SCF Tall Ships Black Sea Regatta 2014 s-a sfârșit. Au rămas poveștile. Una dintre ele, meschin de sumară, este a lui nea Ion Stoian, nostromul – șeful de echipaj al bricului Mircea. Un om, o corabie, același caracter. Mai sunt și ceilalți marinari absenți la apel. Cei ce navighează, astăzi, în Lumea de Apoi.

Există un singur marinar care îşi cunoaşte nava mai bine decât propria sa casă. Știe rostul fiecărei parâme, fiecărui șurub sau nit de pe nava sa, de la chilă până la „mărul” – vârful – celui mai înalt dintre catarge. Căpitanii vin şi pleacă, mateloţii la fel. El, în schimb, rămâne, de cele mai multe ori, până la pensie. Şi chiar după acea mai este consultat din când în când, la nevoie. Ziariştii nu îi iau niciodată interviu, privilegiul acesta revenind doar comandanţilor.

Cu toate acestea este, poate, cea mai importantă persoană de la bordul unei ambarcațiuni. Cu atât mai mult dacă aceasta este un velier de mari dimensiuni, cum este bricul Mircea. Atunci este indispensabil. Este şeful de schipaj, mai-marele tuturor marinarilor care nu sunt ofiţeri. Într-un cuvânt: nostromul.

Marea Neagră, mai a naibii ca Triunghiul Bermudelor

În palmele sale, bătucite de trasul de parâmele corabiei, cavilele timonei dispar ca nişte nuci. Pe fața sa, arsă de soare și brăzdată de vreme, citești harta mărilor pe care le-a cutreierat: Egeea, Mediterana, Baltica, Marea Nordului și Atlanticul. Îl cheamă Ion Stoian, are 52 de ani şi – de 15 ani – este nostromul Navei Şcoală Mircea. Ofiţerii, în frunte cu comandantul corabiei până la cel mai tânăr matelot, îi spun simplu: nea Nelu.

Până să se îmbarce pe bric, nea Nelu a fost, o duzină de ani, pe vânătoarele de submarine şi pe navele puitoare de mine (nave care lansează mine). „Sunt timonier de când mă ştiu”, zâmbeşte căruntul lup de mare. A fost cu Mircea, de două ori, până în America. „Am trecut și prin «Triunghiul Bermudelor »”, dar nu s-a întâmplat nimic bizar... Marea Neagră este, în schimb, cea mai ciudată. E imprevizibilă. În patru ore te-a făcut!”, decretează şeful de echipaj.

Corabia precum femeia

Cine nu-şi aduce aminte de Gherasim, nostromul goeletei Speranţa din „Toate pânzele sus!”? Nea Nelu râde: „Omologul meu livresc a ştiut să-şi ţină oamenii aproape...”. Apoi, se încruntă: „Nu că-i iubea, ci că ţinea la ei!”. La întrebarea cine este mai important, nostromul sau comandantul navei, maistrul principal Stoian e prudent: „Între nostrom și comandant trebuie să fie un fel de simbioză”. Experimentatul marinar are dreptate. Mircea este o navă extrem de complicată, pe care puţini sunt cei în stare să o manevreze. Veliştii sunt o categorie pe cale de dispariţie. La fel şi marile veliere. Oftează: „Pentru mine, bricul Mircea e ca o femeie frumoasă, șarmantă, dar capricioasă”.

Omul mării vorbeşte despre corabia sa ca despre o amantă. Englezii, cândva stăpânii mărilor, se referă întodeauna la o navă cu pronumele „she”, adică „ea”. Nava este de sex feminin: „Are grijă de tine dacă ai grijă de ea!”.

Mircea a fost pentru nenumărate promoții de ofițeri și maiștri de marină, locul unde și-au format caracterul FOTO: HERBERT H. BOHM

Spălatul punții în genunchi, cu apă de mare, nisip și tendă, reprezintă una dintre amintirile de bază ale viitorilor marinari

Povești din copilăria bricului Mircea

Farmecul navigației cu vele a rămas același în ciuda invaziei tehnologice. Poate de aceea nu există un prilej mai potrivit de a-i aminti pe foștii nostromi ai primului bric Mircea, construit în întregime din lemn, în 1882, la Londra și casat în 1944, la Brăila. Lipsesc de la apel, motivat, Andrei Constantinescu, zis Mastella, primul șef de echipaj al întâiului Mircea. Olteanul din Drobeta Turnu-Severin a fost nostromul corăbiei timp de 25 de ani. Absentează și moș Antonio Rotta, un calabrez analfabet dar, de departe, cel mai iscusit marinar pe care l-a avut bricul la început de secol. Fără să știe carte, citea ca nimeni altul în stele și în compasul magnetic al navei. A murit la 62 de ani, la scurt timp după ce a fost pensionat, după 40 de ani în serviciul Marinei Române. Ar mai fi și alții: Barba Ghiorghi, unul dintre bătrânii piloți ai lui Mircea, atât de necesar în labirintul de insule și canale ale Egeei sau legendarul Eugeniu Botez, cunoscut prin pseudonimul literar Jean Bart, fost ofițer al bricului, rămas în istoria literaturii prin celebrul roman “Europolis”. Ultimul a fost elevul lui Ion Creangă. Povești din copilăria Marinei...

„Mergeam cu două noduri înapoi!”

„Părerea mea este că, aşa cum a fost ea proiectată, la începutul anilor ’30, corabia era printre cele mai performante. Mă refer la siguranţa în navigaţie şi la traiul de la bord”, este mândru nostromul de pe bricul Mircea. A şi avut ocazia să se convingă de cât de solidă este nava, în 2004, când i-a lovit o furtună când navigau pe lângă coastele Algeriei. „Aveam maşina pe <> şi mergeam cu două noduri înapoi. Aveam valuri care străbăteau corabia de la prova până la duneta din pupa! S-a rupt și mantia lui Mircea, adică o bucată din galionul – statuia – de sub bompres!”, se înfioară marinarul. Au scăpat cu bine, ca şi din alte groaznice furtuni, datorită atât trăiniciei navei construită de nemţi, în ’39, la Hamburg, cât şi priceperii marinarilor noştri. „Spiritul lui Mircea înseamnă: muncă, tenacitate și mândrie”.

Rușii au mateloți adolescenți!

Ce regretă bătrânul marinar este că numărul ofiţerilor şi maiştrilor de marină s-a împuţinat catastrofal în ultimul an: „Pe vremuri, baza de selecţie a fost mult mai mare. Una e să ai vârfuri dintr-o mie de inși, alta dintr- o sută!”. Mai are ceva de spus: „La 52 de ani mi se spune bătrân… Nu-mi convine! Eu de aici vreau să mă pensionez, peste patru ani!”. Unul din „of”-urile sale este progresul tehnologic. „Calculatorul a făcut mult bine, dar a luat din pregătirea fizică a cadeţilor. Sunt mai firavi şi, parcă, mai fără vlagă în ei!”, se plânge nostromul. Apoi, se revoltă: „Rușii folosesc ca mateloți, pe corăbiile lor, liceeni și par în regulă! Era bine să nu se fi desființat Liceul Militar de Marină <>. Şi, încă ceva, Un echipaj un echipaj bun se face în doi ani, în condiţiile în care navighează împreună şase luni pe an. Noi stăm pe mare mult prea puțin și cadeții se schimbă repede...”.

Nea Nelu este un exigent profesor atunci când vine vorba despre lucrările practice de matelotaj ale cadeților