De la început vreau să vă spun că nu empatizez nici în cel mai mic fel cu așa-zișii jurnaliști de la Sky News care au făcut reportajul idiot despre traficul de arme din România.

 Nu mă simt coleg cu ei, nu îmi pasă de soarta lor și sunt convins că, dacă de mâine se apucă de vândut pungi cu fărâme de pâine pentru porumbei, nu e nicio pierdere pentru breaslă.

Nu am mari dubii că au ales românii ca personaje centrale pentru povestea lor neroadă doar pentru că așa e mai verosimilă pentru publicul englez, gata să creadă aproape orice grozăvie despre o nație despre care au deja – în marea lor majoritate – o părere proastă. Tot ca o părere personală, nu cred că în spatele unui reportaj care a costat 2.000 de euro și ceva mărunțiș, pentru transport și cazare, se află vreo agentură străină. După mine e doar imbecilitatea unor vânători de senzațional.

Despre cele trei persoane reținute... Intermediarul nu-mi trezește niciun sentiment. Pare genul ăla de tip care nu face nimic niciodată, dar, dacă- l bagi în seamă, îți spune că are 1000 de cunoștințe, relații în toate domeniile și prieteni care pot rezolva orice. Un găinar și, mărturisesc, viața mea e la fel și dacă e arestat și dacă e liber. E genul de tip care promite că face rost de bere în deșert și apoi dispare cu banii și cu desfăcătorul de sticle. Poate mă înșel, dar așa pare la prima vedere.

Ceilalți doi îmi sunt antipatici, privindu- i tot subiectiv, doar pentru pozele făcute lângă animale ucise. Cred sincer că animalele sălbatice sunt printre puținele lucruri frumoase pe care le mai avem și a le măcelări e o prostie.

Aflu acum, dintr-un comunicat al DIICOT, că indivizii ăștia sunt cercetați pentru mai multe fapte, printre care și difuzarea de informații false care aduc atingere siguranței naționale.

Aici fac o pauză. Înadins am folosit până acum în acest material păreri subiective despre personajele implicate. Subiectivismul joacă un rol important în a înțelege de ce acest caz este interesant - și poate chiar periculos – pentru jurisprudența românească. Nu discut de celelalte fapte, care țin de manipularea armelor de foc sau de înstrăinarea lor, fie ea și temporară, pentru că astea se pedepsesc oriunde.

Au difuzat informații false, asta e clar, dar cine stabilește cum aduc aceste informații atingere siguranței naționale? DIICOT a simțit că tocmai acest punct din dosar va produce discuții – la un moment dat - și de aceea ni s-au oferit explicații suplimentare în comunicate. Ni se spune că se induce ideea că autoritățile române nu acționează și că partenerii europeni își pierd încrederea în statul român. E un puct de vedere al procurorilor, subiectiv.

Vă spun ce cred eu: DIICOT consideră că fapta de a difuza - comisă în Marea Britanie, nu aici! - este sub jurisdicția română, deși aici s-a produs doar înregistrarea unor secvențe care – dacă ziariștii aveau creier – puteau fi emise sub sigla „fapte și persoane fictive”. Practic, în România s-au făcut doar preluări ale reportajului, Sky News neavând aici stație de re-emisie. Totuși ancheta vizează „difuzarea informațiilor false”. E bine de știut, pentru alte cazuri asemănătoare.

Ca un precedent interesant, putem considera de acum încolo că orice știre falsă difuzată în străinătate, preluată de români este pasibilă de a fi cercetată de autoritățile române? Apoi, încă un element interesant, „atingerea la siguranța națională” este o încadrare foarte subiectivă, subiectiv fiind, de această dată, nu autorul unor opinii în ziare, ci un anchetator. Care sunt limitele acestei infracțiuni? Capsomanii de la Sky News au compus și regizat o scenetă, vizibil ireală, dar contribuie ea la stricarea imaginii României? Cum se face un „studiu de impact”, pentru a se încadra o informație la „atingerea siguranței naționale”? Nu știm.

În final, o amintire, care poate nu are legătură cu noua legislație: La mijlocul anilor ’90, exista o infracțiune legată de „atingerea demnității naționale” care a permis deschiderea de către Procuratură a mai multor anchete împotriva unor gazetari, despre unele afirmându-se că au fost abuzive – una dintre aceste anchete a vizat chiar redacția „Evenimentului Zilei” – majoritatea fiind apoi închise.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor