Se împlinesc 27 de ani de la primelșe alegeri libere postdecembriste. Scrutinul a rămas în istorie ca alegerile din “Duminica Orbului”, duminica după Paște când, potrivit Bibliei, orbul din naștere a primit de la Mântuitorul Iisus Hristos lumina ochilor> pe 20 mai 1990 s-a înregistrat și cea mai mare participare la vot din istoria României, peste 14 milioane de oameni s-au prezentat la urne. Au câștigat fără drept de apel Ion Iliescu și FSN, iar în Parlament au intrat nu mai puțin de 17 partide, la acel scrutin neexistând prag electoral.

Alegerile au fost precendate de șase luni de tensiuni politice și sociale, Frontul Salvării Naționale fiind acuzat de partidele istorice că încalcă regulile jocului. Dar ce se întâmplase? Imediat după Revoluția din 1989 Frontul Salvării Naționale a preluat administrarea țării cu promisiunea că nu va participa la alegeri. Pe 27 decembrie 1989 s-a abrogat o lege care interzicea existeța altor partide în afară de cel comunist. Imediat după sărbători PNȚCD și PNL s-au înregistrat la Tribunalul București, dar imediat după ele au mai apărut încă câteva zeci de partide. Până la alegerile din mai 1990 s-au înscris la tribunal nu mai puțin de 90 de partide.

Transformarea FSN în partid a declașat mișcări de stradă

Tensiunile între partidele istorice și cei coagulați în jurul lui Ion Iliescu au apărut la sfârșitul lui ianuarie, când liderii FSN au anunțat, la inițiativa lui Silviu Brucan, că Frontul devine partid și va participa la alegeri. Frontul înseamna de eșalonul doi al structurii de partid și de stat de până în 1989. Adică fix cei pe care românii i-au dat jos printr-o revoluție.  În 28 ianuarie PNȚCD și PNL au organizat o mare manifestație de protest împotriva intenției FSN de a deveni partid politic. După manifestație autoritățile au făcut apel la mineri să vină în București pentru „restabilirea ordinii”. Au fost semnalate incidente violente între mineri și locuitori ai Capitalei, iar ortacii, sub coordonarea forțelor de ordine și a liderilor FSN au organizat raiduri, percheziții și rețineri ilegale la sediile unor partide istorice și organizații care militau pentru democrație.  Aceea a fost prima mineriadă dintr-o serie lungă.

Februarie 1990, 4000 de mineri sunt aduși în Capitală la solicitarea Guvernului

Pe 6 februarie FSN devine partid și România avea din nou parte de proteste. În 18 februarie 1990, în Piața Victoriei a avut loc o manifestație anticomunistă, urmată a doua zi, de o incursiune a minerilor la București. Evenimentele din acele zile au rămas cunoscute ca Mineriada din februarie 1990. Acțiunea fusese anunțată în urmă cu câteva zile, prin numeroase manifeste lansate în Capitală. Piața din fața sediului Guvernului Provizoriu (Palatul Victoria) s-a umplut curând cu câteva mii de manifestanți care au început să scandeze lozinci împotriva Frontului Salvării Naționale și a președintelui din acea vreme, Ion Iliescu.  În urma demersurilor reprezentanților unor sindicate și a FSN-ului, în noaptea de 18-19 februarie 1990 au fost aduși 4000 de mineri, din Valea Jiului. Reprezentanții FSN-ului, dar și ai Guvernului au solicitat minerilor să restabilească ordinea în Capitală. La sosirea lor, minerii au găsit în Piața Victoriei numeroși soldați și cadre de la Ministerul Apărării și Ministerul de Interne, protestatarii fiind deja împrăștiați de forțele de ordine.

Luna martie, la un pas de război civil în Ardeal

Și a venit luna martie. În timp ce la București partidel istorice și Ion Iliescu se războiau în declarații, în centrul Ardealului are loc un eveniment care i-a făcut pe români cu sufletul la gură. Pe 20 martie 1990 tensiunile dintre români și maghiari au atins apogeul la Târgu Mureș, una două manifestații ale celor două grupuri s-au cionit în centrul orașului. A fost nevoie de intervenția armatei pentru a-i despărți pe cei 4000 de români de cei 10.000 de unguri. Dar de unde pornise totul? În 18 ianuarie 1990 CPUN-ul dă o decizie prin care anunță că de la 1 septembrie unul dintre liceele din oraș va avea predare în limba maghiară. Elevii români și părinți lor protestează în stradă față de această decizie. În același timp comunitatea maghiară solicita ca transformarea  liceului Bolyai Farkas în instituție cu predare în limba maghiară să se facă imediat. La data de 10 februarie 1990 la Târgu Mureș aproape 100.000 de etnici maghiari au participat la un marș al tăcerii, ținând în mână o carte și o lumânare. Participanții cereau reînființarea Universității Bolyai din Cluj, reorganizarea rețelei de școli cu predare în limba maghiară, dreptul de a folosi liber limba maghiară, un minister al naționalităților.

Farmacista care a aprins scânteia

În data de 15 martie 1990 în localitățile cu o populație semnificativă maghiară are loc sărbătoarea de comemorare a luptei de libertate, a 142-a aniversare a revoluției maghiare antihabsburgice de la 1848. La aceste evenimente aniversare, în mai multe localități din Ardeal, printre care Satu Mare și Târgu Mureș, cetățeni din Ungaria și cetățeni de etnie maghiară din România „au arborat, ostentativ, însemne și drapele ungare, au înlocuit inscripții în limba română și au instigat populația românească prin lozinci și cântece provocatoare”. Pe 16 martie 1990, la Farmacia nr. 28 din cartierul Tudor din Târgu Mureș a avut loc un incident antiromânesc potrivit Agenției Rompres, șefa farmaciei, Kormoczy a înlocuit firma în limba română cu cea în limba maghiară, refuzând, de asemenea să-i mai servească pe cetățenii români care au protestat. Seara, Nagy Samuel a intrat într-o coloană de manifestanți români, rănind 14 persoane. Pe 17 martie câteva sute de etnici români din localitate s-au adunat în fața farmaciei și au scandat lozinci antimaghiare. Au trecut la ștergerea inscripției în limba maghiară. În seara zilei de 19 martie are loc o bătaie între un grup de protestatari români și unul de maghiari.

Românii și maghiari au fost despărțiți cu armata

În dimineața zilei de 20 martie, cele două tabere au început să se regrupeze, ajungându-se ca în centrul orașului să se desfășoare două mitinguri spontane. În jurul amiezii erau masați pe de o parte peste 10 mii de maghiari, inclusiv veniți din Sovata și de pe Valea Nirajului, din Acățari, Miercurea Nirajului, Eremitu ce ocupau partea de la Consiliul județean până la statuia lui Avram Iancu. Pe cealaltă parte, 4000 de români, inclusiv veniți(aduși) din Reghin și de pe Valea Gurghiului, din Ibănești, Hodac, Toaca ce ocupau partea de la Consiliul județean spre Catedrala mică. În jurul orelor 14, Prefectura și Primăria au fost ocupate de UDMR și maghiari. Între timp, autobasculanta condusă de Marin Preda a capotat pe treptele Catedralei mici. Șoferul a fost lovit cu pietre și a pierdut controlul mașinii, retezând un stâlp de înaltă tensiune care i-a accidentat mortal pe Teodor Rusu, respectiv Kiss Zoltan, din comuna Gheorghe Doja.  În comuna Ernei, mai multe autobuze cu români de pe Valea Mureșului și a Gurghiului au fost oprite, incendiate, iar pasagerii molestați. În ziua următoare situația tensionată a continuat, fiind ridicate baraje pe ruta Târgu Mureș - Reghin, în localitățile Dumbrăvioara, Ernei și Sângeorgiu de Mureș cu scopul de a împiedica venirea spre Târgu Mureș a populației de etnie română. Alte baraje au mai fost instalate în municipiul Târgu Mureș și de asemenea pe ruta Târgu Mureș - Sovata, Râciu - Târgu Mureș și Band - Târgu Mureș. În centrul Târgu Mureșului, ceea ce doar se prefigura nu a mai putut fi stopat. Cordonul de milițieni neînarmați nu i-au putut opri pe români și maghiari să se încaiere. Conflictul ce începea să semene cu un masacru general a izbucnit în jurul orei 16-17. S-au folosit drept arsenal de luptă sticle incendiare(coctailuri Molotov), bâte, furci, bile metalice, topoare, sulițe cu vârf metalic, săbii Ninja.  În jurul orei 18, primele tancuri ale Diviziei 6 Tancuri și-au făcut apariția în zonă. Aprobarea de intervenție pentru aplanarea conflictului a fost dată târziu, iar încăierarea generală și scenele de coșmar erau deja consumate. Au fost așezate două rânduri de tancuri, sub comanda col. Ștefan Damian, între cele două părți combatante. Prezența Armatei nu a calmat spiritele, dar violența atacurilor în valuri a scăzut în intensitate. În jurul orelor 22-23, grupurile au început să se împrăștie. Conflictul se încheiase. S-a dat ordin să fie blocate toate intrările în oraș, să fie legitimate toate persoanele, oprite și verificate mașinile care încercau să intre și să iasă din oraș. Situația era din nou sub control.

 

Alegerile prezindențiale au avut doar trei candidați

După tensiunile din luna martie de la Tîrgu Mureș a urmat alegerea lui Ion Iliescu ca președinte FSN, la începutul lunii aprilie. El este de asemenea desemnat candidat la alegerile prezidențiale. De partea cealaltă PNȚCD îl desemnează candidat pe Ion Rațiu, un om de afaceri român stabilit la Londra, care a revenit în țară imediat după Revoluție. Celălalt partid istoric, PNL, îl desemnează candidat pe Radu Câmpeanu, întors în țară după ce a locuit la Paris. Aceștia au fost singurii candidați la alegerile prezindețiale din 20 mai 1990.

Luna aprilie, începe fenomenul Piața Universității

Pe 22 aprilie începe la București Golaniada, un fenomen considerat ca fiind cea mai amplă și spectaculoasă mișcare socială din perioada de tranziție postdecembristă a României.   Din acea zi, Piața Universității, zonă centrală a Bucureștiului a fost declarată “Zonă liberă de neo-comunism”. În zilele care au urmat ocupării Pieței Universității, zeci de mii de oameni  demonstrau zilnic convinși de faptul că cei care preluaseră puterea mimau democrația, iar după revoluție nu se făcuse decât o rotație a cadrelor comuniste și securiste. Liderul Pieții a devenit Marian Munteanu, președintele Ligii Studenților care se ocupa de organizarea manifestațiilor. Nu mai puțin de 53 de zile a durat manifestația, dar s-a încheiat dramatic odată cu mineriadă din 13-15 iunie, când demonstrația a fost îngropată într-o baie de sânge atât de autorități cât și de cei care par a fi fost un fel de gardă pretoriană a noului regim, minerii din Valea Jiului. A fost a trei mineriadă și cea mai sângeroasă dintre toate.  

Luna mai, alegerile cu cea mai mare prezență la vot din istorie

Și a venit “Duminica Orbului”, 20 mai 1990, ziua alegerilor. Pe liste electorale era înscriși 17.200.722 de români, din care au venit la vot 14.378.693, adică 83,5% din cetățenii cu drept de vot. Lipsa de experiență politică, vârsta înaintată a liderilor partidelor istorice, lipsa resurselor financiare și lispa structurilor în teritoriu au făcut ca FSN-ul și Ion Iliescu să nu aibă emoții.  Alegerile Parlamentare au fost câștigate de FSN cu 66% din voturi, pe locul doi ieșind UDMR, cu 7,3% și peste un milion de voturi. PNL a obținut 6,4% din voturi, iar PNȚCD doar 2,5%. FSN-ul lui Ion Iliescu a obținut cel mai mare procent în Teleorman (87,1%), județul din care provine actualul lider al partidului urmaș la Frontului, Liviu Dragnea. Nu mai puțin de 17 partide au intrat în noul Parlament, din cele 90 înscrise în cursă. A fost ales și un candidat idependent, Antonie Iorgovan, cel care avea să devină “părintele” Constituției din 1991. La alegerile prezindețiale Ion Iliescu a obținut un scor mai mare decât al partidului, 85% din voturi. A fost urmat de Radu Câmpeanu (10,6%) și Ion Rațiu (4,4%). A fost prima și ultima dată când președintele României a fost ales din primul tur.