Pentru a se da în școală o mai mare dezvoltare a execițiilor fizice fără de care educațiunea tinerimii nu poate fi nici completă, nici armonioasă, iar pentru atingerea acestui scop, printre alte mijloace, este și acela de a cultiva jocurile care dezvoltă forța, agilitatea, curajul și inițiativa individuală.
În acest scop ați decis:
- Se institue concursuri anuale de joc de oină pentru elevii școlilor primare și secundare, școlilor normale și seminariilor. Aceste concursuri se vor ține în fiecare an - în ziua de 10 mai - și vor face parte din serbarea școlară din acea zi sau vor fi disticte de dânsa. Vor fi concursuri între echipe luate din aceeași școală sau între echipe luate din diferite școli ale aceluiași oraș, sau între echipe luate din școli din orașe diferite. Premiul va consta dint-un obiect de artă pe care echipa învingătoare îl va păstra un an până la concursul următor.
Spiru Haret, Decizie publicată în Monitorul oficial 1898
Ne puteți urmări și pe Google News
Asta se întâmpla cu peste 100 și ceva ani în urmă. De atunci, multe s-au schimbat în sportul școlar românesc. Au fost perioade când se practica și oina - sportul nostru național, dar și atletismul, prin probele sale de viteză, sărituri în lungime și înălțime, aruncarea greutății și alte exerciții care fortifică corpul școlarului. În comunele de pe teritoriul românesc se organizau concursuri sub frumoasele denumiri „Daciada” și „Spartachiada” satelor. Erau adevărate evenimente sportive acolo unde se organizau. De aici se recrutau viitorii viteziști, săritori, aruncători de greutate, disc, dar, mai ales, luptători de lupte libere. Dar a venit momentul Decembrie 1989 și tot ce a fost bun atunci a fost abandonat pentru că aveau tradiții comuniste. Satele au post populate cu baruri, terase, buticuri, cu zgomotul boxelor și cu program non-stop, adică fără oră de închidere. În curtea școlilor, gropile de sărituri în lungime, barele fixe și cele paralele, precum și alte dotări, au rămas mai puține sau deloc. Profesorul de sport era coordonatorul sportului nu numai din școlaă, ci și din localitate. Era administratorul bazei sportive, antrenorul echipei locale și cel mai bun jucător din echipă. La orele de curs, îmbrăcat în costum adecvat pentru sport, nelipsindu-i fluerul pentru corecții, ruleta pentru dimensiuni și cronometrul pentru timpi. Se poate aminti și despre cel de muzică cu vioara sub braț, iar seara dirija marele cor din localitate. Se făceau în școli experiențe în laboratorul de chimie, iar profesorul de chimie era recunoscut după degetele rănite de reacțiile cu acizi, săruri, baze. Acum se pare că au dispărut și bazele. Foarte mulți copii supraponderali. Regresul se simte și la sportul rege. Ca moldovean, observ cu nostalgie că de la Iași la București nu există eșalonul superior.
Au dispărut Negrești, Vaslui, Huși, Bârlad, Tecuci, Adjud și aproape tot spre București. Au dispărut, odată cu uzinele, și fabricile care le susțineau financiar, unități bine dotate și nu niște „mormane de fier vechi” cum le cataloga în decembrie 1989 un tânăr revoluționar. Școala pregătește în continuare rotofei, supraponderali, fără ținută suplă, sportivă. După anul 1989 am arătat unor școlari o minge de oină. Răspunsurile au fost jenante, hilare. Reproduc aici un răspuns primit cu câțiva ani în urmă:„ou de struț”. Deci oul de struț a rămas din jocul recomandat de marele dascăl Spiru Haret. Se pare că lucrurile se vor schimba și totul va reintra în normal. La Ministerul Învățământului se lucrează la editarea manualului de Educație fizică. Va urma, desigur, o explozie de mari campioni naționale, europeni și mondiali.
Chiscop Alexandru, com. Țepu – Galați
Recomandările noastre
