Joao Saldanha a pus bazele naționalei Braziliei, care avea să câștige Cupa Mondială din 1970, dar ziaristul nu s-a bucurat de marele succes.
În perioada romantică a fotbalului, un ziarist a ajuns să antreneze una dintre cele mai importante echipe de fotbal din istorie: naționala Braziliei. Joao Saldanha a fost un personaj. Un om care a stârnit furtuni în jurul său și despre care se poate spune că numai discret nu era. Deși nu avea experiență, în 1957 a fost numit antrenor al celebrei echipe Botafogo. A câștigat campionatul, apoi s-a certat cu conducătorii și a demisionat în 1959.
O mare surpriză a fost numirea sa în funcția de selecționer al Braziliei, în 1969, atunci când Saldanha lucra la un ziar din Rio de Janeiro. La acea vreme, șeful Federației Braziliene era Joao Havelange, omul care avea să ajungă la conducerea FIFA (1974 - 1998). S-a vorbit atunci despre o încercare de sensibilizare a presei din „Țara Cafelei”, care ar fi trebuit să-și tempereze criticile. Fapt este că ziaristul s-a apucat de lucru și a calificat echipa la Mondialul din Mexic - 1970.
Totul părea să meargă bine pentru o echipă ce avea în palmares două titluri supreme și urmărea să-l câștige pe cel de-al 3-lea. Însă, Saldanha n-a apucat să vadă turneul final de pe banca tehnică. Reîntors în naționala Braziliei, după ce-și anunțase retragerea, Pele povestește care au fost motivele pentru care Saldanha a fost dat afară.
„Am devenit cunoscuți ca Bestiile lui Saldanha. Și l-a început a părut să fie o combinație destul de reușită. În loc să alcătuiască o echipă formată din toate superstarurile braziliene, Saldanha a vrut să încurajeze unitatea punând laolaltă un nucleu de jucători de la doar câteva cluburi”, își amintește celebrul fotbalist despre strategia selecționerului.
Cel considerat de unii specialiști cel mai mare jucător din istorie continuă: „Din nefericire, Saldanha avea și o latură întunecată. Încrederea în sine de la început s-a transformat la scurt timp într-o aroganță periculoasă și stranie. Era foarte agitat și toată lumea știa că-i plăcea să bea. New York Times l-a descris într-un articol de profil ca fiind „guraliv, irascibil, violent și extravagant”.
Și-a făcut un obicei din a-i mustra pe toți cei din presă sau chiar din tribune care îndrăzneau să-i pună la îndoială strategia de antrenament. Într-un incident faimos, Saldanha s-a înfuriat atât de tare încât s-a dus după un tip cu o armă. Numai o minune a făcut să nu existe victime”, scrie brazilianul în cartea autobiografică „Pele - De ce iubim fotbalul”.
Triplul campion mondial rememorează cum selecționerul a bulversat total echipa, după două meciuri pierdute. „A început să elimine jucători din echipă la nimereală și să-i cheme pe alții, distrugând nucleul care, una peste alta, își făcea treaba destul de bine”.
Pele și-a dat seama că echipa are mari probleme și a încercat să discute cu Saldanha. Tehnicianul nu a vrut să-l asculte și fostul număr 10 constată: „Am avut noroc că Saldanha nu a venit după mine cu o armă”. Legătura dintre cei doi era ruptă definitiv. Iar la acea vreme, Pele era echivalentul unui cult religios în Brazilia. Mai întâi nu a fost convocat la un meci cu Argentina.
Apoi, selecționerul a aruncat public o „fumigenă”, afirmând că Pele are miopie și nu mai poate juca. Mai mult, președintele Braziliei, din acea vreme, Emilio Garrastazu Medici, i-a cerut să convoace un jucător care îi era rudă. Selecționerul a replicat: „Ar fi mai bine ca președintele să se gândească la ce miniștri alege, să nu se mai bage în chestiuni serioase”.
A fost picătura care a umplut paharul. Saldanha a fost concediat chiar înaintea unui meci cu Chile. Revenit în presă, antrenorul-ziarist a afirmat că Pele suferă de o boală foarte gravă, iar fundașul Gerson are probleme psihice.
Pele povestește că s-a speriat și a început să creadă că este bolnav, iar oficialii naționalei îi ascund acest lucru. „Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât eram convins că am o boală îngrozitoare, ca de exemplu cancer. Nu am putut dormi în acea noapte (...). Saldanha suferea de o mulțime de probleme, multe pe care nu le putea controla. Dar trebuie să-i recunoaștem meritul de-a fi pus bazele echipei din 1970; practic, a ajutat fotbalul brazilian să-și redobândească respectul de sine”, spune Pele.
Locul lăsat liber de Saldanha a fost ocupat de Mario Lobo Zagallo (39 de ani la acea vreme), dublu campion mondial cu naționala din „Țara Cafelei”, ca jucător (1958 și 1962). El a condus echipa spre cel de-al patrulea trofeu, în Mexic, și a devenit primul om din fotbal care învinge în competiția supremă și ca fotbalist, și ca tehnician. De atunci, doar doi oameni au mai egalat performanța: germanul Franz Beckenbauer (1974 și 1990) și francezul Didier Deaschamps (1998 și 2018).
Saldanha și-a continuat cariera în presă. A participat la Mondialul din Italia - 1990, și a comentat finala dintre R.F.G și Argentina (1-0). La patru zile distanță, pe 12 iulie, a murit răpus de un stop cardiac.