La o distanță de circa 1500 de ani lumină față de noi se afla o stea, KIC 8462852, pentru care a fost măsurată o variație bizară a intensității luminii.

Să fie oare acesta, așa cum au speculat parte dintre cercetători, un posibil semnal al unei civilizații extraterestre extrem de avansate? Se pare că nu - studii recente au dus la concuzia că este mai degrabă vorba despre efectul prafului cosmic care orbitează în jurul stelei.

O descoperire recentă efectuată cu ajutorul telescopului Kepler a generat o intensă dezbatere în lumea științifică, în special între astronomi.

In cadrul vanatoarii de planete din afara sistemului Solar cercetatorii au descoperit un fenomen bizar si misterios. Studiind steaua KIC 8462852, denumita si steaua Tabby (de la numele astronoamei care a facut aceasta descoperire, Tabetha Boyajian) situata la 1481 de ani lumina fata de noi, astronomii au masurat o variatie a intenstatii luminii stelei de pana la 22%, o variatie importanta, insa care nu este periodica. Ce ar putea genera aceasta reducere neasteptata a luminii ce ajunge la noi de la stea?

O prima ipoteza ar fi legata de comete atrase in orbita in jurul stelei KIC 8462852 de catre o alta stea sau generate de o coliziune cosmica. Totusi, aceaste ipoteza nu ii convinge pe astronomi, intrucat pentru a se avea variatia de lumina masurata steaua KIC 8462852 ar trebui sa fie mult mai tanara decat este, ceea ce ar genera anumite semnale, care insa nu au fost masurate, in infrarosu. In acest context cativa astronomi au lansat o ipoteza extrem de indrazneata: ce ar fi daca lumina stelei ar fi absorbita de mega-structuri realizate de o civilizatie extraterestra extem de avansata? Aceste mega-structuri ar putea sa captureze lumina si energia propriului Soare pentru a se mentine in viata civilizatia extraterestra. Un fel de enorme panouri solare care sa dea energia atat de necesara unei civilizatii avansate.

In aceata situatie grupul de astronomi care a facut aceasta masuratoare a decis sa continue studiul si o organizat o campanie de strangere de fonduri (crowdfunding) online, in urma careia au reusit sa obtina circa 100.000 de dolari pe care i-au utilizat pentru a plati observatii ale stelei Tabby cu ajutorul mai multor telscoape in perioada martie 2016 – decembrie 2017.

In tot acest interval de timp au masurat patru evenimente de atenuare a luminii stelei, pe care le-au botezat: Elsie, Celeste, Scara Brae si Ankgor. Au ajuns astfel la conclusia, publicata intr-un recent articol in revista The Astrophysical Journal Letters, ca variatia luminii stelei KIC 8462852 nu are nimic de-a face cu o eventuala civilizatie extreterestra.

Se presupune ca efectul masurat este datorat unor fenomene naturale, precum un nor de praf cosmic care trece din cand in cand prin fata stelei, absorbind parte din lumina acesteia. Cum au ajuns astronomii la aceasta concluzie? Au observat ca lumina stelei este absorbita in mod diferit in functie de fecventa (culoarea) acesteia. Daca ar fi fost vorba despre o mega-structura care sa genereze variatia intensitati luminii aceasta ar fi blocat toate frecventele in aceeasi masura. Faptul ca anumite frecvente sunt absorbite mai puternic decat altele este generat de prezenta unei structuri care nu este compacta, precum un nor de praf. Astronomii sustin ca prezenta unui nor de praf cosmic atat de masiv este o descoperire importanta si ca studiul acestuia ii va ajuta sa inteleaga mai bine evolutia steleor si a diverselor structuri din Univers.

Steaua Tabby nu este deci atat de misterioasa cum credeau anumiti astronomi – lumina acesteia nu este absorbita de structuri realizate de extraterestrii cu tehnologii super-avansate, ci de nori de praf cosmic, care insa ne ajuta sa intelegem anumite fenomene care au loc in Univers si de care trebui sa tinem cont atunci cand cautam semnale ale prezentei de civilizatii extraterestre, tocmai ca sa nu ne pacalim.

 

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro