Creşterea economică accelerată, mai ales cea făcută pe baze nesustenabile, creează dependenţă. Altfel spus, cu cât cheltui mai mult pentru a obţine un avans pe hârtie al economiei, cu atât eşti mai disperat să obţii creştere. Iar când totul o ia la vale, pierderile sunt pe măsura cheltuielilor făcute anterior.
O vorbă veche spune că, cu cât urci mai sus, cu atât te vei lovi mai rău dacă vei cădea. Iar chinezii află acum asta pe pielea lor. Bursa de la Shanghai a crescut, în primele şase luni ale anului, cu peste 150%. Şi asta deşi fuseseră emise avertismente repetate legate de nesustenabilitatea ritmului extrem de rapid de creştere a economiei. Din iunie până acum, bursa chineză a pierdut peste trei trilioane de dolari. Un duş rece cu atât mai greu de suportat, cu cât vine după o adevărată „baie de aburi”. Beijingul este disperat să-şi atingă ţinta de plus 7% a economiei în acest an, potrivit unei analize efectuate de Business Insider.
Şi cum economia reală are şanse foarte mici să înregistreze acest avans, singura posibilitate rămâne plusul sectorului financiar. Doar că „benzina” creşterii bursiere s-a terminat mai brusc decât a estimat Beijingul. Iar cum „taurul urcă pe scări, iar ursul sare pe geam” (bursa creşte lent, dar scade mult mai repede), China are acum în propria ogradă o problemă mai mare decât Marele Zid. Pentru că, dacă bursa mai scade mult, acest uriaş minus se va vedea cât se poate de clar în economia reală. Bănci, fonduri de investiţii, fonduri de pensii, oamenii simpli care s-au împrumutat pentru a juca la bursă: totul este interconectat. Dacă pică o piesă atât de grea a sistemului, cum este Bursa de la Shanghai, tot sistemul va avea de suferit.
Recomandările noastre
