Editura Evenimentul si Capital

Eroii „Domnului Trandafir”. Piticii care înfruntă iarna și lupii ca să învețe carte

Trei dintre cei patru copii ai școlii primare parcurg între șase și opt kilometri pe jos, în fiecare zi, ca să învețe carte.
Autor: | | 5 Comentarii | 683 Vizualizari


Vezi galeria foto:

Trei dintre cei patru copii ai școlii primare din comuna Bulzeștii de Sus parcurg între șase și opt kilometri pe jos, în fiecare zi, ca să învețe carte. Au auzit că animalele pădurii au atacat oameni, dar spun că nu le este frică.

9 ianuarie 2015. Ana- Maria Dan, singurul copil din cătunul Ioneleşti, se trezeşte la 7 dimineaţa. La meteo, cu o seară înainte, văzuse că a trecut gerul acela năprasnic care mai mai că a făcut-o să nu iasă din casă pentru a ajunge la școală. Ana - Maria nu s-a temut nici de ger, nici de întuneric, nici de pădurea pe care trebuie să o treacă zi de zi, de două ori, pentru a ajunge la şcoală. E în clasa I şi-i place şcoala.

Cătunul fără drum

Îngeraşul blond cu ochi albaştri iese din pătuţ, se pune la masă, înfulecă rapid două felii de unt cu miere şi o cană cu lapte, după care începe săşi pună-n ghiozdan cărţile şi caietele. Odată ghiozdanul făcut, începe să se îmbrace. Nu iese din casă până ce Rodica, mama ei, nu-i strânge mai bine fularul la gât şi-i îndeasă mai tare căciuliţa cu „Hello Kitty” pe creştet. La uşă o aşteaptă Rexi, prietenul ei bun. Mama rămâne câțiva metri în urmă, pentru că verifică dacă totul în casă e lăsat în bună regulă. Sub cizmuliţele fetiţei, zăpada scârţâie de parcă ar fi sticlă măcinată. Iese din curte, Rexi o urmează, iar pe uliţă e ajunsă din urmă de mama. Cele două apucă pe calea spre vale, un drum de căruţă ce coboară prin pădure preţ de aproape un ceas. Ies la drumul mare şi aşteaptă câteva minute până vine Dacia domnului învăţător. Un pupic pe frunte de la mama, un „Bună dimineaţa” dat domnului învăţător şi încă doi kilometri de mers cu maşina până la şcoala din Bulzeștii de Sus. Aşa începe, iarna, fiecare zi de şcoală a fetiţei.

Piticii curajoși

Cam la fel se întâmplă şi în cazul Cristinei Pavel, elevă în clasa a II-a. Din Grohot, satul ei, coboară pe jos patru kilometri până la drumul mare, din vale, cel pe care urcă maşina domnului învăţător. Drumul îl face, de regulă, cu tatăl ei, viceprimar al comunei, iar la întoarcere o așteaptă mama, în acelaşi loc:„Nu merg singură că mi-e frică. Am tot auzit povești că lupii, urșii, mistreții or mai atacat oameni, pe-aici, unde și unde”. Patru kilometri are de mers şi Cosmin Stănilă. Dimineaţa vine cu bunicul până „undeva mai însus de şcoală”, iar de întors se întoarce singur. E deja în clasa a IV-a, iar familia are încredere că se descurcă pe drum, ziua-n amiaza mare: „Nu mi-e frică. Pun un picior după ălălalt cât mai repede, ca s-ajung mai repede acasă. Când mă plictisesc pe drum mai cânt, mai fluier. Trec repede patru kilometri. Dacă-i vreme bună, fără noroi, ori zăpadă, îi fac cam într- un ceas. Acuma, cu zăpada asta, să tăt fie cam două ceasuri până ajung la şcoală şi de la şcoală acasă”. Atât Cristina, cât şi Cosmin îşi schimbă încălţările înainte să urce în maşină. Toamna şi primăvara e noroi mult pe cărările pe care coboară spre şcoală. Cosmin îşi lasă cizmele întro maşină părăsită la drum, iar Cristina, la o casă de vacanţă a unui timişorean, dată în grija unui localnic.

Grafic de preluare – predare

În fiecare zi de şcoală, învățătorul Acxente Leucian pleacă de acasă, din Baia de Criş, la 7.50. Ajunge în Bulzeştii de Jos la 8.30, de unde o ia în maşină pe Cristina. La 8.40 opreşte încă o dată, în Băliţeşti, pentru a-l lua pe Alin. După încă 10 minute face o a treia oprire pentru Ana – Maria. După şcoală, îi pune pe cei trei copii în maşină (patru, atunci când Cosmin o vizitează pe Cristina) şi-i duce înapoi spre punctele de pe drum din care i-a luat.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Fapt divers

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate