Scandalurile din domeniul Sănătății, izbucnite în cascadă în acest an, au devenit, din păcate, ceva cotidian. Nici Oncologia nu e ocolită de anchetele procurorilor. Prof.dr. Florin Bădulescu divulgă o parte din problemele care macină acestă ramură a sistemului medical

- EVZ: Cum analizaţi piaţa medicamentelor pentru tratarea bolnavilor de cancer? De ce sunt numai produse scumpe?

- Prof. Dr. Florin Bădulescu: Preţul medicamentelor pentru bolnavii de cancer variază, în prezent, între 4.000 şi 9.000 de euro pe lună, iar bolnavul urmează acest tratament cât timp trăieşte sau cât timp are răspuns favorabil la tratament. Într-o ţară cu veniturile noastre, s-a alocat o sumă bună pentru aceste tratamente, (circa 300 de milioane de euro – n.r.). Ne rămâne nouă, medicilor, să răspundem de toţi parametri biologici pentru a prescrie aceste tratamente. Nu cred că e bine ca un singur doctor să hotărască la un singur bolnav ce şi cum să facă. Ar fi mult mai corect ca toate tratamentele, toate deciziile terapeutice din oncologie să le ia o comisie de diagnostic şi tratament, lucru care era prevăzut întrun ordin de ministru în anii 2003-2004. Acum s-a pierdut controlul pe piața medicamentelor. M-am săturat să aud că medicamentele astea sunt scumpe şi astea sunt ieftine. De exemplu, ciclofosfamida, care a fost este şi, probabil, va rămâne, în indicaţiile terapeutice ale bolnavilor oncologici, are un preţ mic, cum sunt drajeele, dar nu se mai aduc. Importatorii trebuie să ştie de ce nu îl mai aduc. Un exemplu clar este actualul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, care a adus cu sacoşa medicamente. El aducea medicamentele ieftine, pentru că astea au lipsit. Nu putea să aducă medicamentele de sute de mii de euro. Din 2006 încoace, conducătorii ministerului, ai Guvernului au încercat să-l lase pe farmacist să decidă ce medicament să dea, şi vedeţi ce a ieşit, în timp ce responsabilitatea în faţa legii aparţine parafei medicului, medicul scrie şi răspunde. Eu nu sunt de acord să aud de medicamente noi şi medicamente vechi. Sunt produse farmaceutice, chimice, biologice, de sinteză pentru tratamentul unor boli. Trebuie să le avem pe toate pe piaţă.

Avem nevoie de o lege clară

- Care este situaţia medicamentelor noi pentru tratarea cancerului?

- În mod normal, fiecare ţară trebuie să aibă o lege privind înregistrarea sau punerea pe listă a produselor farmaceutice. Sunt ţări care, oricât de bun ar fi medicamentul X, nu înlocuiesc lista decât la doi ani. Alte ţări, în momentul în care apare un produs farmaceutic nou, benefic, imediat îl pun pe piaţă. Asta înseamnă că trebuie găsite imediat soluţiile financiare. Ar trebui să avem o lege care să ne permită să ştim toţi despre ce e vorba. Bolnavii nuşi permit mai mult de 2-3 luni să-şi cumpere un produs scump, în schimb, pe cele ieftine nu le găsim şi nu se pot înlocui unele pe altele.

- Aţi vorbit adesea şi de raportul cost/eficienţă pentru tratarea bolnavilor.

- Am cerut de vreo 15 ani să lucrăm pe raport cost/ eficienţă. De ce nu se doreşte asta? S-ar înlătura orice problemă. Atunci poţi să spui am avut medicamentul X mai ieftin şi puteam să-l dăm, făcând economie la altul, iar banii care rămâneau îi dădeam pentru tratarea bolnavului care avea nevoie de medicamentul scump şi care nu are înlocuitor. Nu mi-a răspuns nimeni la propunerea mea de a recomanda medicamente pe baza raportului cost/eficienţă. Dacă chiar vrei să finanţezi ceva, îi spui doctorului că asta este suma, descurcă-te domnul doctor, manager, şef de clinică. Să-i vedeţi cum, automat, dacă ei ştiu că-i controlezi, au grijă ce cumpără. Altfel, unii prescriu medicamente mai scumpe din aceeaşi clasă. De ce nu s-a cumpărat niciun aparat de radioterapiue de când am plecat eu din minister? Raportul cost/ eficienţă deranjează.

Transparență și control

- De ce credeţi că se întâmplă toate astea? Ne lipseşte decizia politică?

- Da, ne trebuie un diriguitor. Sunt oameni plătiţi să rezolve problemele financiare sau profesionale în această ţară, dar ei niciodată nu sunt întrebaţi. Singura care începe să se agite este media, care a văzut de ce merg rău lucrurile. Când am condus destinele cancerului în România, în 2000-2001, am dat o listă de avangardă, dar am controlat cu mâna mea unde mergeau banii, am cerut transparenţă de la firmele care acordau sponsorizări, am cerut implicarea societăţilor profesionale, cele care pot spune de câte ori a plecat cineva la un congres, de ce a plecat un grup de medici 14 zile în India pentru o treabă de 4 ore. Deci, moralitate trebuie. Apoi, trebuie exclusă politica. Criteriile politice în învăţământ şi sănătate nu mai au loc. Partidele pot să spună „îl susţinem pe ăsta pentru că are grijă de oameni”. Sponsorul, cel care vine cu banii, îşi alege o firmă care se ocupă de studii clinice. Acea firmă se ducea unde credea ea. Statul român nu urmăreşte asta. Pe vremea mea, exista comisia de etică, în care erau mari profesori. Comisia era la Ministerul Sănătăţii şi analiza toate aceste aspecte. Unde sunt contractele între mediul privat şi cel public? Nicăieri în lume un spital privat nu poate să facă ce face un spital public. Nicio ţară nu şi-a luat mâna de pe spitalele publice, ele sunt ale poporului contribuabil. În România, nu am văzut niciun spital judeţean reabilitat, refăcut în 25 de ani. Vedem reclame numai cu spitale private, atunci plecăm şi noi în provat şi lăsăm pacienţii să moară. Ce guvern poate să facă treaba asta?

Carte de vizită

Prof. Dr. Florin Bădulescu, șeful Clinicii Oncologie-Chimioterapie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Craiova, a pus umărul la înfiinţarea oncologiei ca specialitate, a redactat primul ghid din ţară pentru tratarea bolnavilor de cancer şi a pus bazele Societăţii Naţionale de Oncologie Medicală din România, organism pe care-l conduce din 2002. „Cea mai mare mulțumire a mea este recunoștința pacienților mei, bucuria lor că sunt în viață, poate și grație muncii mele”, spune Prof. Dr. Bădulescu, preşedinte al Comisiei de Transparenţă din cadrul Ministerului Sănătăţii în perioada 2003-2005.

Nedumeririle unui specialist

În contextul scandalului celor 77 de medici oncologi, sponsorizaţi, mituţi, spun procurorii, de o firmă privată, pentru a fi prezenţi la lansarea unui medicament nou pentru tratarea cancerului în India, profesorul Bădulescu pune întrebări care vizează lipsa de transparenţă şi a controlului. El explică astfel de ce unii medici prescriu medicamente scumpe, în locul celor ieftine şi eficiente.

• Când plec, sau nu, la un congres?
• De câte ori pot pleca?
• Cine poate plăti?
• Ce e cu studiile clinice?
• De ce nu sunt transparente studiile clinice (nu s-a dat un răspuns)?
• De ce nu ştiu bolnavii unde sunt studiile clinice?
• De ce nu se cunosc aceste clinici?
• De ce se favorizează finanţarea clinicilor prin studii?