Pe Felix Tătaru l-am cunoscut în 2004, lucra cu Traian Băsescu și venea după celebra campanie electorală de la Primăria Capitalei din anul 2000. Era cea cu Traian Băsescu pentru Primăria Capitalei. A câștigat cu sloganul „Arde-i pe Corupți” și imaginea cu ardeiul iute. A urmat „Să trăiți bine!”, nenumărate altele, dar am avut ocazia să lucrez cu el și echipa lui de la GMP în alegerile prezidențiale din 2009.

SURSE DIN PNL: NOI nume de CONSILIERI pe lista lui Klaus IOHANNIS

 

Acolo i-am văzut, în mod direct, dedicarea și profesionalismul. Este un om normal, care iubește ceea ce face, nu vrea să fie „omul din umbra” vreunui candidat, de fiecare dată, după o campanie câștigată sau pierdută, s-a întors la ceea ce știe să facă: Relații Publice și Advertising. A construit una din cele mai de succes firme de publicitate din România, iar zona de internet este acoperită de ani buni de WebStyler, omologul GMP pentru spațiul virtual. Fiind unul din artizanii victoriei lui Klaus Iohannis, i-am cerut un interviu. Puteți vedea un dialog extrem de interesant!

- Dan Andronic: Felix Tătaru, ai puțin peste 40 de ani, dar numele tău a devenit sinonim cu campaniile electorale. După cum știi, în meseria asta, mai câștigi, mai pierzi, dar experiența este extrem de importantă. A câta campanie electoralã tocmai ai bifat?

Felix Tătaru: Am fost consultant în peste 20 de campanii electorale naționale sau locale, numai pentru candidați și partide de dreapta. Peste 15 câștigătoare. E a treia campanie prezidențială.

 

Declarația DURĂ a lui Klaus IOHANNIS care îl va ÎNFURIA la culme pe Ion ILIESCU

 

D.A.: Ai specificat că ai lucrat numai pentru candidați de dreapta! Așa este, nu ne-am întâlnit decât în zona PDL și a lui Traian Băsescu. De ce?

F.T.: Eu sunt antreprenor și am valori creștine. Prin urmare mă reprezintă politica de dreapta - de aici decizia de a lucra exclusiv cu Dreapta.

D.A.: Care a fost evaluarea inițială a lui Klaus Iohannis? Nu cred că mulți îi dădeau șanse de câștig. Părea un personaj greu de vândut unui public obișnuit cu contrele politice de la noi, mai ales în ultimii ani.

F.T.: L-am întâlnit pe domnul Klaus Iohannis în vară, când am vrut să vedem dacă și cum am putea lucra împreună. Evident, ne-am evaluat reciproc. Eu nu căutam politicianul Iohannis, ci Omul. Voiam să îl simt, să văd dacă rezonez cu valorile lui, dacă mă poate inspira. În comunicarea politică este foarte important să crezi în candidat. Să crezi în om și în șansa lui. Așadar, m-am dus la întâlnirea cu domnul Klaus Iohannis având și eu aceeași percepție ca majoritatea oamenilor. Și am descoperit un om altfel. Altfel decât percepția și altfel decât ceilalți politicieni. Este direct, cald, deschis, ascultă, vorbește exact cât este nevoie, este autentic in sensul că spune „Nu știu, lăsați-mă să mă gândesc”. Aceasta a fost primul lucru care m-a frapat. De obicei, politicienii au răspunsuri pentru orice. Mi-a plăcut că are o viziune pe 10 ani pentru România.

D.A.:Interesant, deja vorbim de un alt personaj. Sau cel puțin cât s-a văzut în cele două dezbateri televizate cu Victor Ponta. Mărturisesc că ceea ce spui tu că ai văzut la el, noi n-am reușit, deși l-am avut invitat în două emisiuni ale EVZ înaintea campaniei. Dar asta nu putea să facă decât ca munca voastră să devină mai dificilă.

F.T.: La a doua întâlnire, mi-a spus: obiectivul meu este să îi conduc pe români făcând o altfel de politică. Îmi dau seama că pentru asta am nevoie să câștig alegerile. Dar obiectivul meu, mi-a spus domnul Iohannis, este să conduc românii, nu să câștig alegerile. Pentru că obiectivul îți va dicta felul în care vei face și campania. În plus, dacă vreau să-i conduc pe români, nu vreau să mi-i antagonizez din campanie. Majoritatea politicienilor își propune să câștige bătăliile electorale. Apoi văd ei. Acum vedeam pe cineva care știa unde vrea să ajungă, punând toată greutatea în campanie pe asta, nu pe bătălie.

D.A.: Din descrierea ta, parcă ai vorbit cu un om politic trecut prin multe, ceea ce iar nu a lăsat să se întrevadă... Totuși, ce-i lipsea ca personaj politic? Cum ai acoperit golul?

F.T.: Posibil, dar asta ne-a arătat cum gândea Președintele Iohannis încă dinaintea campaniei. Omul și Politicianul Iohannis erau pur și simplu altfel. Așa cum și domnul Traian Băsescu, tot din postura de challenger în 2004 era cu totul altfel decât eram obisnuiți. E drept, un Altfel de altfel... Aceasta a devenit directia, nu a fost nevoie să umplem niciun gol, dimpotrivă, am construit în sensul în care era domnul Klaus Iohannis. El a venit cu o viziune, un obiectiv și un fel de a fi propriu. Deci nu putem vorbi de un gol de fond. Dacă e să vorbim de o lipsă, era lipsa experienței de comunicare specifice unei campanii electorale naționale. Și tocmai de aceea, am văzut cu toții o evoluție extraordinară a lui Klaus Iohannis, de la felul în care în turneul preelectoral făcea eforturi mari de a fi pe o scenă în fața a mii de oameni folosind prompterul, până la replica minunat plasată la finalul dezbaterii cu Victor Ponta, la B1TV.

D.A.: Venind la exemplul campaniei lui Traian Băsescu. E clar că vorbim de un altfel de om, de un altfel de politician, dar am sesizat o asemănare între imaginile cu Traian Bãsescu din campania prezidențială din 2009 și Klaus Iohannis din 2014. A fost fãcutã cu intenție sau așa s-a întâmplat?

F.T.: Când am aterizat în campanie, se făcuseră câteva încercări, dar nu erau prea multumiți de rezultat. Și atunci pur și simpul i-am întrebat cum l-au văzut ei, politicienii, pe Klaus Iohannis în lunile cât a umblat prin țară prin toate organizațiile. Și au început să vină tot felul de experiențe memorabile. Ne-am uitat și pe filmări. Țin minte că, la un moment dat, Marian Petrache a spus: „ Domle, are un gest pe scenă, de parcă vrea să ia pe toată lumea în brațe”. Și l-am regăsit în filmări. Șeful de campanie, Vasile Blaga, ne-a cerut să venim cu altceva, care să miște oamenii. Nu ceva static. Și atunci am stabilit cu stafful campaniei că vom încerca o campanie vizuală cu un Klaus Iohannis care să transmită acel ceva prin gesturi.

D.A.: Cum s-a ajuns la gestul de îmbrățișare, similar cu cel al lui Traian Băsescu?

F.T.: Au fost mult mai multe încercări. Cele trei variante care au ieșit au fost cele mai autentice și firești. Asemănarea cu alte campanii făcute de noi vine din faptul că avem credința că orice candidat trebuie cumva să iasă din panou. Să vină către oameni. Nu vrem să prezentăm ceva de genul: „Uitațivă la mine, ce față de băiat bun am eu” sau „Uite ce frumoasă sunt”. Am avut aceasta discuție și am avut de ales: încercăm să transmitem ceva cu riscul de a semăna cu alte campanii, său stam cuminti și nemiscați în panouri și așteptam să ne plăca lumea? Mă bucur că atât Klaus Iohannis, cât și Vasile Blaga au avut curaj.

D.A.: A meritat încercarea?

F.T.: Analizele de impact ne-au arătat că efectul a fost bun și oamenii au fost atinși atât de mesaj, cât mai ales de atitudinile candidatului. Evident că tot timpul e vorba de o linie fină între autentic și ridicol. Dar aici se vede meseria noastră.

D.A.: Ajungem la subiectul dezbaterilor televizate. Eu am înțeles strategia din turul întâi, când nu s-a prezentat la nicio dezbatere, dar pentru turul doi mi s-a părut că trebuia să aibă cât mai multe confruntări cu Victor Ponta. Diferența de procente era mare, candidatul Iohannis nu era foarte cunoscut, trebuia să iasă la bătaie! Am scris la un moment dat că pare că fuge de Ponta, că se teme. Vreau să înțeleg: a existat o strategie specială legatã de dezbaterile televizate? Iohannis a părut mult mai bine antrenat la B1TV decât la Realitatea TV. Cât au contat prestațiile celor doi, în opinia ta?

F.T.: Strategia noastră a fost aceea a unei dezbateri pe teren neutru. Victor Ponta a refuzat. Probabil din cauza poverii istorice de la Parlament din 2009 și TVR din 2004. La dezbate-rea de la la Realitatea TV, domnul Klaus Iohannis a decis în ultimul moment să meargă și am admirat curajul lui. S-a dus însă obosit și fără o pregătire în prealabil. Era după o zi grea, când PSD aruncase găini în curtea PNL, fusese vizita Președintelui PPE cu care a fost la Călărași...nu era în cea mai bună formă.

Când mă refer la pregătire, nu mă refer la învățarea unor replici, ci pur și simplu, intrarea într-o stare de spirit specifică acestor dezbateri. E nevoie de câteva ore să fii cu tine însuți și cu cei de încredere pentru a potența personajul real, autentic. Nu ai cum să înveți să fii spontan de pe o zi pe alta, de exemplu, ține de dispoziția cu care intri în ring. Cred că dezbaterea de marți, de la Realitatea TV, a avut rolul ei. Ea a fost un dezastru în lumea comunicatorilor...

D.A.: Și a fost un dezastru. N-am văzut pe nimeni care să spună că Klaus Iohannis a fost cât de cât bun în aceea dezbatere în condițiile în care Rareș Bogdan spunea că i-a ridicat multe mingi la fileu candidatului ACL, dar acesta nu a putut să le loveascã! ...

F.T.: Pe sistemul de valori pe care ne aflam noi, însă, știm că publicul nostru a văzut o discrepanță între bun simț și mojicie. Adepții lui Klaus Iohannis au început să-l apere pe FB. Sigur că a avut și efecte dureroase, cum ar fi demobilizarea unui anume public care șiar fi dorit să vadă un candidat competitiv, obisnuiți fiind cu actualul Presedinte. Apoi ea a avut rolul de a potența dezbaterea de miercuri în urma căreia activul de partid și militanții noștri au primit multă energie și entuziasm. Marți nu am apucat să stăm cu candidatul. Miercuri am stat câteva ore împreună, inițial în stafful de comunicare, am pregătit răspunsuri la întrebări și apoi a urmat o discuție foarte relaxată între Klaus Iohannis și toți oamenii. Țin minte că la sfârșit mi-a zis să-i spun un banc.

D.A.: Surprizele continuă! Ce banc i-ai spus?

F.T.: Mi-a venit în cap un filmuleț de pe net care ne binedispusese pe toți ceva mai devreme. Și, deși era puțin cam deocheat, i l-am arătat și l-a binedispus. Așa a plecat la dezbatere. Plecând de la partid împreună cu Adriana Săftoiu, i-am zis: „Acum suntem în mâinile lui Dumnezeu” și ea mi-a răspuns „Să știi...”. Nici nu ne-am dat seama atunci câtă dreptate aveam. Tot ce a urmat până duminica seara a fost de ordinul miraculosului.

D.A.: La B1TV am văzut un alt Klaus Iohannis. Este drept că și dezbaterea a fost mult mai bine organizată, iar moderatorul mult mai atent la ceea ce se întâmplă în studiou. Ca un amănunt de culise, ceea ce i s-a întâmplat lui Klaus Iohannis la prima dezbatere, s-a petrecut cu Victor Ponta la cea de-a doua! Până la ora 17.00, a fost plecat din București, într-o vizită electorală inutilă, reprogramată de la ora 09.00 la ora 13.00, era obosit și nu avusese timp să facă ceea ce făcuse Klaus Iohannis: să stea de vorbă cu oamenii din jurul lui. Asta ne arată că micile amănunte contează enorm...

F.T.: Posibil, atunci nu am știut. La dezbaterea de la B1TV l-am văzut în sfârșit pe Klaus Iohannis, cel pe care noi îl știam din discuții. Oamenii ne sunau să ne întrebe ce i-am făcut. Noi răspundeam că pur și simplu așa este el. Nu ne credeau, oamenii au tendința să caute formule magice. „Ce i-ați dat” era întrebarea frecventă. Răspunsul e simplu: „Autenticitatea e cheia”. Ori aici Klaus Iohannis a câștigat, și nu a picat în capcana întinsă de obicei de binevoitori care încearcă să facă orice altceva din candidat, dar să nu respecte cine e și cum e el în forul interior.

D.A.: Dar ați lucrat mult mai mult cu el pentru emisiunea de la B1TV.

F.T.: Într-un anume fel! Spre exemplu, noi îi pregăteam diferite variante de răspunsuri și domnul Klaus Iohannis își alegea ce i se potrivea mai bine. Nu a învățat replici pe de rost. Ne cerea idei, nu cuvinte potrivite. Așa a fost și cu replica finală la dezbatere. Lucram împreună cu Adriana Săftoiu și Andrei Muraru la răspunsurile pentru B1TV. Și era o întrebare despre relația cu președintele Băsescu, tema predilectă de atac a PSD. Mi-a venit în minte observația că Victor Ponta fusese numit prim-ministru de Băsescu, pe când Klaus Iohannis fusese refuzat. Andrei a notat-o la rând cu restul răspunsurilor. În emisiune nu s-a mai pus întrebarea, însă Ponta l-a atacat exact la final cu acest subiect. Și atunci Iohannis a avut inspirația minunată să o aplice în propriul limbaj. A fost o lovitură grea, tocmai pentru că a venit firesc, neplanificată, nejucată. Dar cel mai bun exemplu este ultima conferință de presă, când a cântat din imnul național și a spus și replica cea mai tare din campanie „ Decât mârlan, mai bine pierd”.

D.A.: Vreau să vorbim de factorul emoțional care a marcat campania din turul doi, decisiv în opinia mea! V-a luat prin surprindere valul de indignare declanșat de votul din diaspora? De ce s-a mutat centrul demonstrațiilor de la București la Cluj? Care a fost resortul ascuns, dacă a existat vreo implicare a ACL în stimularea demonstrațiilor...

F.T.: România era o oală sub presiune. La care PSD a contribuit din plin prin tot felul de atacuri sub centură, dar mai ales prin felul în care a abordat organizarea alegerilor. Dacă nu ar fi fost votul din diaspora, ar fi fost probabil altceva. Situația creată avea nevoie doar de o scânteie ca să se aprindă. Diaspora a fost scânteia și în țară a izbucnit focul. Într-o campanie politică se întâmplă multe lucuri zilnic, este important să fii atent la tot ce se întâmplă și să ai reacții imediate fără să trădezi valorile candidatului tău.

D.A.: Este evident că reacția Guvernului a amplificat nemulțumirea oamenilor. Nu cred că este vorba numai de votul oamenilor din afara României, ci și de impactul pe care l-a avut modul în care erau ținuți la coadă ca să voteze, asupra celor din țară. Asta a stimulat prezența uriașă! Într-o postare pusã pe FB ai spus că fără câteva greșeli majore ale lui Victor Ponta, acesta nu ar fi pierdut alegerile prezidențiale. Care au fost acelea?

F.T.: Exista o vorbă care spune: când dușmanul tău greșește, nu-l întrerupe! Greșelile sunt importante într-o campanie dacă înveți din ele. Greșeli am făcut și noi, însă cheia e să înveți și să schimbi. Principala greșeală a echipei lui Victor Ponta este faptul că, deși au pierdut trei alegeri prezidențiale în ultimul deceniu, ei nu au schimbat strategia. Au comunicat la fel, indiferent de cine a fost candidatul: Năstase, Geoană sau Ponta. Nu poți să convingi fără să fii autentic. Nu poți să mergi la nesfărșit cu strategia de discreditare a contracandidatului, fără să arăți care sunt valențele candidatului tău în mod firesc. Apoi, au fost și greșeli tactice, cea mai importantă fiind ignorarea a ce se întâmplă pe Internet în contextul unei alte greșeli care putea fi reparată: organizarea alegerilor.

D.A.: Interesant, deci nu organizarea alegerilor din Diaspora ți se pare unica mare greșeală. Sunt de acord cu afirmația ta că PSD nu a învățat că trebuie să schimbe ceva în zona de comunicare. Care sunt celelalte greșeli ale PSD?

F.T.: Ar mai fi și faptul că, de multe ori, PSD, nu neapărat Victor Ponta, nu a aflat nici în 2014 că românii nu sunt proști. Iconița cu Arsenie Boca, prima profesorilor și alte pomeni, fluturașul cu Iohannis taie pensiile, cooptarea lui Vadim, controlul la primăria din Sibiu, sunt doar câteva din exemplele pe care PSD le proliferează încă din anii 90. Ori asta a avut efect contrar chiar și la o parte din publicul lor, iar pentru noi a fost ca un cadou. Și l-am primit cu bucurie.

D.A.: Cum ți s-a părut campania adversarilor, cu sloganul ”Mândru cã sunt român” și folosirea motivelor naționale?

F.T.: Consider că PSD a avut o campanie foarte bună din punct de vedere strategic. În execuție au fost câteva greșeli de implementare, dar nu grave. Per ansambul aș da o nota bună campaniei. I-aș da o notă slabă la factorul autenticitate. Mi-a plăcut spotul cu „Avem nevoie și de Stânga și de Dreapta” făcut cu Victor Ponta. Și campania de susținere a fost bună. Tot ce a fost negativ a fost slab.

D.A.: Și mie mi s-a părut exagerată campania negativă, cam în stilul anilor 90. Eram curios cum s-a văzut în stafful lui Klaus Iohannis strategia PSD legată de sublinierea confesiunii, originii și a faptului cã nu are copii? Campaniile negative ale celor două tabere au fost eficiente?

F.T.: Aici cred că s-a făcut diferența. Dacă PSD a fost nevoit să inventeze tot felul de prostii, cele mai multe ca lovituri sub centură, case, trafic de copii, faptul că nu are copii, Klaus Iohannis a avut pe tavă toate prostiile publice pe care PSD le-a făcut în ultimii ani și chiar anul ăsta: inexistența bugetului, ordonanța primarilor, legea amnistiei, corupți, etc. Lui Klaus Iohannis nu i-au găsit nimic timp de 14 ani de mandat la Primărie. La PSD, vulnerabilitățile sunt istorice și actuale. Pot spune că nu Victor Ponta a pierdut alegerile. Nu! PSD a pierdut! L-au tras în jos și l-au vulnerabilizat cu toată moștenirea și obiceiurile de partid. Eu cred că Victor Ponta a fost un candidat redutabil. Cât despre religie și origine, revin cu aceeași replică: PSD nu s-a prins că românii nu sunt proști. Poate o fi folosit pentru un public mai puțin educat, dar pentru cel care făcea diferența, a funcționat pe dos. I-a pus în valoare exact faptul ca el e de origine germană, lucru acceptat și apreciat de publicul nostru.

D.A.: Îmi spui că PSD a avut o campanie negativă care v-a scos în evidență calitățile candidatului.

F.T.: Exact! Per total, campania a fost foarte „eficientă”, la sfârșit românii erau și mândri de ei și uniți. Sigur, nu în sensul pe care l-a gândit PSD. Cred că strategia prin care cauți să discreditezi contracandidatul fără să arăți cine e candidatul este ineficientă.

D.A.: A fost Internetul/Facebook o gogoașă? În sensul în care s-a umflat, dar nu va ține mult, sau trebuie regândite toate strategiile politice pe termen mediu și lung în funcție de noua realitate a rețelelor sociale?

F.T.: Rețelele sociale nu pot fi ignorate în nicio strategie de comunicare, indiferent că e vorba despre un brand politic, comercial sau personal. Rețelele sociale sunt un canal care acum a dovedit că poate influența mai mult decât TV-ul. Aveam România celor care se uitau la TV și România de pe Internet. Și la un moment dat s-a pus problema care are mai multă influență asupra celeilalte. Care este capabilă să domine cu mesajul ei în viața reală? Povestea se rezumă foarte ușor, unor români li se îngrădea un drept fundamental. Pe Internet însă, s-a putut simți emoția acestei povești: oamenii simpli erau generatori de conținut care impresiona tocmai prin autenticitate.

D.A.: Cum spuneai: autenticitatea face diferența...

F.T.: Nu mai exista suspiciunea că cineva face propagandă, iar emoția stârnită a generat revoltă, a scos oameni în stradă. În măsura în care comunicarea e făcută deștept, autentic, Internetul e cheia. Dacă doar bagi foarte mulți bani, e o gogoașă, și expunerea de acolo nu se transformă în voturi. Deci cheia e cum îl folosești. Și în 2004, cu Gherila Digitală, dar mai ales în 2014 prin Facebook, am văzut cu toți că net-ul aduce rezultate extraordinare. Contează să te pricepi și să ai și ceva resurse. Pe scurt, e nevoie de adaptare profundă. Și aici toți avem de lucru.