Editura Evenimentul si Capital

Ion Cristoiu, jurnalist, scriitor și analist politic: „Sunt obsedat de evenimente. Mă uit din sfert în sfert de ceas pe internet să văd știrile” | Puterea cuvântului

Ion Cristoiu, fondatorul Evenimentului zilei FOTOGRAFII: MARIUS VLAD
Autor: | | 1 Comentarii | 4157 Vizualizari

Este, fără doar și poate, cel mai mare „făcător de gazete” din ultimii 25 de ani, îl descriu colegii din presă. Dar Ion Cristoiu s-a prezentat întotdeauna ca un om al cărților și mărturisește, în exclusivitate pentru Evenimentul zilei, că i-ar fi plăcut ca talentul său de scriitor să-l fi depășit pe cel de gazetar. „Mă iluzionez că, prin ceea ce fac în afara scrisului cotidian de la gazetă, rămân în posteriatate”, spune maestrul. Dar vine imediat cu completarea: „Tare mă tem însă că voi rămâne prin gazetarul Cristoiu și nu prin scriitorul Cristoiu”

- Ileana Ilie Ungureanu: Sunteți inventatorul presei de mare tiraj, și, fără îndoială, unul dintre jurnaliștii faimoși din România. Cu ce își ocupă timpul Ion Cristoiu, atunci când nu aduce audiență televiziunilor și ziarelor?

- Ion Cristoriu: Fac ceea ce consider mult mai important decât gazetăria: scriu proză, eseuri, fac cercetare de istorie. Întotdauna am dispreţuit gazetăria, am considerat-o o formulă trecătoare. Mă iluzionez, deci, că prin ceea ce fac în afara scrisului cotidian de la gazetă, rămân în posteritate. Tare mă tem însă că voi rămâne prin gazetarul Cristoiu și nu prin scriitorul Cristoiu.

- Cumva, gazetarul umbrește orice discuție despre cărțile dumneavostră...

- Ion Cristoriu: Da. Și am multe cărţi de proză, de eseuri, de cercetare, dar toţi moderatorii se grăbesc să spună că la telefon sau în studio este jurnalistul Ion Cristoiu, puțini mă anunță ca fiind scriitorul sau publicistul sau istoricul.

- Dacă întotdeuna ați disprețuit gazetăria, de ce v-ați mai apucat de presă?

- Ion Cristoriu: Dintr-o obsesie de publicitate, de a-mi vedea numele. Debutul meu a fost prin anii '60 la revista Rebus. Eram licean. Am vrut mereu să-mi apară numele pe ceva. Acum îl văd peste tot și nu simt nicio schimbare în viaţa mea. Cred totuși că eu m-am născut gazetar.

- De ce credeți asta?

- Ion Cristoriu: Unu: sunt foarte împrăștiat. Chiar și la bibliotecă mi-e greu să lucrez două sau trei ore la același lucru. De aceea fac și proză și altele. Și doi: sunt obsedat de evenimente. Mă uit din sfert în sfert de ceas pe internet să văd știrile. Le trăiesc și după atâția ani de jurnalism cu aceeași patimă. Citesc însă gazeta și cu revolta, supărarea sau frustrarea că nu conduc eu un site sau un ziar, pentru că îmi dau seama că anumite subiecte scapă și mă întreb mereu ce-aș fi făcut eu dacă eram în locul redactorului-șef?! Oricum, infinit mai bine.

- V-ați întoarce acum să conduceți o redacție?

- Ion Cristoriu: Nu. Mai ales că după Evenimentul zilei am trăit și experienţa Cotidianului și, deși am avut peste 40.000 tiraj, toată lumea se aștepta la performanțele EVZ, care a fost unic din '92 până în '97.

- Indiferent ce ați face, toată lumea trimite la perioada respectivă.

- Ion Cristoriu: Da. Plus că ar trebui să opresc orice muncă de bibliotecă. Când am preluat Realitatea lui Prigoană, îmi amintesc că eram la bibliotecă. M-a sunat Silviu Prigoană și mi-a zis să trec pe la el. Eu am crezut că mă cheamă în legătura cu emisiunea mea pe care o aveam atunci la Realitatea TV. Scriam o pagină de proză, am marcat cu stiloul locul pentru când mă întorc să reiau de unde rămâsesem. Dar când m-am întors eram deja director și am pus toate lucrurile deoparte. După vreo două -trei luni am început să mă enervez pentru că nu mai mergeam în bibliotecă. Întotdeauna am avut, pe lângă nevastă, și amantă... în sensul de scris. Mi-a dat posibilitatea să plec oricind din presă.

- Poate dacă vi s-ar interzice să scrieți literatură...

- Ion Cristoriu: Ar fi cea mai bună soluţie. Spun mereu că dacă Dante nu era alungat din Florenţa, și nu pleca în exil la Padova, nu ar fi scris „Divina Comedie”. Era un fel de gazetar, se ocupa de politică, dar mai mult pierdea timpul. Machiavelli la fel. Ceea ce noi considerăm că a fost o mare nenorocire pentru oamenii respectivi, pentru creaţia lor a fost bine.

- E clar că v-ar plăcea ca lumea să vă recunoască mai mult ca scriitor.

- Ion Cristoriu: Da, dar este practic imposibil.

- Imposibil pentru că trăiți în România sau în general?

- Ion Cristoriu: În momentul în care aparţii lumii jurnaliștilor ieși din cea a scriitorilor. Ca să faci din publicarea unei proze un eveniment, trebuie totuși să fii în lumea scriitorilor. Să urmărești, să mergi la cenacluri literare, să trimiţi cartea criticilor literari. Eu însă aparţin lumii gazetarilor. Și este și o uriașă frustrare, deoarece când mă duc la vreo emisiune, înainte să înceapă sau în pauze, aș vrea să discut și eu ceva de istorie, de literatură, dar nu am cu cine discuta. Marea majoritate a fătucilor, dacă le vorbesc de Mareșalul Antonescu, ele îl confundă cu Crin Antonescu. Habar n-au cine e. Nu de puține ori am sentimentului unui bătrân care vorbește despre „Marea Teroare” stalinistă, în timp ce ei, săracii, sunt preocupaţi să dea un breaking news.

„O singură dată amstat la un hotel de lux. A fost ceva de coșmar”

- De unde atâta resursă de a scrie? De unde atâta energie de a fi prezent și online, și offline, și pe micul ecran, și în bibliotecă?

- De aici vine și ceea ce numesc eu atitudinea mea de comunist. Nu e o declaraţie patetică, să știţi, tot timpul am subordonat viaţa mea pesonală lucrului. Cred că îl moștenesc pe bunicul din partea mamei, care era un tip obsedat de lucru. A ajuns și chiabur și a fost deschiaburit după 23 august 1944. Revenind, mănânc și am nevoie să dorm două -trei minute la prânz, ca să am energie să pot să lucrez. Totul se subordonează.

- Și concediile?

- Mă duc în concedii de lucru. N-am înţeles niciodată cum se duc unii la mare, de exemplu. Ce să fac la mare? Bănuiesc că în prima jumătate de zi aș sta pe plajă și aș citi, dar apoi ce să fac?! M-aș plictisi de moarte. Nimic nu înlocuiește experienţa directă în cunoașterea unei lumi. Împreună cu soția, plecăm în stăinătate, vara și iarna, dar ca o chestiune de lucru. Anul acesta am fost în Sicilia. Mă interesa foarte mult să văd Siracusa ca loc al antichităţii. Nu stăm la hoteluri scumpe, uneori mâncăm pe bancă și mergem foarte mult pe jos.

- Pare că munciți și în concediu la fel de mult.

- Muncesc chiar mai mult când sunt plecat în străinătate – filmez , fac însemnări de călătorie. Eu am seria „Lumea văzută de un român rupt în fund” (note de călătorie satirice -n.r.), așa că tot de lucru este.

- Soția nu a fost niciodată geloasă că acordați așa mult timp muncii?

- Nu. Am marele avantaj că nici soţia nu le are cu petrecerile. Nu avem relaţii de familie, prietenii. Nici eu nu sunt un soţ pretențios. Mi-e absolut indiferent ce mănânc, de exemplu. Totul e să mănânc ceva care să nu pice greu și după aia să pot să lucrez. Din când în când mergem la teatru, dar nu mai e nimic din teatrul de altădată. Ducem o viață comună. Și în străinătate, o singură dată am stat la un hotel de lux, la Paris. A fost ceva de coșmar, toată lumea stătea în jurul meu. Mă scotea din sărite. Nu, nu e de mine, cred că rămân în continuare un comunist. În schimb, cum apare ceva nou în materie de laptop, device-uri de transmisie, eu imediat cumpăr. Nu urăsc și nu invidiez bogaţii. Invidiez pe cineva dacă scrie mai multe cărţi decât mine... dacă are mașini, iahturi și vile nu mă interesează.

- Biblioteca este o alternativă sufletească la gazetărie? Un viciu, doza zilnică de „drog“?

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

marţi, 23 ianuarie 2018 Autor: Vergil Matei

Trei ipostaze de mitingeală

marţi, 23 ianuarie 2018 Autor: Adrian Pătruşcă

Mucenicul din Ankara. SFÂNTUL ZILEI

marţi, 23 ianuarie 2018 Autor: Vergil Matei

Trei ipostaze de mitingeală

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate