Ziduri care au însângerat lumea. Două capitale europene astăzi, Berlin și Nicosia au multe de povestit. Acum din zidurile care le însângerau, a rămas doar amintirea.

Suntem în noiembrie 1989 și ne amintim că în 9 noiembrie 1989, a căzut Zidul Berlinului. În martie 2008, a căzut și Zidul Nicosiei. Dar care este povestea?

Ziduri care au divizat conștiințe și vieți: Zidul Berlinului

În 1949, la 7 septembrie, respectiv 7 octombrie, au apărut RFG, respectiv RDG. Între ele, a rămas zona aliată a Berlinului. I se spunea Berlinul de Vest. Berlinul de est, cel sovietic, evident, a devenit capitala RDG. Celălalt, avea să fie o enclavă occidentală în mijlocul Germaniei de Est. Era separat de RDG de râul Havel și Podul Glienicke.

Avea patru puncte de control pe unde se putea intra. Exista și o conexiune de metrou, în subteran, intens păzită. Berlin avea două aeroporturi, Tempelhoff și Treptow. Cel mai cunoscut punct de trecere era Charlie. Zona simbolică de separare începea de la Poarta Brandenburg. Treptat, cei din Est au început să vadă că paradisul nu era deloc ca în cărțile cu scoarțe roșii. Stalin obligase Aliații să arunce din avioane containere cu alimente după instaurarea Blocadei .

După destalinizare, Hrusciov a decis.  Fugeau prea mulți din Est, în Berlinul de Vest. Așa că la 13 august 1961, a început ridicarea fortificațiilor, Mai întâi, obstacole de beton, fier, garduri de sârmă ghimpată. Apoi a apărut zidul din beton armat. Străzile firești s-au întrerupt. Erau clădiri cu ieșirea principală în Est și cea secundară în Vest. Sau, evident, invers. Oamenii au fugit cum au putut. Când zidul a devenit complet, înconjurând Berlinul de Vest, mulți au dorit să sape tuneluri. Alții să fugă peste el. Au fost zeci de mii de morți, răniți, slușiți în bătaie, sfâșiați de câini,

Ziduri care au divizat conștiințe și vieți: Zidul Nicosiei

Ciprul a avut mereu două comunități. Erau turci în Nord, greci în Sud. Nicosia, capitala, venea la limita celor două zone. Imperiul Otoman a pierdut Ciprul în 1878, când a fost preluat de britanici.  Avea să devină independent în 1960. Din 1967, în Grecia a venit Regimul Coloneilor. Ei au făcut ca „brand de țară”, dorința de a anexa Ciprul. Evident, Turcia, membră NATO ca și Grecia nu dorea.

Când pe 15 iulie 1974, ciprioții au dat lovitură de stat dorind unirea cu Grecia, Turcia a invadat nordul Ciprului pe 20 iulie 1974.  Zona turcă are două din cele șase districte cipriote: Kyrenia și Famagusta. Ciprul independent, membru al UE din 2004 are districtele Nicosia, Larnaca, Paphos și Limassol.Zidul care împărțea zonele de demarcație a fost ridicat imediat. El traversa cunoscuta Stradă Ledra din centrul Nicosiei.

Demolarea

Doi președinți americani, Kenendy și Reagan au rostit discursuri celebre. Primul, la 26 iunie 1963: „Ich bin ein Berliner”. Era o declarație că Berlinul trebuia să fie unit. Al doilea a fost în alte condiții, la 12 iunie 1987, aproape 24 ani mai târziu: „Mr. Gorbatchev, tear down this wall!”

Având nevoie de bani americani, URSS a acceptat. Honecker a căzut în 24 octombrie 1989, înlocuit de Egon Krenz. La 9 noiembrie 1989, Zidul a căzut pe fondul unei ieșiri masive în stradă.

Astăzi, Ciprul e divizat, dar de prin 2007, Zidul Nicosiei a fost demolat parțial. Demolarea definitivă a fost în martie 2008.  ONU prin Secretarul general Kofi Anan a propus un plan de relansare a dialogului. Zilele trecute liderii de la Nicosia și Ankara, dușmani politici, erau la o cafea. Acum, nu se știe niciodată.