Editura Evenimentul si Capital

Dracula mânca ficăţei de iepure şi carne de cal | GALERIE FOTO

Dracula
Autor: | | 2 Comentarii | 451 Vizualizari


Vezi galeria foto:

O fi bun el gulaşul de viţel şi varza a la Cluj un deliciu, dar bucătăria ardelenească poate mai mult decât atât.

Când te gândeşti la Transilvania, primul cuvânt care-ţi trece prin cap este Dracula. Apoi, te gândeşti la molcomul trai ardelenesc. Şi, inevitabil, urmează revelaţia. Gastronomia din Ardeal cu gulaş, papricaş, cârnaţi, slană cu ceapă roşie şi varză a la Cluj. Ei, bine, un gulaş îl mănânci la fel şi la Oroadea şi la Târgu Mureş. Varza a la Cluj, e un fel de milles-feuilles din varză, în care sărmăluţeţe autohtone s-au transformat într-un „tort” la cuptor. Cât despre cârnaţi..., îi face toată lumea. Mâncăruri, oarecum, banale. Sunt, însă, feluri de mâncare transilvănene mult mai speciale. Şi nu trebuie neapărat să baţi drumul până în Ardeal să le găseşti. Există un loc, în Bucureşti, unde găseşti preparate de dincolo de Carpaţi care erau puse, pe timpuri, doar pe masa grofilor şi înalţilor nobili din defunctul Imperiu Habsburgic, în care se împleteau, armonios, bucătăriile ungureşti şi austriece.

Un tzatichi bănăţean şi ficăţei de iepure

Ca nişte “grofi dâmboviţeni” rezonabili am zis să vizităm şi respectivul local, de pe strada Nicolae Tonitza, din Centrul Vechi al Capitalei. Un local intim, potrivit atât pentru o cină de afaceri, cât şi pentru o cină romantică. Startul ni l-a dat chelneriţa cun un păhărel de pălincă de Năsăud şi nişte pogăcele cu jumări din partea casei. Ca să nu ne certăm între noi, că, deh, gusturile diferă, am optat pentru un antreu mix ardelenesc format din cârnăciori ungureşti picanţi – cu caşcaval şi paprika, o cremă de brânză de vaci cu smântână frecată cu cozi de ceapă verde şi colorată cu boia iute, ficăţei de iepure în sos de vin şi un polonic de pomana porcului. Suculent şi suficient, la 28 de lei.

Am amorţit dezmăţul ăsta cu o salată a cărei reţetă a fost importată de la o babă bănăţeancă de pe Valea Bistrei. Mai exact, un bol cu lăptuci storcoşite manual şi omogenizate cu iaurt acru de capră, un căţel de usturoi tocat mărunt şi o legătură de mărar. Un fel de tzatziki de Ferdinandsberg, cum se numea oraşul Oţelul Roşu, pe timpul Imperiului. O ciorbiţă cu cărniţă de iepuroaică, dreasă, cum altfel, cu smântână şi tarhon, la 16 lei, a uns şi mai bine “instalaţia”.

Potcoavă secuiască de cal şi „vânătă impletată

Înainte de a da comanda pentru atacul decisiv, precum sergentul oltean Iordan, care şi-a pus opinca pe Parlamentul de la Budapesta, în august 1919, ne-am înveselit cu o sticlă de Szent Istvan Korona, adică Coroana Sfântului Ştefan, un roşu sec unguresc la ridicolul preţ de 35 de lei. Ce nu ne-a plăcut a fost că pe lângă vinurile ardeleneşti şi ungureşti, în menu am găsit şi vinuri moldoveneşti, dobrogene sau prahovene. Or, ungurii, n-au ajuns pe acolo decât în vizită, nu ca noi la ei, acum 96 de ani.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Monden

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate