Editura Evenimentul si Capital

Au doborât un OZN! Bun, și la ce le-a folosit?! Taurii se relaxează, Leii au bănuieli care nu se confirmă │ Horoscopul lui Dom’ Profesor

Autor: | | 2 Comentarii | 3698 Vizualizari

Multe povești și istorii interesante găsești în cotidianul ”The Winchester Star”, cu primul număr apărut tocmai pe 4 iulie 1896, de Ziua Independenței. Mai ales, în numărul de duminică. Astfel, pe 20-21 mai 1950, sâmbătă-duminică, ca și acum, ”The Winchester Evening Star” cum se numea pe atunci, publică un articol foarte interesant, sub semnătura lui David Forrest Jr. De fapt, o istorie adevărată a locotenentului de contrainformații John Thomas Keating, o poveste de război.

 

 

 

 

 

HOROSCOP  Pe 20 mai s-au născut Socrate, Cher, Moshe Dayan, J.J. Astor, Al Bano, Corneliu Coposu, Mircea Drăgan, Milodrag Belodedici. Pe 21 mai s-au născut: Albrecht Durer, Henri Rousseau, Andrei Saharov, Jerome K. Jerome, Tudor Arghezi, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Anda Onesa.

 

În calendarul creştin-ortodox, pe 20 mai, sunt Sfinţii: Talaleu, Talasie, Marcu Pustnicul şi Lidia. Pe 21 sâmbătă este mare sărbătoare în calendar: Sfinţii împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena.

 

LA MULȚI ANI! Tuturor celor care poartă numele împărătești de Constantin sau Elena, sau derivate din ele.

 

Despre împăratul Constantin cel Mare, mama sa Elena, episcopul Hosius de Cordova, despre creștinism și Consiliul Ecumenic de la Niceea din anul 325, cred că v-am povestit adesea. Dacă nu vă mai amintiți vedeți http://evz.ro/horoscopul-lui-dom-profesor-iisuse-mi-a-raspuns-big-brother.html.

 

Dar, acum o să vă spun o altă istorie.

 

HOROSCOP  Dragi lupi, padawani și hobbiți v-am spus, mai demult, că am primit de la o fină a mea, care lucrează în redacție, arhiva digitalizată a cotidianului ”The Winchester Star” un ziar bun, de provinice, care apare în orașul Winchester, Virginia și are redacția în centru, pe Kent Street.

 

Un salam de DVD-uri Kodak de 8,5 Gb, fiecare. L-am pierdut din vedere. Dar, aseară am dat de DVD-urile Kodak căutând un film. Să știți că un ziar de provinice este adesea mai bun și mai plăcut decât unul metropolitan. Multe povești și istorii interesante găsești în WS, cu primul număr scos tocmai pe 4 iulie 1896, de Ziua Independenței. Mai ales în numărul de duminică. Astfel, pe 20-21 mai 1950, sâmbătă-duminică ”The Winchester Evening Star” cum se numea pe atunci, publică un articol foarte interesant, sub semnătura lui David Forrest Jr.

 

De fapt, o mărturie a locotenentului de contrainformații militare John Thomas Keating, o poveste de război. John, un virginian care locuia într-o fermă pe valea Shenandoha, moștenită de la părinți împreună cu un munte întreg, a făcut parte dintre cei care au interogat militarii germani internați în lagăre, după sfârșitul războiului. Cunoștea limba germană la perfecție, mama lui provenea din emigranți germani din Franconia, care țineau la limba și cultura lor europeană, așa că germana se vorbea curent în casa lui.

 

Am auzit multe povești și istorii interesante, se destăinuie fostul locotenent de contrainformații. Nemții erau obosiți de război și striviți de modul industrial în care americanii tratau războiul. Erau învinși, zdrobiți, ocupați și interogați de militari care le ofereau țigări ”Luky Strike”. Singura lor mândrie erau amintirile. Aveau ce să povestească, germanii nu au multă imaginație, dar amintiri adevărate aveau destule. Sunt ferm convins că ceea ce mi-a mărturisit sergentul Gunther Sachss, în toamna anului 1945, este adevărat, în întregime, declară John.

 

Gunther era artilerist la o unitate AA, dotată cu puternicile tunuri Krupp de 88 mm, cele mai bune din război, după părerea mea. Flak, cum mai era denumită arma Flugabwehrkanone.

 

Episodul s-a întâmplat pe data de 16 iulie 1942, în sera zilei, la ora 19:30 cu câteva minute aproximație. În împrejurimile orașului Hafen, de pe Rin, unde erau mai multe fabrici de armament și muniție. Bombardamente au fost câteva, noaptea, de la mare înălțime, total imprecise, doar câteva case civile distruse. Cele trei tunuri Flak de 88 erau întreținute cu dragoste și camuflate cu o plasă. Erau santinele, dar de la ora 18 se dădea alarma de front și toți tunarii își ocupau posturile, gata de ripostă, așteptând posibilele bombardiere aliate de noapte.

 

HOROSCOP  Așa s-a întâmplat și în ziua de 16 iulie. Fusese o zi frumoasă, caldă, cu norișori, doar câțiva, de vreme bună. Soldații glumeau, își povesteau aventurile și se plângeau de hrana, de rația, din ce în ce mai puțină și mai proastă. Ca orice soldați, din orice armată, din orice timp. Comandantul lor, căpitanul Werner von Kellerwald, îi asculta zâmbind. Încă îl mai durea ciotul mâinii stângi, își pierduse mâna pe frontul de Est, nici un an mai înainte, dar nu acceptase să fie scos în rezervă, era un adevărat junker, un ofițer din Prusia Orientală, fără pământuri și avere, doar cu particula ”von” care îi atesta noblețea.

 

Când, deodată, santinela, omul de veghe, dă alarma! Din Vest se apropia un front de nori, cu mare viteză. Nimeni nu mai văzuse așa ceva! Norii erau negrii, amenințători, se rostogoleau fără un sunet, fără un tunet sau fulger. Dar, din interiorul norului imens se vedeau niște lumini care irizau, roșii, verzi, albastre. Werner ia cu mâna dreaptă, cea teafără, binoclul reglementar Zeiss și se uită cu atenție la norul care se apropia cu o viteză suspect de mare.

 

Se uită cam jumătate de minut apoi ia o hotărâre, va deschide focul asupra norului! Dacă este un nou sistem de învăluire, de camuflare, un cloacking device de care vorbeau zvonurile? Căpitanul comunică reperele de tragere și ordonă ”foc de voie”! Prima salvă pleacă, urmată de a doua și de a treia. La a patra ceva s-a întâmplat. S-a auzit un zgomot înfundat, foarte jos, pe care toți militarii l-au simțit ca un pumn în stomac. Apoi din nor a apărut o navă ciudată, un disc cu diametrul de vreo patruzeci de metri. S-a prăbușit pe un câmp la nici jumătate de kilometru de bateria AA. Dar, șocul i-a trântit pe toți la pământ și a înălțat un nor imens de praf. După ce praful s-a mai risipit puțin, militarii s-au repezit la trofeul lor. Tocmai ca să vadă cum din discul prăbușit pleca în mare viteză, fără niciun zgomot, către înălțimi, o sferă cu diametrul de vreo cinci-șase metri, dintr-un posibil metal cenușiu, dar pe suprafața căreia șerpuiau lumini, parcă niște flăcări, poate descărcări statice, albastre, verzi, roșii. Discul căzut avea vreo patruzeci-cincizeci de metri în diametru și o grosime maximă de vreo opt-nouă metri. Fără vreo deschizătură sau fereastră. Încă se mai prelingeau pe suprafața lui cenușie, metalică, lumini albastre, verzi, roșii. Se înfipsese cu o latură în pământ, cam la 30 de grade, povestește artileristul german. Cauza prăbușirii au văzut-o imediat. Unul dintre proiectilele lor de 88 străpunsese ciudatul disc și ieșise pe partea cealaltă. Probabil că nimerise unul dintre sistemele de propulsie, credea neamțul.

 

Căpitanul a trimis un soldat pe motocicletă să raporteze la centru, nu mai aveau nicio legătură, nici prin fir, nici prin radio. Și-a retras oamenii, oricum se retrăgeau singuri, pentru că începuseră să se simtă rău. Dureri de cap îngrozitoare, greață, chiar vărsături. Au fost internați la un spital special SS, lângă Dusseldorf. O grijă deosebită, mereu li se făceau anlize ale sângelui și li se dădea medicamente a căror denumire nu o știau, surori drăguțe și masă pe cinste, chiar citrice, spune Gunther. Odată un doctor a făcut scandal surorilor medicale pentru că nu le se dăduseră la timp pastilele de iod își amintește sergentul. Însă, nu se știe de ce, căpitanul a primit Crucea de Fier cu diamante și frunze de stejar și a fost făcut maior,  iar toți ceilalți militari din bateria AA au fost ridicați în grad și decorați cu mai multe decorații și medalii ceea ce îi scutea de taxe și impozite în cel de al Treilea Reich.

 

După două luni au ieșit din spital și li s-a oferit încă o lună de permisie. Au închiriat un autobuz și s-au dus la amplasamentul bateriei de AA de lângă Hafen. Nimic, nimic, nimic. Nici cele trei tunuri de 88 nici discul căzut din cer. Terenul fusese nivelat cu buldozărele și plantați puieți de ulmi. Nici măcar o santinelă pe care s-o întrebe ce s-a întâmplat, au visat, sau a fost aievea. Pe cine întrebau, li se răspundea cu blândețe că au fost grav bolnavi, gazați cu un gaz de luptă care provoca halucinații, că sunt convalescenți și că o să se clarifice totul mai târziu. Au fost repartizați ulterior la unități diferite. Gunther a făcut o declarație scrisă și a indicat și numele și gradul celorlalți militari din unitatea lui de Flak, pentru confirmare. John Keating a verificat, a trimis rapoarte, a cerut evidențe. Din nefericire mare parte dintre militarii germani de pe listă căzuse la datorie, iar ceilalți, puțini la număr, fuseseră luați prizonieri de sovietici, numai Gunther avusese norocul să ajungă într-un lagăr american. A încetat și el din viață, de leucemie, în februarie 1946.

 

Locotenentul în rezervă  John Thomas Keating speculează că în anul 1942 naziștii au pus mâna pe un OZN. Cu sistem de propulsie atomic, sau altceva, care emitea radiații. Tehnologia găsită pe OZN probabil că ar fi permis nemților să câștige războiul. Dar nu au mai avut timp și nici spațiu unde să experimenteze armele secrete ale Apocalipsei, cum amenința Hitler.

 

HOROSCOP  Teoria conspirației spune că germanii au găsit locul în care să experimenteze, în Antarctida. Și că produseseră deja prototipul de OZN cu svastikă, in primavara anului 1946, după încetarea războiului în Europa. Tot în anul 1946 are loc cea mai secretă operaține a US Navy. 16 nave de război, dintre care un portavion și 33 de avioane de luptă, o forță de lovire de peste cinci mii de oameni, Task Force 68, sub comanda amiralului Richard H. Cruzen pleaca la Polul Sud în august 1946. ”Operation Highjump” după care s-a făcut și un film, unul de acoperire. Ce au făcut militarii americani la Pol numai bunul Dumnezeu știe, dar s-au întors în februarie 1947 cu muniția aproape consumată și cu pierderi umane multiple, în accidente. Toți cei implicați în Highjump au semnat trei declarații de confidențialitate. Se spune că un ofițer superior a luat în râs declarațiile și l-a întrebat pe unul dintre civili: ”chiar este adevărată aiureala asta că dacă divulg ceva plătesc un milion de dolari?”. Civilul a zâmbit ca un rechin și a spus: ”nu, nu este adevărat, dacă faceți o declarație publică despre eveniment, cu tot respectul, dispăreți de pe suprafața Pământului!”  Cel vizat a înghițit în sec și a semnat cu deosebită grijă, toate cele trei declarații!

 

Acum ca să fiu rău, ar trebui să fac comparație între militarii americani de la jumătatea secolului XX și cei de astăzi. Cei cinci mii implicați în Highjump și-au ținut gura, nimic nu a apărut în presă, doar teorii ale conspirației, bănuieli și supoziții.

 

În prezent... de Bradley, mai curând de Chelsea Manning ați auzit? Cel, sau cea, care a făcut publice, călcându-și jurământul militar, peste 250.000 de documente secrete ale armatei Statelor Unite, în special despre războaiele din Irak și Afghanistan. A cauzat un prejudiciu enorm SUA, oferind public argumente contra SUA fundmentaliștilor musulmani. A fost condamnat, sau condamnată - este greu să folosești genul corect pentru un, sau o transexuată – la 35 de ani de închisoare. Perversiunea ei, sau a lui, a fost întrecută de fostul președinte Barack Hussein Obama, care a grațiat-o chiar înainte să părăsescă Casa Albă, ultimul lui act ca președinte. Ca să știe toată lumea părerea lui despre America și armată. Aceasta, coroborată cu înghețarea pensiilor invalizilor de război și a veteranilor, tot opera lui Barack Hussein Obama. Chelsea Manning, fostă Bradley a ieșit din pușcăria de maximă siguranță Fort Leavenworth, miercuri, pe 17 mai. Aclamată de idioți, anarhiști și de dușmanii Americii, a declarat că nu regretă nimic. Ce nu regretă, schimbarea sexului, încercările de sinucidere, sau trădarea? Pe mine alceva mă îngrijorează. Dar o să vă spun altădată, doar mâine este, în definitiv, o altă zi!

 

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Horoscop

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate