Editura Evenimentul si Capital

Câteva gânduri bune la sfârșit de Epocă Kovesi-Coldea

Autor: | | 2 Comentarii | 4673 Vizualizari

Cum mi-au venit gandurile astea? Păi, răspunsul este simplu! Mi-am pus o întrebare: doar „bolnavii” sunt atrași de Putere, sau Puterea „îmbolnăvește”? Inițial, am înclinat către prima variantă, după care, m-am gândit imediat la un exemplu care contrazice ambele variante: Victor Babiuc, om politic important al perioadei 1990-2010, profesor universitar și avocat, fost parlamentar, fost deținător al portofoliilor Justiției, Internelor și Apărării. Cariera politică i-a fost curmată printr-o condamnare penală cu privare de libertate, pentru o faptă de care nu se făcea vinovat, pentru că nu-i aparținea.

Ei bine, la acest om am observat, de-a lungul unui sfert de secol, același tip de comportament, aceeași atitudine, indiferent de poziția în care se afla, aceea de înalt demnitar, sau aceea de deținut în penitenciar. „Cum reușiți să fiți același, de o constanță exemplară, indiferent de situațiile în care v-ați afla?” l-am întrebat cândva. Mi-a raspuns năucitor de simplu: „Asta este viața, dacă pe cele bune le trăim cu satisfacție firească, este normal ca și pe cele rele să le luăm măcar cu înțelepciune senină”. Cu aceste vorbe în minte, am conchis că Victor Babiuc a fost doar o rară excepție, din păcate, iar răspunsul meu final este că doar predispozția „maladivă” impinge către Putere, după care, amețeala ei dulce ca un drog aceentuează patologicul. Astfel, m-am apucat să scriu despre bolnavi, despre bolile lor care pot distruge vieți și destine aflate în aria lor de manifestare și despre învățămintele care se pot trage din asemenea experiențe.

O pagină neagra

În scaunul de șef al DNA, pentru încă o zi sau un an, personajul public Laura Codruța Kovesi cu al ei destin, așa cum va fi el știut de viitorime din perspectiva istoriei, este unul care a ajuns deja la capăt de linie. Este un personaj peste care grele sigilii de plumb au fixat deja definitiv placa de marmură neagră destinată personalităților istoriei al căror traseu prin lume stă sub semnul nenorocirii semănate în jur.

Mânuirea nelegiuită a spadei numită Lege a făcut din sute, poate mii de indezirabili politici sau economici, tot atâtea mii de victime. În numele unui ideal absolut legitim - aici a și fost de fapt minciuna criminală! - sub pretextul nobil al îndreptării unor mari cusururi sociale, în dosul unor draperii groase, botezate grandios „Lupta împotriva corupției”, „Reforma Justiției” și „Consolidarea statului de drept” s-a scris, de fapt, o pagină neagră a Istoriei României, una în care instituții ale Statului de Drept au fost compromise, prestigiul magistraților a fost făcut pulbere, vieți și cariere au fost distruse, familii întregi au fost nenorocite, nenumărate destine au fost deturnate și amputate.

Cuplul conducător

Retrăim anii ’50!” a devenit o tresărire la ordinea zilei, a unei părți din ce în ce mai extinse a populației. Cum și de ce a fost împinsă România în acest hău al dezastrului provocat de teroare? Deja se știe, o importantă parte a Presei a arătat asta de-a lungul ultimilor ani cu nenumărate probe. Cum? Prin siluirea sau ignorarea fățișă a prevederilor legale în materie de procedură penală și prin transformarea Justiției într-un Câmp Tactic al SRI. Asta, foarte pe scurt! De ce? Tot foarte pe scurt, la începutul primului mandat la Cotroceni al lui Traian Băsescu, pentru eliminarea adversarilor politici ai fostului președinte, mai apoi, către sfârșitul celui de-al doilea mandat, în folosul politic și economic-financiar al grupării surprinsă și descrisă de jurnalistul Dan Andronic în serialul său de dezvăluiri „Noi suntem Statul”, alcătuită în jurul veritabililor foști stăpâni ai României, cuplul Kovesi-Coldea. Și mai pe scurt, pentru PUTERE, pentru acea putere pe care patologicul o scrie cu litere majuscule.

Totul are un tâlc!

Un dat de la Dumnezeu, dacă este să vorbim pe limba credincioșilor, sau o caracteristică evoluționistă, dacă ne adresăm ateilor, face ca tot ceea ce este viu să tragă concluzii, în urma experiențelor traite. Conștiente, în cazul omului, inconștiente, în cazul celorlalte viețuitoare, aceste concluzii sunt un dat fără de care viața nu ar fi fost posibilă. Mai mult, concluziile pe care omul le trage, în urma experiențelor sale și ale semenilor lui, îl înzestrează, sau ar trebui să-l înzestreze cu capacitatea de a înțelege la nivel filosofic ce este bine și ce este rău, ce este folositor la modul superior, lui și semenilor lui. Aceste concluzii de ordin filosofic se mai numesc și „tâlc”, iar cand tâlcul se cristalizează în conștiințe, ca urmare a unor evenimente istorice negative de mare și larg impact, socitetățile umane pot învăța de ce anume să se ferescă în demersurile lor viitoare. Este suficient dacă ne gândim, bunăoară, la experiențele fasciste și comuniste, prin care o mare parte din omenire a trecut cu prețul unor imense traume. Sigur, asta până când omenirea uită, mi s-ar putea replica. Da, așa este, omenirea mai și uită, drept pentru care ciclic, repetă greșeli enorme. Până uită, însă, câteva generații suflă și în iaurt. În baza acestui considerent, mi-am pus problema identificării unor învățăminte, ale unor tâlcuri, care ar putea fi desprinse din experiența legată de Epoca Kovesi-Coldea.

Veriga slabă, magistrații

Una dintre cele mai importante concluzii este că așa ceva este posibil, oricât de democratic ar fi așternută o Constituție, dacă veriga slabă este în interiorul castei magistraților judecători și procurori. S-a văzut clar, o Hotărâre CSAT, secretă și astăzi, prin care fenomenul numit corupție a fost trecut în categoria vulnerabilităţilor securităţii naţionale și niște Protocoale, secrete și ele, încheiate între DNA și SRI, au înlocuit practic Legea, deși nici Hotărârea și nici Protocoalele nu înseamnă Lege. Mai clar, au înlocuit prevederi ale Codului de Procedură Penală, oricât de lege organică ar fi fost el. Dar, și abia aici apare concluzia gravă, și Hotărârea și Protocoalele nu ar fi făcut nici cât doua cepe degerate, dacă nu s-ar fi găsit magistrați, judecători și procurori, puțini, dar în număr suficient, dispuși să pună Legea între paranteze, să anuleze însăși rațiunea menirii lor profesionale.

Infracțiuni în slujba Legii

Tristețe mare, însă, nimic nou! Nu au existat regimuri dictatoriale în istorie, care să fi dorit să-și legitimeze prin intermediul justiției eliminarea adversarilor, și să fi eșuat. Câteva exemple, relativ recente la scara istoriei: Stalin, Hitler, Gheorghiu-Dej. Nu au avut niciunul - și mulți alții ca ei - nicio dificultate în a-și transforma intențiile asasine în hotărîri judecătorești definitive. În aceste cazuri, ca și în cazul în cazul Epocii Kovesi-Coldea, păstrând proporțiile desigur, scopurile s-au atins prin metodele numite în Codul Penal „Cercetarea abuzivă”, „Supunerea la rele tratamente”, „Tortura” și „Represiunea nedreaptă”, ele însele infracțiuni, comise împotriva indezirabililor chiar de către magistrați, cei chemați să le sancționeze. Dacă servilismul unei părți a corpului magistraților, judecători și procurori, nu poate fi eliminat, mă- car să terminăm cu prostiile cum ar fi: „am încredere în Justiție!”, „nu mai avem ce comenta, Justiția s-a pronunțat!” și alte enormități.

Tentația Puterii

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate