Orice s-ar spune despre români, adevărul că mulți dintre noi suntem afectați de acest veto mizerabil al Austriei. Va exista un sentiment antieuropean din ce în ce mai acutizat.
La început nu cred că le-a păsat foarte tare că se va întâmpla asta. Dar or să aibă o surpriză când vor constata lipsa românilor de pe pîrtiile de ski și de pe terenurile de golf.
Important e că încep să iasă la lumină jaful cu acte în regulă făcut asupra României, pentru aderarea la Uniune Europeană. Dacă tăcem și de data asta, și toate aceste afaceri politice europene nu vor fi cercetate, atunci, chiar că suntem un neam prost, de ocară.. Declarația președintelui Johannis că nu va fi nici un boicot al statului român la adresa Austriei nu înseamnă că pierderile suferite de România pot fi uitate, ascunse sub preș sau șterse.
În ce mă privește, scurtele mele șederi în Austria se produceau de câteva ori pe vară, pentru golf. E o lume frumoasă, acolo, simplă, terenurile de golf minunate, iar cabanele de cazare simple, ieftine și curate. E reconfortant mai ales faptul că poți mînca ”normal” - adică pâine cu unsoare preparată cu ceapă, și alte alea pe care românilor hotelieri de la noi le e rușine să le pună pe lista de bucate. Îmi plăcea Austria și prin oamenii ei, pe care îi întâlneam pe terenul de golf. De condiție medie, nici săraci, nici bogați, veneau să facă pe jos 15 lilometri și să se bucure de aerul curat.
Tot timpul amabili și îndatoritori, bucuroși să împartă la sfîrșitul jocului o bere și un wurst, să se bucure de clipă, fără a părea că dau importanță de unde esti. Apoi dupăamiaza, să citești cu o cafea pe terasa piscinei și să cazi rupt de oboseală în pat ucis de tăria aerului de munte, este (era) pentru mine, în mare, Austria pe care o iubeam. Mai putem pune frumusețea unui pasaj pe străzile din Salzburg, Casa în care s-a născut Mozart, și vis-a-vis o kartoffelnsuppe, la ”Till Eulenspiegel”, o cafea printre fumătorii de pipă și cigar de la ”Caffe Tomaselli și un minut de amestecate gînduri în fața casei memoriale Georg Trakl…
Boicotul vacanței, ski-ului și golfului în Austria are și o parte bună. Dacă putem depăși imensele prostii aruncate în presă, cum că golful un ar fi un lux, pretinsa bogatie si aere de tot felul și asocierea lui cu politicienii, golful va triumfa impotriva imposturii, atunci da, avem un viitor, unul chiar bun. Pentru că avem terenuri de golf minunate. Cîteva sunt naturale, ceeace le conferă o originalitate anume, fiind creeate de chiar bunul Dumnezeu în niște locuri de o rară frumusețe. Golful nu este un sport tehnic Are niște dificultăți tehnice, dar 90% depinde de simțiri și naturalețe și doar 10% de tehnică. Sunt suficiente 4-5 lecții, - asta știu de la Paul Tomița, cu care am avut onoarea să încep să joc golf, apoi ești tu, cu tine, pe teren. Nu înveți așa, primind zilnic lecții… Căci golful se deprinde prin joc și… introspecție. Trebuie să simți. De fapt, golful e un sport ieftin. E fals mitul- poveste, că ar fi scump. Se începe cu crose second hand, câteva zeci de euro, vezi dacă îți place.
Locul despre care vă povestesc este spectaculos. Sincer, nu exagerez, e cel mai frumos teren de golf natural pe care l-am văzut vreodată. Și am văzut ceva terenuri, de 20 de ani, de când caut asemenea locuri. Jucatorii se vor confrunta cu dealuri cuminți si profile lungi și duioase, verzi, de poveste. Este imposibil pentru un om cu o constitutie normala sa nu ramana uimit de imprejurimi. Considerat unul din cele mai frumoase terenuri de golf pe un teren natural, terenul de la Sînpaul, lîngă Cluj, impresionează prin mai mult decat peisaje. Are o anumită căldură a locului, pe care eu n-am mai simțit - o pe nici un teren din România sau străinătate. Creatorul acestuia, Octavian Damian, este el însuși un om cald, prietenos, dispus oricând să vorbească cu oricine care trece pragul Clubului Transilvania, nășit de el. A reușit cu mari eforturi, de unul singur, spre cinstea lui, să descopere și amenajeze uimitor de bine un colț de rai.
Ca experiență personală, pot să spun că am trecut pandemia cu ajutorul acestui loc minunat. Singur pe terenul de golf, trecând prin sate pustii și luînd la pas toate traseele imaginate de Octavian, deasupra unui frumos sat transilvan, - Sânpaul -, 10 parcursuri de par 3,4 și 5 însemnau câteva ore de mers pe jos, străbâtînd anotimp după anotimp poate cel mai poetic loc creat de Dumnezeu și amenajat pentru golf.
Am văzut și am simțit acest loc feeric în toate anotimpurile. De la minunea verde a verii trecând prin culorile explozive ale toamnei și pînă la efortul de a-l străbate acoperit de zăpadă. Întotdeauna a fost o bucurie a regăsirii, a unei respirații și a unui gînd liber și eliberator.Un loc binecuvântat, unde nu trebuie să gândești, trebuie să simți. Dacă vrei să dai o minge departe, să o dai tare, se întoarce totul împotriva ta. Ești nevoit să te relaxezi, să lovești relaxat, ușor. Iar mingea va ajunge exact unde îți dorești. Simte! Corpul tău știe ce are de făcut… Se relaxează, trăiește parcă într-o călătorie departe de toate necazurile. Ale tale și ale Lumii… Voi continua, acum că Austria nu mai constituie o dorință pentru mine, să străbat terenul ”Transilvania Golf Club” de la Sînpaul, dar și altele asemenea din România cu certitudinea că am făcut bine prin această hotărîre. Români, fiți mândri! Aveți cel mai frumos teren de golf natural din lume!
”Pe termen lung golful își va face albie și în Romania, nu se poate să fie altfel, - spunea undeva Octavian Damian -, dar viteza și dimensiunea acestuia este dependentă de leadeshipul din golful romînesc. Daca trendul actual se păstrează cu bazaconiile existente de pretinsă bogație și aere de tot felul, (a se citi marketing personal) plus politică, nu ajungem departe. Dacă depășim momentul asta și golful va triumfa impotriva imposturii, atunci da, avem un viitor, unul chiar bun. Desigur, mai există un scenariu dezirabil: apariția unui jucător roman de talie mondială. In acest caz multe lucruri bune se pot întampla - evident abia dupa ce ne va trece greața văzând cum unii incearcă să-și confere merite pe care nu le au. Are presa un rol în chestiunea asta? Categoric da. Dacă presa va propaga doar idei și informații eronate, adică exact cum face acum, sarcina noastra devine foarte grea.” spune Octavian Damian. Deci, Sînpaul, nu Sankt-Polkten!