​Parfumat, colorat și celebru, soiul cu pricina a fost desăvârșit acum mai bine de 50 de ani în Stațiunea Pomicolă Voinești. Numai că este greu de întreținut și doar nostalgicii duc tradiția mai departe. Este cazul familiei Comănescu, din Cândești Vale, la doi kilometri distanță de vestita localitate dâmbovițeană

Cu toate însușirile care îți provoacă papilele gustative până îți plouă în gură, pomicultorii se feresc să-l mai cultive, chiar dacă soiul cu pricina ar putea deveni al 5-lea produs certificat european din România. Alături de Magiunul de Topoloveni, Telemeaua de Ibăneşti, Salamul de Sibiu şi Novacul afumat din ţara Bârsei. 

Fragilul livezii

„Frumosul este ușor de recunoscut. Este un măr mediu spre mare, fondul galben cerat fiind acoperit de culoarea roșie cu dungi. Este extraordinar de gustos, suculent și parfumat. Se pârguiește la începutul toamnei. Din păcate, însă, este foarte sensibil, mai ales la rapăn, cea mai mare belea la acest soi. Am mai rămas doar câțiva nostalgici, care îl iubim așa de tare, încât nu am încetat să-l sădim, oricâte bătăi de cap ne-ar da chestia asta. Majoritatea au renunțat, pentru că trebuie să-i faci o grămadă de tratamente, al naibii de costisitoare. Așa că, strict financiar, nu mai este rentabil”, ne povestește Georgeta Comănescu.

Fructe direct din pom

„Tradiție și calitate respectate cu sfințenie”, este sloganul sub care, împreună cu cei doi fii ai ei, interlocutoarea noastră duce mai departe o tradiție care își pierde rădăcinile prin ramurile de început ale arborelui său genealogic. Are o splendidă livadă, care se întinde pe o suprafață de trei hectare, unde, alături de celebrul lor vecin, sălășuiesc alte soiuri de măr, peri, piersici, pruni și nuci.

Mângâind cu privirea fructele rotofee, care îți dau ghes inimii să le tragi o mușcătură, nu ne putem împiedica să ne întrebăm cum de face față doar o familie la atâta amar de muncă? „Mai apelăm și la zilieri, când găsim, pentru că este foarte greu. Majoritatea oamenilor au plecat afară, din nefericire, după cum știți. Cine a rămas, sunt cei de care trebuie să te rogi și, credeți-mă, au niște pretenții de-ți stă inima. Anul ăsta, spre exemplu, am plătit pentru recoltarea la pere și mere, 100 de lei pe zi, plus două mese. Și, chiar și așa, am fost nevoiți să luăm oameni de la Cetățeni, din Arges, adică de la zeci de kilometri depărtare de noi”, ne dumirește într-un grai molcom, cumpătat, Georgeta Comănescu.

Merele noastre în drum, ale străinilor în galantare

Aflăm, totuși, că nu asta este marea barieră pusă în calea producătorului de fructe: „Desfacerea e a mai, a mai! Este foarte greu, jalnic chiar! Adesea, merele dâmbovițenilor ajung la animale sau pe marginea străzii, în timp ce ale străinilor odihnesc elegant în galantarele magazinelor cu ștaif. Eu mai merg într-o piață care ar trebui, teoretic, să fie de bun augur pentru afacere. Dar, nu este chiar așa, piața bucureșteană de la „kilometrul 0”, adică de la Sfântu Gheorghe, este una privată, care ne costă substanțial. Plus transportul, plus una-alta, așa că ne rămâne foarte puțin câștig. În rest, ne mai ducem pe la târguri, evenimente din acestea speciale, unde, într-adevăr, ieșim ceva mai bine. Numai că, sunt rare… Spre exemplu, acum, la „Indagra”, nu am știut unde trebuie să mă înscriu și când m-am lămurit a fost prea târziu. L-am ratat”, spune cu obidă dâmbovițeanca.

Gerul, bată-l vina!

Și pentru că pomicultura stă la mâna lui Dumnezeu, Georgeta Comănescu ne mai împărtășește și alte piedici: „Depindem foarte mult de climă. Anul ăsta avem pierdere mare. A fost îngheț și ne-a luat preșul de sub picioare, mai pe românește. De exemplu, nuci nu au fost deloc, după ger, nu a mai rămas niciuna. Eu nu am mâncat anul ăsta. În plus, ce să vă spun, nici flori de tei n-am mirosit. Avem unul la poartă, dar s-a ales praful de flori. Va dați seama ce ger a fost? Fructele, săracele, și ele s-au resimțit. Ca afacere, am avut foarte mult de tras și am rămas cu mai nimic, mai ales pentru că avem tratamentele de făcut la pomi. Cum v-am zis, sunt sensibili, mai ales «Frumosul». Așa că, ne-a costat motorina cu care neam dus să le oblojim și câte și mai câte. În vară, a fost și secetă, a trebuit să-i udăm. Cu tractorul și cu furtunul. Sunt zone, undeva mai sus pe deal, foarte greu accesibile”, mai zice producătoarea, care, la întrebarea în ce mod se implică statul, conchide: „Ce să zic despre ajutorul statului? Ne ia, nu ne dă! În afară de târgurile gratuite, nu avem niciun beneficiu. Ni s-au promis subvenții, ne-au spus că o să ne ajute cu câte ceva, dar nimic!”.

Unde îi găsiți: www.fructedinpom.beep.com Telefon - 0761279714