghetă magică cu care să poată schimba brusc, peste noapte, mentalitatea celor care formează actualul legislativ.
Drumul lui Klaus Iohannis pentru schimbările pe care le susţine se blochează în ditamai buturuga majorităţii PSD din Parlament. Buturugă pe care o poate muta din drum, dar numai dacă apelează la metodele pe care tocmai le-a condamnat.
Adevărul care face imposibil planul lui Iohannis este că majoritatea care ar trebui să-i aplice planul nu are niciun interes să-l ajute din foarte multe motive. Unul dintre ele ar putea să fie simplul fapt că acești oameni pur și simplu nu pot pricepe ce le-a spus Iohannis de la tribuna Parlamentului.
Vorbim de „aleși” ajunși în Parlament, la grămadă, pe marele val al propagandei USL care a produs cel mai penal legislativ din istoria acestei ţări. Mulţi dintre ei pur și simplu nu au sistemul de operare capabil să gestioneze principiile la care s-a referit președintele României în faţa lor. Din acest motiv, Klaus Iohannis s-a plasat în poziţia unui dascăl cuminte care, stând naiv în faţa unor interlopi, le cere să nu scuipe pe jos și să fie cuvincioși. Dacă nu cumva e vreun Rambo, are toate șansele să eșueze lamentabil în faţa șmecherilor de cartier.
Judecând după tot ceea ce au făcut cei care controlează majoritatea parlamentară, este aproape imposibil de înţeles ce ar putea să-i determine să acţioneze altfel decât le dictează mentalitatea coruptă. Judecând după strategia abilă de imagine pe care o ţese Victor Ponta, ca o pânză de păianjen, în jurul lui Iohannis, este lesne de ghicit ce vrea, de fapt, cel care controlează majoritatea actuală.
În timp ce Klaus Iohannis ţine discursuri frumoase despre cum trebuie să se poarte clasa politică pentru binele ţării, stăpânul majorităţii îi erodează „pas cu pas” imaginea prin tot felul de mișcări menite să inducă public ideea că Ponta e înţeles cu Iohannis și că „de facto” funcţionează perfect vechiul USL. Ultima mișcare abilă a lui Ponta în acest sens s-a produs chiar luni când l-a îngânat pe Iohannis cu Legile Big Brother. Fix înainte ca președintele României să anunţe că trebuie rezolvată problema, Ponta a anunţat același lucru. Pentru un spectator naiv pare că cei doi sunt „mână în mână”.
Dincolo de discursuri frumoase despre morală și reconstrucţia clasei politice se află realitatea seacă a voturilor controlate în Parlament. Dacă nu deţine vreo baghetă cu puteri magice care pot teleghida voturile controlate acum de Ponta, Klaus Iohannis are o mare problemă. Singura soluţie este să caute formarea unei noi majorităţi care să-l ajute să facă următorii pași pentru reformă. Pentru asta însă ar trebui să fie decis să apeleze exact la metodele imorale pe care le-a condamnat în discursul de ieri. Ar însemna să meargă pe drumul mocirlos pe care au mers de atâtea ori cei pe care acum îi acuză. Desigur, dincolo de decizia în sine de a apela la o soluţie imorală, mai este și putinţa cuplului Gorghiu – Blaga de a derula o campanie de racolare de succes. Dacă nu reușesc, cel mai probabil nu se vor face schimbările pe care le vrea Iohannis și până în 2016 va avea grijă Ponta să întoarcă situaţia în favoarea lui.
Recomandările noastre
