Ziua studentă la Jurnalism, noaptea damă de companie
- Gabriel Fere șteanu
- 24 noiembrie 2016, 00:00
În vârstă de 21 de ani, tânăra venită în Capitală la studii spune că a apelat la cea mai veche meserie din lume fiindcă nu ar fi putut trăi cu salariul oferit de un part-time
Este destul de greu să fii student într-un centru universitar precum București. Adevărul este că frumusețea vârstei de 20 de ani are și partea ei destul de zbuciumată și gri. E o perioadă dificilă, mai ales că nu știi ce se va întâmpla cu tine. Nu știi unde vei lucra, dacă vei întâlni persoana potrivită, dacă îți vei permite sau nu să te întreții singur. Este tot perioada în care simți mai puternic ca niciodată dorința să te detașezi de căminul copilăriei, să fii independent, să simți că nu trăiești degeaba.
Cu toții am auzit clișeul „anturajul este de vină” , dar nu este și cazul studentei de astăzi. Ioana, să-i zicem așa, are 21 de ani și este anul trei la Jurnalism. A venit în București ca să devină „om mare”, nu este cazul să fim ironici și să spunem că a ajuns. Da, ziua este studentă, iar de la prânz până noaptea își așteaptă clienții. Ioana oferă de un an servicii sexuale contra-cost la ea, în gar soniera închiriată. E pe cont propriu. Știe că la un momentdat o să renunțe la cea mai veche meserie din lume, dar mai are ceva de muncă. „Am ajuns să fac ce fac nu pentru că vreau asta, ci pentru că sunt nevoită. Nu e vorba de un anturaj greșit, ci de o decizie pe care am luato și mi-o asum. Când am venit din Galați știam că voi avea o viață mai grea aici. Să fim serioși, dacă părinții nu te pot susține în Capitală va trebui să mănânci conserve într-o cameră infectă de cămin. Nu-mi pasă că voi fi judecată, dar am ales să am un trai uman indiferent de prețul pe care-l plătesc. Am vrut să mă angajez part-time, dar ce poți face cu sume de la 500 la 800 de lei? Cam atât se plătește în orice agenție de PR”.
Statisticile Ministerului Muncii arată că peste două treimi dintre salariaţii cu contracte de muncă cu normă întreagă, însemnând 73% din total, abia ajung la un salariu mediu net lunar de 1.600 lei. Mai grav este că, mai mult de jumătate dintre ei, adică în jur de 2,5 milioane de persoane, iau lunar pentru munca prestată în jur de 1.000 lei.
Ioana face repede un calcul „Sunt fată. Vreau să învăț și sămi câștig banii decent. Eu cred că tinerii sunt dezavantajați de sistem. Nimeni nu înțelege că studenții sunt oameni cu nevoile oricărui adult obișnuit. Angajatorii au senzația că tinerii n-au nevoie de foarte mult. Părinții mei nu au de unde sămi dea bani. În primul an numai noi știm cât am plâns la telefon, unii de mila altora. Multă muncă, calificări peste măsură și bani extrem de puținicam aceasta e relația student angajat-angajator. Să fim sinceri, dacă fumezi un pachet de țigări pe zi dai 480 de lei pe țigări, continuăm și pretindem că 10 lei pe zi de mâncare ne sunt suficienți, mai adaugi 300 de lei. Cea mai ieftină chirie în București, când împarți o garsonieră cu încă un coleg tot face 150 de euro fără utilități, dacă socotești și utilitățile ajungi lejer la 200 de euro, ceea ce mai înseamnă 900 de lei. Dacă ești tânăr și vrei să ieși la o distracție mai ai nevoie de 400 de lei pe lună. Cum pot să trăiesc eu cu 800 de lei, când ai nevoie de minimum 2000 de lei pentru un trai modest? Nu mai iau în calcul faptul că ai nevoie de abonamente la metrou sau bani pentru cărți, căci hainele sau cosmeticile sunt luxuri de domeniul fantasticului.”
Studenta continuă pe un ton la fel de realist: „Acum un an am luat această decizie. Nu am niciun pește, așa cum se zice. Pur și simplu am spus că voi posta un anunț pe câteva site-uri și voi fi atentă. Mă sună clientul, îi dau adresa completă, mă uit pe geam dacă pare în regulă, dacă totul pare bine de la geam îi deschid și la interfon, dacă nu, îi spun că a intervenit ceva.
Un fel de job part-time
„Sună cumva ciudat, dar este un fel de job part-time. Îmi rezerv timp și să învăț, iar în sesiune fac pauză totală. Ironic, nu? Sunt conștientă cum pare situația, dar dacă cineva va avea puterea să înțeleagă o va face, dacă nu, asta este. Părinții mei nu știu nimic, cred că am găsit un job parțial de PR. Adevărul este că am fost într-un internship la o firmă cunoscută, dar v-am spus, mi s-a oferit între 500 și 800 de lei pe lună. Da, sunt Ioana, studentă și cu un viitor în față. Dacă voi ajunge unde îmi propun, cred că voi avea curajul să spun povestea cu voce tare și să mi-o asum”, a povestit tânăra.