Joi, 3 martie 2015, după amiază. Klaus Iohannis ține o Conferință de presă la Cotroceni. Sunt atît de rare astfel de ieșiri în public ale lui Klaus Iohannis, că prin redacții bate vînt de Breaking News.

După lectura Declarației, ziariștii se grăbesc să pună întrebări. Două dintre ele sunt despre Criza Bebelușilor. Prima întrebare sună așa: „Jurnalist: Bună seara, domnule Preşedinte! Vreau să vă întreb dacă aţi fost informat, în virtutea atribuţiilor constituţionale pe care le aveţi şi dacă aţi luat vreo măsură sau aţi discutat cu autorităţile cu privire la ce se întîmplă în Argeş? De circa mai multe săptămîni asistăm la controale ale Justiţiei, ale Guvernului, ale autorităţilor locale, medicale. Nimeni nu ştie care e cauza, ce se întîmplă acolo, dacă se întrezăreşte vreo soluţie şi dacă se conlucrează sau dacă sînteţi informat despre această problemă.”

Președintele răspunde doar atît: „Klaus Iohannis: M-am informat, fiindcă tema mă preocupă. Am avut chiar două discuţii cu domnul Ministru al Sănătăţii şi aştept în continuare să primesc un raport pe această temă. Urmăresc cu aceeaşi îngrijorare cu care urmăriţi şi dumneavoastră evoluţia şi sper ca autorităţile competente să-şi facă treaba bine şi să găsim toate răspunsurile.”

Nemulţumiţi de caracterul aerian, plutitor, al răspunsului, jurnaliştii revin asupra problemei, cu o întrebare asemănătoare: „Jurnalist: Domnule Preşedinte, pentru că aveţi acele discuţii săptămînale cu Premierul Dacian Cioloş, în acest moment dumneavoastră sînteţi mulţumit de modul în care Guvernul României şi autorităţile au gestionat această criză a bebeluşilor?”

Klaus Iohannis răspunde și mai pe scurt: „Klaus Iohannis: În acest moment este prematur să vă dau un răspuns ultimativ. Repet, mă preocupă, mă interesează şi urmăresc cu atenţie şi, recunosc, cu un pic de îngrijorare evoluţia.”

Criza Bebeluşilor a ţinut în ultimul timp afişul tuturor discuţiilor nu numai în presă, dar şi în opinia publică.

S-a discutat mult despre proasta gestionare a Crizei de către Guvernul Dacian Cioloş, despre năuceala dovedită de Autorităţi în investigarea cauzelor, despre catastrofa întruchipată de acuzarea publică, fără dovezi, a unei fabrici româneşti de produse lactate de către ministrul Agriculturii.

Asupra Crizei s-au pronunţat demnitari, lideri politici, jurnalişti. Despre Criză s-a vorbit peste tot în România, date fiind cele două elemente de larg interes: Moartea unor bebeluși, Enigma întruchipată de alimentul consumat de bebeluși. Se presupune că prin Înalta sa funcţie, cea mai înaltă în stat, şeful statului e cel mai bine informat om din România. De asemenea, peste tot în lume, un şef de stat foloseşte prilejul oferit de atenţia acordată de Popor unei astfel de Crize pentru a-şi expune poziţia în chestiuni generale de politică internă, dar mai ales pentru a lansa Programe. Prin urmare, toată lumea se aştepta ca Klaus Iohannis să-şi expună punctul de vedere în privinţa gestionării de către Autorităţi a Crizei, a felului în care se comunică şi ar trebui să se comunice în astfel de împrejurări, asupra dezastrului din Sănătate.

Cum a răspuns Klaus Iohannis? Ca o Raţă mecanică! Urmăreşte „cu îngrijorare”, „cu atenţie” şi „cu un pic de îngrijorare”.

Joi, 3 martie 2016, am fost invitatul lui Nelu Barbu la emisiunea sa de pe B1Tv. Stîrnit de această reacţie incredibilă, Nelu Barbu a vrut să verifice dacă ea a fost o întîmplare sau expresia unui fel de a reacţiona al lui Klaus Iohannis. Şi a descoperit următoarele reacţii la evenimente interne și internaționale petrecute de ceva timp încoace: 25 mai 2015: „Urmăresc cu atenţie şi preocupare procesul legislativ din Parlamentul României privind intenţia de a modifica prevedferi ale Codului Penal în materia conflictului de interese…” 15 septembrie: „Partidele politice s-au angajat să introducă votul prin corespondenţă. Sper ca pînă la finalul acestei sesiuni parlamentare să-şi onoreze promisiunea şi vă asigur că urmăresc subiectul cu foarte multă atenţie…” 16 octombrie: „Urmăresc cu atenţie şi preocupare situaţia din Republica Moldova şi sper ca evenimentele petrecute în ultima perioadă la Chişinău să nu ducă la schimbarea opţiunii pro-europene a conducerii Moldovei…” 17 octombrie 2015: „Cu îngrijorare am putut să constatăm că tot mai mulţi refugiaţi vin şi din cu totul alte zone, de exemplu, Pakistan şi Afganistan…” 23 octombrie 2015: „Preşedintele urmăreşte cu foarte mare atenţie evoluţia cazului privind decesul poliţistului aflat în misiune în coloana vicepremierului Gabriel Oprea, transmite Administraţia Prezidenţială…” 5 noiembrie 2015: „Am urmărit aseară cu mare atenţie manifestaţiile de stradă. Sînt foarte mulţumit, au fost manifestaţii fără violenţă, fără exagerări…” 12 ianuarie 2016: „Urmăresc cu mare atenţie şi preocupare ceea ce se întîmplă familiei Bodnariu în Norvegia…” 22 ianuarie 2016: „Urmăresc cu mare atenţie evoluţia de pe scena politică de la Chişinău şi îi asigur pe partenerii noştri de întregul sprijin al României…” 20 februarie 2016: „În timp ce am negociat aici, la Bruxelles (…), în spaţiul public de acasă din România a apărut o îngrijorare, o preocupare legată de o afirmaţie pe care am făcut-o în legătură cu o posibilă evacuare a unei televiziuni…” 02 martie 2016: „Am primit cu îngrijorare vestea deteriorării stării de sănătate a Majestăţii Sale Regelui Mihai…”

Vă vine să credeţi? Klaus Iohannis e preşedintele României. În această funcţie beneficiază de privilegii la care alţi cetăţeni români nu îndrăznesc nici să viseze: Coloană oficială, un Palat pe post de birou, maşină blindată, vilă de lux, voiaje în străinătate cu consoarta, salariu mărit, glorie, prestigiu, putere, în curînd şi avion.

Una dintre îndatoririle sale e de a reacţiona la evenimentele interne şi externe importante pentru România, făcînd radiografii ale acestora, descoperind cauze şi avansînd soluţii. Trecerea în revistă a reacţiilor lui Klaus Iohannis ne arată că Preşedintele se mulţumeşte să urmărească. Desigur, nu oricum, că de aia e preşedinte, ci „cu atenţie”, „cu preocupare” şi „cu îngrijorare”.

Culmea e că Klaus Iohnannis urmăreşte cu îngrijorare şi vestea deteriorării sănătăţii Regelui Mihai şi valul de refugiaţi care se năpusteşte spre Europa şi evoluţia Crizei Bebeluşilor. Cînd nu urmăreşte cu îngrijorare, Klaus Iohannis urmăreşte cu atenţie. Ca şi în cazul îngrijorării, cu atenţie sînt urmărite evenimente diferite, de la introducerea votului prin corespondenţă pînă la evoluţia Crizei de la Chişinău.

Față de acest tablou al reacțiilor lui Klaus Iohannis îmi permit să pun următoarele întrebări: 1) De ce unele evenimente sînt urmărite cu atenţie şi altele cu îngrijorare? 2) Unele evenimente sînt urmărite „cu mare atenţie” , „cu foarte mare atenție” sau „cu atenție și preocupare”. Ce vrea să spună asta? Că la unele îşi îngăduie să se uite şi-n altă parte, în timp ce le urmăreşte, iar la altele, nu-şi dezlipeşte privirea de la ele? 3) Ce înseamnă că Preşedintele urmăreşte un enveniment? Se uită la televizor la ştirile şi talkshowurile despre eveniment sau se uită doar pe fereastră? 4) A urmări o întîmplare, un eveniment înseamnă a nu te implica în evoluţia şi în rezolvarea lui.

Klaus Iohannis e doar un spectator? După Preşedintele jucător avem acum un Preşedinte spectator. Unul care a intrat în sala de spectacol fără bilet!