Gabriela Firea, cel mai slab primar al Capitalei. Dreapta nu are nicio scuză să nu o învingă în 2020. Editorial Andreea UDREA

Gabriela Firea, cel mai slab primar al Capitalei. Dreapta nu are nicio scuză să nu o învingă în 2020. Editorial Andreea UDREA

Mii de oameni au huiduit-o pe Gabriela Firea pe Arena Națională. Fără să fie plătiți sau aduși cu autocarele să facă asta (sigur, poate credeți în varianta grupurilor „veninoase” organizate de Soroș), ci doar ca o reacție la faptul că primarul general a încercat să profite de imaginea Simonei Halep, la bilanțul dezastruos la 2 ani de la câștigarea alegerilor sau poate chiar la mitingul PSD organizat în București cu două zile înainte de evenimentul de pe stadion.

Dacă Firea insistă să fie realeasă pentru un nou mandat la Primăria Capitalei, Dreapta are toate datele să o învingă. Nu contează câți bani din bugetul Capitalei a cheltuit pentru publicitate, câte interviuri controlate a dat în presa prietenă (cam 90% din ea), ce forță politică are - totul dispare în fața unui bilanț la doi ani de zile de la câștigarea mandatului și care arată că este cel mai slab primar al Capitalei. Am trăit același episod în 2014, cu Victor Ponta - doar ca să-l menționez pe cel mai recent - și cu același rezultat usturător pentru PSD.

Niciuna din promisiunile sale din campanie nu a devenit realitate și singura sa realizare o reprezintă companiile municipale ticsite cu apropiați ai săi sau ai lui Pandele. „Revoluția în trafic” a Gabrielei Firea este un eșec total, traficul e din ce în ce mai insuportabil, sistemul de termoficare e la pământ, parcările sunt inexistente, în schimb se măresc tarifele, orașul e plin de țânțari și șobolani, autobuzele, troleele și tramvaiele RATB nu au aer condiționat, noile achiziții mult așteptate de la Otokar vor veni de-abia la finalul lui 2019 și pot continua cu astfel de exemple până mâine dimineață.

În schimb, banii bucureștenilor sunt folosiți pentru pomeni de tipul: dăm 1000 de lei cuplurilor care împlinesc 25 de ani de la căsătorie, vouchere pentru biciclete într-un oraș fără infrastructură pentru acest lucru, bani pentru Catedrala Neamului, zeci de spectacole și festivaluri. Primarii de sectoare sunt și ei după chipul și asemănarea Gabrielei Firea: pun pariu că o parte dintre bucureșteni nu știu cine sunt aceștia, iar preocupările lor sunt exact la fel de nepotrivite ca și cele ale primarului general.

Ne puteți urmări și pe Google News

Primarul Sectorului 5 folosește bugetul local pe smartwatch-uri pentru urmărirea elevilor și nu pentru autorizații ISU sau reabilitarea școlilor cu tavane care se prăbușesc din când în când, primarul Sectorului 1 dă bani pentru Catedrala Neamului, în timp ce în sectoarele 2 și 6, nu știu dacă locuitorii l-au văzut vreodată pe Gabriel Mutu sau pe Mugur Toader (parcă așa îl cheamă pe primarul de la 2?!).

Soluția? Chiar dacă sună teribil de plictisitor ce scriu aici, nu o să spun că soluția e un lider carismatic, simpatic și atât, doar pentru că o poate bate pe Firea. Cred că trebuie să dăm dovadă că ne-am maturizat în cei 28 de ani de democrație și să alegem primarul care știe ce are de făcut, cunoaște problemele Bucureștiului și vine cu soluții. Problema majoră a partidelor anti-PSD este aceea că, la această oră, nu par dispuse să stea la aceeași masă. E normal că PNL- cel mai important partid al Opoziției- nu vrea să cedeze candidatul în fața USR sau a unui partid care nici măcar nu a fost constituit, iar Ciprian Ciucu pare varianta fezabilă prin opoziția sistematică pe care o face la Gabriela Firea.

Nicușor Dan a început să fie din nou activ în comunicarea pe problemele Capitalei și se speculează asupra unei candidaturi a lui Vlad Voiculescu. Deja avem trei nume. Iar în ciuda insucceselor Gabrielei Firea, asta nu înseamnă că forța organizatorică a PSD de a mobiliza oamenii la vot în ziua alegerilor trebuie subestimată, lucru care s-a văzut și la mitingul împotriva „statului paralel” și nici faptul că alegerile sunt organizate într-un singur tur - sistem care favorizează primarul în funcție.

Cu toate acestea, multe se pot întâmpla în doi ani, mai ales dacă luăm în considerare că alegerile prezidențiale pot schimba totul.