Armistițiul din interiorul coaliției de guvernare de la Berlin a durat doar câteva zile. Ministrul de Interne a repus pe tapet măsurile anti-imigrație care au stârnit mânia cancelarei și a aliaților social-democrați

Ministrul german de Interne, Horst Seehofer, a prezentat presei, marți, programul său pentru „reglementarea, controlul și limitarea imigrației”. Acest document, până acum necunoscut marelui public, este la originea celor trei săptămâni de tensiuni care au zguduit din țâțâni coaliția de guvernare și scaunul Angelei Merkel.

Seehofer este și liderul Uniunii Creștin Sociale (CSU) din Bavaria, formațiune aliată în mod tradițional, din 1948 încoace, cu Uniunea Democrat Creștină (CDU) a lui Merkel.

Cancelara s-a împotrivit categoric unuia dintre cele 63 de puncte ale programului: respingerea la frontiera germană a imigranților care au depus solicitări de azil în alte țări ale UE.

Seehofer a declarat inițial că este gata să impună această măsură peste capul șefei sale de guvern, apoi și-a anunțat intenția de a demisiona, pentru ca în final să accepte să rămână în guvern, în urma unui compromis negociat cu CDU și cu al treilea partener de guvernare, socialdemocrații din SPD. Compromisul prevedea renunțarea la „centrele de tranzit”, care, a susținut SPD, ar fi amintit de „lagărele naziste”, și înlocuirea lor cu proceduri rapide de soluționare a dosarelor în centrele de poliție de frontieră existente.

Fantoma „centrelor”

Stupoare, însă: în programul prezentat marți de Horst Seehofer „centrele de tranzit” au reapărut.

„Nu este programul coaliției, este programul ministerului”, a spus Seehofer. El a explicat că documentul prezentat marți a fost finalizat pe 4 iulie, ceea ce înseamnă că nu putea include compromisul agreat cu Merkel și cu SPD. Prezența „centrelor de tranzit” în programul prezentat presei „nu este o provocare, dar dacă doriți, puteți să o luați și așa”, a explicat ambiguu ministrul de Interne.

Provocare pentru salvarea pielii

Se pare însă că tocmai despre asta este vorba: o provocare. Cu o zi înaintea conferinței de presă a liderului CSU, ziarul Bild a publicat un sondaj în care alianța CDU / CSU era cotată la 29% (cu patru procente mai puțin față de alegerile federale din septembrie trecut). În schimb, formațiunea eurosceptică și anti-imigrație Alternativa pentru Germania (AfD) a crescut spectaculos, ajungând al doilea partid al țării, cu 17,5% (cu cinci procente mai mult decât în alegeri), devansând SPD.

Or, în luna octombrie au loc alegeri regionale în Bavaria, iar CSU riscă să piardă majoritatea absolută în favoarea AfD. Ceea ce ar face ca Seehofer să-și piardă scaunul de lider al partidului. Cum compromisul cu Merkel (percepută în continuare ca „Mutti – Mama Imigranților”) nu este de natură să fure voturi de la AfD, revenirea liderului social-creștin la retorica radicală pare logică.

Întregul discurs de marți al lui Seehofer dovedește acest lucru. El a constat cu satisfacție că marți, ziua în care a împlinit 69 de ani, a coincis cu expulzarea din Germania a 69 de afgani și a glumit: „Nu a fost din ordinul meu”.

Atac la Merkel și la UE

Ambițiile anti-imigrație ale lui Seehofer sunt „globale”: el vrea să acționeze împotriva fluxurilor de imigranți încă de la origine, inclusiv un „Plan Marshall pentru Africa”. De asemenea, ministrul de Interne intenționează înăsprirea sacțiunilor și controalelor și înlocuirea ajutoarelor bănești cu ajutoare în natură, pentru a face sistemul social german „mai puțin atractiv” pentru refugiați. Seehofer vrea să ia pe cont propriu și măsuri convenite la summit- ul UE de la sfârșitul lui iunie, cum ar fi organizarea de „platforme de debarcare” în țări terțe. „Cu cât Europa poate să facă mai puțin, cu atât câștigă în importanță măsurile la nivel național”.

Liderii SPD s-au arătat imediat iritați de discursul lui Seehofer: „Repetarea acestui circ se transformă într-o farsă”, a comentat parlamentarul social- democrat Ralf Stegner.

Angela Merkel, care își vede amenințate atât înțelegerea de la summit-ul UE cât și pe cea din coaliția de guvernământ, nu a reacționat la noile afronturi ale „aliatului” său. Dar scaunul său de cancelar se hâțână tot mai tare.