Adrian Severin povestește în exclusivitate, într-un interviu pentru Evenimentul Zilei despre relația cu fostul premier Victor Viorel Ponta. Fostul europarlamentar se află în spatele gratiilor fiind închis, pentru patru ani , sub acuzația de frafic de influență. Acesta spune că l-a asimilat pe Victor Ponta cu un suflu nou în PSD de la acea oră. Dar că a fost foarte dezamăgit de felul în care acesta a înțeles să facă politică, Ponta mergând pe ”întâlniile în vie” și făcând din viața sa particulară o combinație fatidică pentru un politician, ”cumetriile de carieră”. Pe de altă parte, Adrian Severin povestește despre faptul că a fost ”trădat” de Victor Ponta și de Corina Cețu care îi vroiau funcția de la Bruxelles, și cărora le-a arătat scrisorile, dovezile trădarii lor.
Evz. : Care a fost relatia dvs. cu Victor Ponta si cum a evoluat aceasta?
A.S. : Când Adrian Năstase l-a adus în PSD, l-a proptit direct in fruntea organizației de tineret. Mie, mi-a fost simpatic, vedeam in el un suflu nou. Fără îndoială că cea mai semnificativă funcție deținută pe plan internațional a fost cea de Președinte al Adunării Parlamentare a OSCE. La acea dată OSCE avea un număr de state membre egal cu cel al membrilor Ligii Națiunilor, prezidată de Nicolae Titulescu, fiind totodată singura organizație internațională, cu excepția ONU, în care erau membri atât Rusia cât și SUA. OSCE avea cu mult mai multe state membre decât UE și Consiliul Europei, iar reprezentarea acestora în Adunarea Parlamentară era asigurată de demnitari naționali de prim rang, așa cum nu se întâmplă în nici o organizație similară. Unul dintre vicepreședinții mei era chiar Președintele Dumei de Stat a Rusiei, dl.Ghenedy Szolizniov, iar altul, șeful grupului politic democrat din Congresul SUA, dl. Stunuy Hoger. Ca membrii ai Adunării număram aproape 20 de președinți de parlamente naționale printre care cei ai Germaniei, Austriei, Finlandei, Kazahsanului. Dna. Hilary Clinton era membu. De asemenea faimosul fost prim-ministru creștin-democrat italian Giulio Andreotti, care la alegerea mea mi-a trimis o scrisoare emoționantă. Observatorii au subliniat faptul că o funcție de un asemenea nivel nu mai fusese deținută decât de doi alți români și anume Nicolae Titulescu și Corneliu Mănescu. Alegerea s-a făcut intuitu personae, adică în cosiderarea calităților persoanei candidatului, iar nu în baza principiului rotației sau a altor reguli de alocare automată. Povestea este lungă și nu voi spune decât că am fost ales în pofida opoziției oficialilor români de la acea dată. Am avut două mandate de președinte și alte două de președinte emerit, timp în care am vizitat toate cele 54 de țări membre, unde am am avut întâlniri la nivel de șef de state și guverne, președinți de parlament și miniștri de externe etc. La expirarea ultimului meu mandat permis de regulile de procedură ale OSCE, mai multe state au propus modificarea acestora pentru a permite alegerea mea în continuare. Deși nu m-am implicat în campania pornită în acest sens, înțelegând că nu trebuie reduse șansele altor state de a avea reprezentanți în vârful AP-OSCE, m-am trezit criticat tocmai în presa română, o presă care nu susținuse niciodată alegerea mea și nu exprimase satisfacția atunci când ea a avut loc. Eram acuzat că aș vrea să mă eternizez în funcție. Întrebând-o atunci pe dna. Tia Șerbănescu, ce ar fi fost totuși rău pentru România dacă un român s-ar eterniza acolo, talentata jurnalistă mi-a răspuns că ar fi chiar foarte bine dar... așa sunt ordinele. În final, la ultima sesiune prezidată de mine, în clădirea Reichstagului din Berlin, fosta Președintă a Bundestagului, dna. Ritta Sussmuth într-un partid prizonier, în același timp, al dependenței față de personalitatea dominatoare a Președintelui Ion Iliescu și al lăcomiei iresponsabile a baronilor de șară și de curte, strânși în jurul binomului contradictoriu Iliescu – Năstase. Din păcate ei au optat, liber sau impus de alții, deocamdată nu îmi este clar, pentru neofeudalizare. Această opțiune ne-a plasat în tabere adverse. Aveam să mă lămuresc repede atunci când am aflat că Oprea îi era naș. După cum tot naș îi era și George Maior. În lumea românească a capitalismului de cumetrie, Victor Ponta înota, așadar, ca peștele în apă. Nu era, însă, apa în care doream să mă scald eu sau care putea iriga rolul României moderne ori al social-democrației românești. Culmea este că eu nu m-am depărtat de el, ci el s-a depărtat de mine.. Relațiile noastre s-au răcit și mai tare atunci când Daciana Sârbu a devenit europarlamentar și când împreună cu Cătălin Ivan și Corina Crețu au încercat să obțină controlul asupra delegației PSD la PE, oferind în schimbul sprijinului pe care ei ar fi urmat să îl primescă din partea președintelui Grupuli Socialist, Martin Schulz, sprijin pentru candidatul acestuia la succesiunea sa, împotriva mea. Eu aveam șanse să obțin conducerea respectivului grup cu susținerea delagațiilor din noile state membre, a delegațiilor din statele latine și ale celor nordice, la care se adăugaseră și europarlamentarii din alte țări. Secretariatul Partidului Socialiștilor Europeni, revoltat de mașinațiunile celor trei, mi-a trimis copia unei corespondențe între Corina Crețu și Președintele PE în care aceasta îi cerea să mă înlăture din conducerea acestui partid, al cărui vicepreședinte eram, făcând referire la discuții purtate în acest sens și decizii luate împreună cu Victor Ponta și Martin Schulz. Abia atunci am înțeles de ce ori de câte ori propuneam biroului permanent al PSD să ne stabilim ca țină ocuparea locului de Președinte al Grupului Socialist din PE, ceea ce reprezenta o trambulină tradițională către poziția de Președinte al PE, fapt, desigur, de interes pentru România, Victor Ponta se opunea, amînând hotărârea. Le-am arătat corespondența cu pricina lui Schulz și Ponta care au rămas trăzniți, vazându-se deconspirați. Au promis că lucrurile se vor opri și m-au rugat să nu fac public scandalul, ceea ce am și făcut. La scurt timp, a izbucnit scandalul cu așa-zisul lobby făcut de mine pentru o firmă inexistentă sub acoperire la care lucraseră doi ziariști de la ziarul de scandal The Sunday Times. Martin Schulz și Victor Ponta au găsit prilejul pentru a scăpa definitiv de mine. În înțelegerea cu Schulz, după cum chiar public a lăsat să se înțeleagă, Ponta mi-a cerut demisia. I-am promis că i-o dau dacă este de acord să o fac publică la o conferință de presă comună, în cadrul căreia el să declare că are încredere în nevinovăția mea și cere instituțiilor statului să analizeze rapid și corect. A refuzat. Pe atunci nu știam că se întâlnea prin vii cu Codruța Kovesi și cu Coldea și cu alții ca ei și că prin Elena Udrea dar și prin nefastul ”grup de la Cluj” negociază cu Președintele Băsescu prin spatele partidului. În aceste condiții a cerut organizației PSD Bucureti să mă excludă din partid.
Recomandările noastre
