Sunt mai multe șanse să suspine un picior de lemn când îi cânți Mica Serenadă decât să aibă o căpușă simțul istoriei și să-și mobilizeze habitatul pentru a aniversa Centenarul Marii Uniri.
Nici nu-i poți imputa nimic. Căpușele au doar simțul pielii. Se înfing și mănâncă, este chiar o datorie pentru supraviețuire. Numai că în problema Centenarului este vorba tot despre supraviețuire. Necazul e că vorbim despre comunități, deci instinctul națiunii rămâne în sarcina politicienilor. Ce mutație genetică a suferit poporul român astfel încât să încapă pe mâna unor oameni care cad la examenul umanității? Când s-a transformat arhitectura neuronală a liderilor în instinct personal de supraviețuire fără a evalua daunele colaterale ale propriului pumn?
Clasa politică avea, odată, conștiință, deși privind la specia care-i urmează înclini să ai doar o suspiciune rezonabilă. Sunt actualii politicieni chiar niște urmași, sau doar efectul unei bombe atomice care a pulverizat idealul național? Au falsificat cumva istoricii trecutul, ne-au desfășurat holograme izvorâte din minciuni, ne-au determinat să credem că suntem o țară, o patrie, când de fapt am rămas o populație de necuvântătoare, întrun țarc șmecher? Dacă în România n-ar exista decât ei, nu și conșiințele a milioane de cetățeni îndurerați până la lehamite, am putea bănui că Mihai Viteazu, pe urmă generația pașoptistă, Cuza, Brătienii, Ferdinand și Regina Maria, Maniu, Titulescu, Iorga sau Mareșalul Averescu au fost actorii unui Matrix românesc.
Ceea ce înseamnă că EI, cei de acum, reprezintă realitatea. Căzuți de pe hartă, dar actori în propriile feude. Mai sunt 5 luni până la intrarea în 2018, când ar trebui să înceapă deșteptarea, reîntregirea în numele solidarității, dar Departamentul Centenar, căruia nu i s-a alocat niciun leu, se află pe planșeta unui nebun cu verdict de desființare și mutare la Ministerul Culturii. Este împotriva logicii. Toate statele care au aniversat momentele de cotitură ale devenirii lor moderne – Franța, Polonia, Germania etc - au creat departamente interministeriale, au alocat miliarde de euro pentru reafirmarea solidității lor. EI, prin abandonarea unei ocazii energetice unice în datul unei națiuni, nu fac decât să proclame starea de licheni. Ba nu, căci acolo există viață! De lichele!
Licheaua modernă se plânge de conspirația străinilor împotriva României, de acapararea resurselor naționale, dar ignoră o realitate: națiunea are în genetica ei memoria măreției. O abandonează. Supremă ipocrizie! Să te lupți cu străinii clamând interesul patriotic, dar să nu pricepi că mobilizarea generală pentru Centenarul Marii Uniri reprezintă dovada că ai priceput, că nu vorbești doar pentru retardați.
Este ca și cu Generația de Aur a fotbalului. Urmașii lui Hagi, Popescu & Co își varsă nervii pe cei care îndrăznesc să le conteste filiația și deplâng soarta naționalei, uitând că sunt goi de coținut, că n-au rezultate, că sunt doar niște inși în jambiere care poartă cu isterie tricolorul în piept.
Principala problemă a României este lipsa unui arhetip, imposibilitatea de a reconfigura ceea ce are bun, util, constructiv. EI nu caută cultura în sens antropologic, pentru a descoperi filonul de unde putem renaște sub steagul țării indiferent de orientare politică. EI nu intenționează să prezinte copiilor, tinerilor istoria care consemnează unirea a trei principate. Căci dacă ar face-o, destinatarii i-ar întreba: păi bine, nerozilor, dacă înaintașii au fost în stare să valorifice un moment astral voi chiar nu puteți măcar să vă bucurați sincer?
Cum să priceapă ce-i aia istorie un politician care în ultimii 27 de ani s-a uitat la televizor, și-a amintit de serialul Dallas și tot ce și-a dorit este să-i semene lui J.R. Ewing? Cum să-i tremure inima unui personagiu care n-a citit în viața lui decât etichete de bere, iar pe poza lui Iorga din manualul de Istorie desena cercei și-i lungea barba?
Ne va costa scump, și nu doar pe ei, ci pe toți! Cum părem în fața marilor puteri de acum dacă nu suntem în stare să ne afirmăm unitatea, forța, crezul? În acest timp, Trianon 100, concurența ungurească a Centenarului, desfășoară operațiuni la toate nivelurile. Prin Trianon 100, Ungaria se străduiește să rescrie trecutul, în toate limbile, pentru a convinge planeta că suntem ceea ce părem: o măslină, un adaos într-un pahar de vodcă. De ce n-ar fi așa? Lichelele au cucerit România din interior. Au tras doar un glonț: cel din argint.
Recomandările noastre
