Ideologul neoficial, dar extrem de influent al regimului Putin, Aleksandr Dughin, a făcut încă o vizită în România. A avut întâlniri mai mult sau mai puţin de taină. Cu prilejul unei vizite anterioare, Dughin s-a văzut cu Ioan Talpeş şi cu Adrian Năstase.
Pe blogul sau, Robert Turcescu a arătat că Dughin s-a întâlnit cu o serie de personaje între caregraficianul Eugen Mihăiescu, fost consilier personal al lui Ion Iliescu, fost ambasador la UNESCO, fost senator PRM şi un timp locotenent al lui Vadim, în cea mai deşănţată perioadaa acestuia. Vizită recentă a avut loc exact în momentul în carenu tocmai defunctă formaţiune numită USL a deschis din nou atacul pentru decredibilizarea lui Traian Băsescu, cu votul ridicol care cere demisia acestuia pentru faptele altcuiva. Întreagă acţiune pesedist-penelistă, adică uselistă, se întemeiază pe ideea absurdă, anti-liberală a vinei prin asociere.
Există azi în România ceea ce istoric s-a numit Partida Rusă. Membrii şi simpatizanţii ei pot fi lesne identificaţi prin luări de poziţie publcie. Fac parte din această formaţiunerelativ fluidă şi cu un contur încă incert demagogi xenofobi, antisemiţi epidermici, stalinişti nostalgici, ceauşişti impenitenţi, ortodoxişti fanatici, toţi uniţi de ura pentru Vestul liberal şi democratic. Experţii în "demascări" de la Antena 3 ignoră fenomenul şi nu fără motiv.
Sigur, există şi unii mai puţin vizibili, trăgătorii de sfori din umbră. Partida Rusă acţionează prin metode soft, spre a cîtă o formulare a analistului Robert Kaplan. Penetreazăpresă, induce mesaje subliminale menite să lase impresia că nu există nicio diferenţa între forţele politice ale ţării, că totul, dar absolut totul este o apă şi-un pământ. Există, desigur, şi naivii incorigibili, temerarii în spielhosen, cei care, cu un eroism ce-ţi taie răsuflarea, "se pișă pe vot".
Partida Rusă ştie să se camufleze îndărătul unor firme cu nume pompoase. „Comitetul Român pentru Cinstirea Eroilor” este o Fundaţie care l-a felicitat pe Putin după anexarea Crimeii şi a acordat diplome de merit diplomaţiilor ruşi acreditaţi la Bucureşti. Printre ei, colonelul Dogaru şi fostul general de Securitate, azi ”avocat”, Pavel Abraham, vajnicul apărător al clanului Bercea...
Declaraţiile lui Anders Fogh Rasmussen, cu ocazia vizitei recente în România, vorbeau clar despre ameninţarea permanentă pe care o reprezintă Rusia lui Puţin şi căile de infiltrareşi acţiune în România: "Fără îndoială că există o activitate crescută a spionajului rusesc peste limitele tradiţionale. Vedem clar cum Rusia este, de asemenea, angajată masiv înrăspîndirea de dezinformări, campanii de manipulare, care includ influenţarea mass-media şi a ONG-urilor. Este o operaţiune foarte sofisticată cu scopul de a influenţă opiniapublică, că şi procesul de decizie politică în statele membre NATO",
Parlamentul român nu s-a întrunit şi nu a produs nicio luare de poziţie. Este vorba de lucruri de gravitate maximă, faţă de care clasa politică, în cvasi-totalitatea ei, pare să fieopacă. Dacă este o inapetenţă ce ţine de precaritatea resurselor intelectuale, de miopie sau de opţiuni mai mult sau mai puţin conştiente care nu pot servi interesele naţionale ale României este un subiect la care trebuie reflectat cu mare atenţie. Oricum, despre aceste lucruri ar trebui să se vorbească în timpul campaniei pentru alegerile prezidenţiale.România are nevoie de un preşedinte credibil şi consecvent din perspectiva alianţelor sale, deci de un preşedinte care să garanteze opţiunea ei euro-atlantică, oricât de puternice ar fi presoinile din Est şi oricât de perfide ar fi acţiunile Partidei Ruse din interior.
Recomandările noastre
