Dacă lucrurile stau după cum spune Cornel Nistorescu, clarificările cu privire la crimele înfăptuite de brațul înarmat al Statului Paralel încep să completeze un tablou halucinant. Nu am nici cel mai vag motiv de a pune la îndoială profesionalismul acestuia. Îl cunosc de vreo 30 de ani, am lucrat cu el, știu exact că are surse de primă mână și că nu apucă stiloul până ce nu este sigur pe ceea ce va scrie.
Așadar, dacă lucrurile stau așa, România nu este prea departe de anii ‚50! În ultimii zece ani, o victimă pe care Banda Coldea-Kovesi punea ochii, nu avea nici cea mai palidă șansă de scăpare. Prin mijloace incriminate drastic de Codul Penal, netulburați de nimeni și de nimic, sprijiniți nemernic din străinătate de forțe interesate în colonizarea țării, dar și intern de plutonierii majori deontologi - arma SRI, cei doi, împreună cu acoliții lor pe care îi roteau și îi primeneau periodic, în funcție de interese și stategii interne și externe, au pus practic mâna pe Puterea absolută. Cum? Prin Teroare și acte banditești! Singura diferență față de anii `50? Banda Coldea-Kovesi nu a avut la dispoziție pedeapsa cu moartea, așa cum a avut binomul Ana Pauker – Alexandru Nicolski. Astfel, prăpădul nu a fost unul absolut, multe dintre victime au scăpat, totuși, cu viață.
Într-un editorial apărut marți în ziarul său, Cotidianul, Cornel Nistorescu face o dezvăluire stupefiantă - nu folosesc deloc acest termen în sens și scop specifice presei tabloide - de o importanță crucială pentru înțelegerea modului în care Justiția a fost confiscată, în folosul Statului Paralel, de către cuplul Coldea-Kovesi.
În editorialul său, jurnalistul este de părere că după desecretizarea Protocolului SRI-PG, făcută cu acordul lui Klaus Iohannis, președintele s-a oprit, iar acest lucru s-a întâmplat în momentul în care n-a îndrăznit să o destituie pe Kovesi, așa cum i-a propus ministrul Justiției: „Oprit din ce? Din desecretizarea protocoalelor și din posibila campanie de normalizare, declanșată odată cu această primă desecretizare importantă. Presupun că multă lume și-a dat seama că acordul dat de Eduard Hellvig pe desecretizarea protocolului SRI – Parchete este o operațiune începută cu acordul președintelui Iohannis.” Editorialistul bănuiește că la originea desumflării președintelui Iohannis - în fond, unul dintre cele mai interesate personaje în a scăpa de Codruța Kovesi, aș adăuga eu, din pricina dosarului de fals al soției sale - stau „indicațiile de la partenerii strategici” și îngrijorarea majoră legată de „consecințe în cazul continuării procesului de dezvăluiri”.
Odată ajuns aici, editorialistul lansează o bombă năprasnică. Una în care descrie destinul în instanța de judecată al unui dosar vopsit de Banda Coldea-Kovesi, la Înalta Curte de Casație și Justiție, acolo unde „Livia Stanciu a jucat numai și numai pe mîna SRI. Ea a fost de acord ca în derularea fiecărui proces important, judecătorii din complet să primească înaintea fiecărui termen de judecată o notă operativă în care SRI prezenta aspecte din monitorizarea martorilor, avocaților, inculpaților, urmărind ca la respectivul termen completul să nu desființeze probele administrate de echipele mixte și să nu fie administrate alte probe în favoarea inculpatului. Judecătorii din completele desemnate, 5 la fond și 2 la recurs, primeau notele informative înaintea fiecărui termen. Toate aceste note SRI erau clasificate cu „strict secret“ și erau puse în mapa strict secretă a fi ecărui dosar, alcătuită pentru fiecare demnitar sau personaj important vizat de echipa mixtă. Era vorba despre documente total necunoscute de avocați, neprezentate în ședințele publice și care aveau un rol important în formularea sentinței. La sfîrșitul procesului, aceste documente se arhivau separat de dosar la arhiva secretă a ÎCCJ sau erau returnate SRI prin poșta militară.[…] Protocolul funcționa la toate Curțile de Apel, la ÎCCJ și la Tribunalele teritoriale.”
Stupefiant! Cu alte cuvinte, oamenii erau judecați în baza unor ordine și documente secrete, de care știau doar procurorii lui Kovesi și securiștii lui Coldea, la care aveau acces doar judecătorii, nu și cei judecați și apărătorii lor. Pedepsele erau pronunțate de către judecători doar în baza acestor ordine și documente secrete, iar oamenii își pierdeau libertatea și li se distrugea viața în baza lor. Asemenea ordine au amputat destine și au trimis oameni în morminte.
În cei zece ani de dictatură plenară, Banda Coldea-Koveși a fost judecătorul absolut, iar magistrații ÎCCJ, doar tristele lor marionete.
Recomandările noastre
