Editura Evenimentul si Capital

Campioană la gimnastică ritmică, prizoniera unei pasiuni costisitoare

Rebeca Anton își pune în valoare toate calitățile în timpul concursurilor FOTOGRAFII: ARHIVA PERSONALĂ
Autor: | | 0 Comentarii | 2484 Vizualizari

Câștigătoare a numeroase premii la nivel intern și internațional, Rebeca Anton (11 ani) visează să facă performanță într-o disciplină care presupune un efort financiar incredibil.

E o mână de om, toată numai inimă. Când o vezi, n-ai spune că fetiţa asta munceşte pe rupte de luni până vineri, câte trei ore pe zi, în sala de gimnastică.

Disciplina ei, gimnastica ritmică, este una care nu-și conferă cine știe ce perspective financiare nici ca senioară, și atunci de ce? Din pură pasiune! Copila nu se gândeşte nici la bani, nici la greutăţi, deocamdată e la stadiul în care toată lumea e a ei, iar lumea toată se învârte exclusiv în jurul sălii de antrenament sau de concurs.

Titlul național, la prima încercare

„Avea doar patru ani când am dus-o la «Reduta», un centru cultural de lângă noi”- povesteşte mama – pentru că toată ziua prin casă numai asta făcea, şpagatul, podul, contorsionări. După trei săptămâni, instructorul de acolo ne-a spus că fetiţa e foarte talentată şi că e păcat să n-o dăm să facă performanţă”. Așa a început totul. Cu adevărat la performanță n-a ajuns însă decât la 6 ani, când părinții, Olga și Radu, au dus-o de mână la CSU Brașov, disperați de insistențele fetei care spunea că ea vrea la gimnastică. Determinați de talentul uriaș al fetei și de puterea sa de asimilare, antrenorii au băgat-o în concurs după numai șase săptămâni de antrenament! La puţin timp după aceea a mers şi la primul Campionat Naţional, la categoria „Mica gimnastă”, unde a câştigat titlul deşi a concurat suferind de varicelă.

Doar școală, concursuri și antrenament

Acum, Rebeca Anton are 11 ani şi este una dintre marile speranţe ale gimnasticii ritmice româneşti, care n-a mai dat o mare campioană de pe vremea Doinei Stăiculescu şi a Irinei Deleanu. În cei 5 ani de performanţă a câştigat 65 de medalii şi 13 trofee la concursurile interne şi internaţionale la care a luat parte. „Copilul ăsta n-a mers o dată la un concurs şi să nu urce pe podium”, spune antrenoarea sa de la CSU, Alina State. Prețul? Trei ore de antrenament pe zi, imediat după orele de școală și după masa de prânz. Ba, uneori, când are cinci ore de curs și iese la ora 13.00 de la școală, mănâncă pe fugă, dacă mai mănâncă, și intră direct în sală.

Acasă ajunge abia după 6 seara, moment în care trebuie să-şi facă lecţiile pentru a doua zi. Timp de joacă? Poate la alţii! Doar în week-end şi asta atunci când nu are concurs îşi permite aşa ceva. Nu simte însă oboseala, pasiunea pentru ceea ce face este prea mare ca să mai simtă asta. Şi ca ea mai sunt alte câteva sute de fetiţe în ţară, cu toate prizoniere ale unei pasiuni pe care numai un copil o poate dezvolta.

„Dacă nu te rupi de casă e greu să răzbești”

Antrenoarea Rebecăi de la clubul CSU Braşov, Alina State (26 ani), este, la rându-i, fostă gimnastă de performanţă, care şi-a petrecut cinci ani din carieră şi afară, concurând pentru un club din Madrid. Legat de eleva sa e de părere că „poate ajunge o gimnastă foarte, foarte bună, pentru că pe lângă talent are şi ambiţie, dar şi o mare putere de muncă”. „Ar renunța la orice altceva pentru a se antrena și a concura. Doar de ea depinde dacă ajunge sus. Printre altele este aproape obligatoriu ca mai târziu să ajungă la lotul național, la București sau unde o să fie localizat, să se pregătească împreună cu cei mai buni. Cu alte cuvinte să plece de acasă, să se rupă de ai ei. Vorbim de o vârstă, 14-15 ani, la care nu ştiu câţi copii au puterea asta. Mai e însă până acolo. Cu siguranţă Rebeca este cea mai bună sportivă cu care am lucrat eu de la începutul carierei de antrenoare, chiar dacă nu sunt decât cinci ani de atunci”, spune antrenoarea.

Costume de mii de euro cu cristale Swarowski!

Deşi din afară poate părea altfel, disciplina asta, care numără doar în jur de 500 de fete legitimate în toată ţară – de la copile şi până la senioare! – este una extrem de scumpă în condiţiile în care părinţii sunt cei care se ocupă exclusiv de procurarea echipamentului.

Un costum de concurs costă între 300 și 3.000 de euro, în funcție de numărul de cristale Swarowski de pe costum! Iar de preferat este ca la fiecare dintre cele cinci aparate - cerc, măciuci, panglică, coardă și fără obiect – sportiva să îmbrace un alt costum! Asta pentru a da bine şi la impresia generală, arbitrii punctând şi aşa ceva. O panglică de concurs te duce la 100.de euro, măciucile la 60- 70 de euro, acelaşi preţ pentru minge şi celelalte elemente specifice. Iar odată cu avansarea în vîrstă şi implicit în înălţime toate obiectele şi costumele (mai puţin mingea) trebuiesc reînnoite.

„Asta se întâmplă cam o dată la 2 ani. Cert este că aceste cheltuieli ne duc undeva la peste 2.000 de euro anual, acum. Pe măsură ce Rebeca crește însă și merge spre senioare costurile vor crește exponențial”, spune tatăl fetei, Radu este cel care se ocupă de procurarea celor necesare, de pe site-uri din străinătate. „Există o firmă şi în ţară care produce toate astea, dar calitatea este inferioară”, completează mama.

„E puțină mediatizare, sponsori nu sunt, încercăm să ne descurcăm”

Irina Deleanu, în prezent preşedintele Federaţiei Române de Gimnastică Ritmică, vorbeşte franc despre perspectivele acestor micuţe. „Pe Rebeca, precum şi pe alte fetiţe talentate, le ştiu de câţiva ani. Despre ea aş spune acum că are toate atuurile să ajungă foarte sus. E foarte talentată, dar, vă spun sincer, la vârsta asta e greu să estimezi cum va urca în performanţă”, spune Deleanu.

La fel de directă este fosta noastră campioană şi când vine vorba despre partea financiară: „Nici ca senioară o gimnastă de ritmică nu poate câștiga foarte mult. E indemnizația de sportiv, nu cine știe ce, din care clar nu poți trăi, plus premiile câștigate la diferite concursuri și care variază în funcție de importanța competiției. A, dacă aduci medalii de la Olimpiadă, Mondiale, Europene, e altceva. Asta e situaţia în disciplina asta, suntem sport de nişă, n-avem ce face. Nu suntem nici fotbal, nici handbal. E puţină mediatizare, sponsori nu sunt, încercăm să ne descurcăm. Aici pe primul loc e pasiunea!”.




Alte articole din categoria: Sport

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate