În iulie, filmul Barbie – un film aparent apolitic și inofensiv – a fost interzis de Departamentul de Cinema din Vietnam din cauza tensiunilor din lumea reală dintre Vietnam și China. Potrivit departamentului noul film a fost exclus de pe piața vietnameză din cauza includerii unei hărți care se presupune că arată linia teritorială preferată a Chinei „Nine-Dash” în Marea Chinei de Sud în conformitate cu articolul din Vietnam News, 7 iulie. Linia a fost stabilită pe o harta militară de însuși Mao în înțelepciunea sa!

Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez, Mao Ning, a răspuns incidentului afirmând că „suveranitatea teritorială și drepturile și interesele maritime ale Chinei sunt temeinic fundamentate în istorie” așa cum scrie Global Times, pe 7 iulie.  Într-un context mai larg incidentul filmului Barbie este doar cea mai recentă expresie a antagonismului istoric dintre Vietnam și China.

Chinezii percep în mare parte Asia de Sud-Est drept „curtea din spate” a Beijingului, care ar trebui să rămână, în viziunea lor,  în sfera de influență a Chinei. Vietnamul ocupă o poziție importantă direct la periferia arealului contestat de China. Public, China consideră că regimul de guvernare al Vietnamului este format din frați (toți sunt comuniști).

Cu toate acestea, Vietnamul are o istorie lungă și acrimonioasă cu China. Vietnamul a fost invadat de China de mii de ani, de nenumărate ori, și supus stăpânirii chineze și impunerii tributului. Muzeul militar al Vietnamului din Hanoi... enumeră 13 războaie de rezistență vietnameze împotriva invadatorilor, majoritatea fiind luptate împotriva chinezilor.

Este doar un calup din disputele pe care Beijingul le are în marea Chinei de Sud. Sâmbătă, pe 5 august 2023, o navă închiriată de armata filipineză care încerca să realimenteze Reciful Ayungin, un recif scufundat unde o mână de trupe ale sale trăiesc pe o navă americană ruginită din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, navă care a fost abandonată intenționat în 1999, a fost blocată de o navă a pazei de coastă chineze care a tras în ea cu un tun cu apă, au declarat Forțele Armate din Filipine. China a continuat atacul și pe rețelele de socializare: „Îndemnăm partea filipineză să-și înceteze imediat activitățile de încălcare a dreptului comunitar în aceste ape” deși pretențiile Beijingului de suveranitate în zonă au fost respinse de organismele internaționale.

Acum relația China-Vietnam se află la răscruce. China are încredere în capacitatea sa de a-și controla și de a-și domina vecinul. Ea consideră că Vietnamul nu poate să-și atingă singur obiectivele din Marea Chinei de Sud și că pe termen lung, integrarea economică va înclina Vietnamul spre China.

Există însă incertitudine și îngrijorare cu privire la modul în care interferența SUA ar putea împiedica capacitatea Chinei de a neutraliza Vietnamul și de a-și consolida obiectivele în Marea Chinei de Sud. Din evaluarea Chinei lipsește o recunoaștere a bagajului istoric din jurul relației chino-vietnameze și a gradului ridicat de sentiment anti-China din Vietnam. Capacitățile militare sporite ale Chinei, militarizarea Mării Chinei de Sud și dominația economică chineză preocupă profund Vietnamul.

În timp ce China este încrezătoare în capacitățile sale militare, este de imaginat că, Vietnamul, nu ar putea face față constrângerii militare chineze, în schimb acțiunile chineze ar putea duce la instabilitate politică în Vietnam. Antony Blinken a fost prezent la inaugurarea noului sediu al Ambasadei SUA în Vietnam.

Washingtonul încearcă să stabilească relații mai strânse cu o țară care are legături istorice atât cu China, cât și cu Rusia. SUA a transferat  o a treia navă, un cutter, către Garda de Coastă de la Hanoi, navă care va fi folosita în zonele disputate între Vietnam și China din Marea Chinei de Sud. Vietnamul a devenit o destinație proeminentă pentru companiile occidentale care doresc să mute o parte din producția lor din China. Greii americani precum Apple Inc. și Intel Corp. și-au extins operațiunile în țară în ultimii ani. Alții precum Nike Inc. au crescut achizițiile de la fabricile din Vietnam, atrași de forța de muncă ieftină a țării și de guvernul prietenos cu afacerile.

Drept urmare, deși SUA s-au retras în 2017 dintr-un acord comercial regional menit să lege comunitățile de afaceri americane și vietnameze mai strâns, comerțul a înflorit între cele două țări. Astfel sumele vehiculate ating aproximativ 140 de miliarde de dolari în 2022, în creștere de la 60 de miliarde de dolari față de 2018, potrivit cifrelor guvernului SUA. Hanoiul vrea să-și diversifice echipamentele militare si să reducă importurile din Rusia.

Să nu uităm că Washingtonul a normalizat relațiile cu Vietnamul în 1995, iar oficialii au petrecut zeci de ani negociind cu Hanoi pentru noul complex al ambasadei de 3 ha, care a costat în final 1,2 miliarde de dolari, cu amenajări terasate inspirate de câmpurile de orez ale țării.

Și cu toate acestea China rămâne cel mai mare partener comercial al Vietnamului și este sursa dominantă de materii prime pentru fabricile sale.

În octombrie, Nguyen Phu Trong, puternicul secretar general al Partidului Comunist din Vietnam, l-a vizitat pe președintele Xi Jinping în China, unde cei doi s-au angajat să-și aprofundeze parteneriatul și să promoveze „dezvoltarea neîncetată a socialismului”.

Hackerii de la Beijing

Avem pe agendă o nouă dispută semnalată de Washington Post despre hackerii legați de Beijing. Deși unele publicații/site-uri din mass-media românească se îndoiesc de acest fapt el este cât se poate de real. În toamna anului 2020, Agenția Națională de Securitate (NSA) a făcut o descoperire alarmantă: hackerii militari chinezi au compromis rețelele de apărare clasificate ale celui mai important aliat strategic al Statelor Unite în Asia de Est, Japonia. Spionii cibernetici din Armata Populară de Eliberare și-au făcut loc în cele mai sensibile sisteme informatice din Japonia.

Ei lucrează pentru celebra unitate 61398 a armatei chineze, care are sediul într-un bloc de 12 etaje din Shanghai. Acesta este locul de unde pornesc majoritatea atacurilor informatice asupra obiectivelor occidentale. În perioada 2006-2013, Compania americană Mandiant a reușit să observe 1.905 penetrări în ordinatoarele operate de grupul APT1 (numit datorita prezentei „amenințări persistentă avansată 1”).

În 97% din cazuri, tastatura utilizată, Microsoft Remote Control, era configurată în chineza simplificată, caracterele folosite în China din anii 1950. Serverele, numele domeniilor și adresele IP utilizate de grup sunt de asemenea înregistrate în China. Unele duc chiar direct în cartierul Pudong din Shanghai unde se află imobilul unității.

Unele imprudențe ale piraților au permis Mandiant să afle identitatea atacatorilor. Firma americană de securitate informatică a reușit să identifice 141 de entități, victime ale piraților din Shanghai. Au trecut 18 ani și lucrurile au evoluat.

Ce căutau chinezii?

Planuri, capacități, evaluări ale deficiențelor militare, potrivit a trei foști înalți oficiali americani, care se numărau printre cei o duzină de oficiali americani, actuali și foști, dar și printre japonezii intervievați de publicație și care au vorbit sub condiția anonimatului din cauza sensibilității subiectului.

Nu este vorba numai de japonezi. Hackerii legați de Beijing au accesat contul de e-mail al ambasadorului SUA în China într-o operațiune de spionaj despre care se crede că ar fi compromis cel puțin sute de mii de e-mailuri ale guvernului american, a informat Wall Street Journal (WSJ). Daniel Kritenbrink, secretarul de stat adjunct pentru Asia de Est, a fost, de asemenea, piratat în cadrul operațiunii de spionaj mai ample dezvăluite luna aceasta de Microsoft (MSFT.O), a spus ziarul.

Ambasadorul  american Nicholas Burns la Beijing a amintit de observațiile făcute de secretarul de stat Antony Blinken în această lună, când a spus că SUA „au spus în mod constant și clar Chinei, precum și altor țări, că orice acțiune care vizează guvernul SUA sau companiile americane, cetățeni americani, ne preocupă profund și vom lua măsurile adecvate de răspuns”.

Identificarea sursei atacurilor cibernetice este o problemă tehnică complexă. Înainte de apariția raportului WSJ, Kritenbrink a fost întrebat la o audiere în Congresul SUA privind politica americană față de China și dacă ar putea exclude că e-mailurile sale sau ale personalului său au fost vizate/pot fi vizate de hack-ul chinez. Burns și Kritenbrink se alătură secretarului american pentru Comerț, Gina Raimondo, ca singurele victime numite public ale campaniei de spionaj, care a provocat un avertisment din partea principalului diplomat al Washingtonului către omologul său chinez.

Revenind la cazul Tokio, oficiali japonezi au luat măsuri pentru a-și consolida rețelele. Dar încă nu sunt considerați suficient de protejați de privirile indiscrete ale Beijingului, ceea ce, spun oficialii, ar putea împiedica un schimb mai mare de informații între Pentagon și Ministerul Apărării al Japoniei.

Pătrunderea din 2020 a fost atât de tulburătoare încât generalul Paul Nakasone, șeful NSA și al Comandamentului cibernetic al SUA, și Matthew Pottinger, care era la acea vreme consilier adjunct pentru securitate națională la Casa Albă, au alergat la Tokyo.

Ei l-au informat pe ministrul apărării, care era atât de îngrijorat încât a aranjat ca ei să-l alerteze pe însuși premierul Japoniei. Japonezii au fost surprinși, dar au spus că vor analiza. Nakasone și Pottinger au zburat înapoi crezând că au făcut ceva cu adevărat pozitiv. Înapoi la Washington, președintele de atunci Donald Trump era ocupat să conteste victoria electorală a lui Joe Biden, iar oficialii administrației se pregăteau pentru tranziție.

Înalți oficiali de securitate națională l-au informat pe viitorul consilier pentru securitate națională, Jake Sullivan, în timpul transferului, dar noua administrație Biden s-a confruntat cu o serie de probleme datorate hackerilor ruși- inclusiv cum să facă față unei breșe de securitate majore a rețelelor agențiilor americane descoperite în timpul administrației Trump – în timp ce unii oficiali americani au primit mesajul că japonezii sperau că problema va dispărea. În 2021 administrația Biden era instalată, iar oficialii din domeniul securității cibernetice și al apărării și-au dat seama că problema japoneză a crescut. Chinezii erau încă în rețelele din Tokyo.

De atunci, sub supravegherea americană, japonezii au anunțat că intensifică controlul/protecția securității rețelei, sporind bugetul pentru activitatea cibernetică de zece ori în următorii cinci ani și crescând de patru ori forța militară de securitate cibernetică până la  4.000 de oameni.

Japonia și-a dezvoltat o capacitate de contraatac IT care poate atinge ținte în China continentală și cumpără rachete de croazieră Tomahawk din SUA pentru a atinge aceste ținte și fizic, cu mijloace militare. Tokyo permite Corpului de Marină al SUA să plaseze un nou regiment avansat în insulele îndepărtate de la sud-vest de Okinawa, o locație care, împreună cu cele mai nordice din insulele Filipinelor, permite apropierea militară a SUA de Taiwan, americanii fiind pregătiți pentru cazul în care ar izbucni un conflict cu China.

În timpul derulării acestor măsuri în SUA se dezbăteau modalitățile în care să se răspundă la hack-ul masiv rusesc prin „SolarWinds”, hack care a fost descoperit în timpul administrației Trump și a permis spionilor cibernetici ruși să fure informații de la mai multe agenții guvernamentale importante din SUA. La scurt timp după, un compromis chinezesc al serverelor Microsoft Exchange din întreaga lume – inclusiv cel puțin a 30.000 de entități numai în Statele Unite – a amenințat că va paraliza întreprinderile mici și mijlocii și agențiile guvernamentale de stat și locale.

Apoi, în primăvara lui 2021, un atac ransomware asupra conductei Colonial Pipeline de către un grup criminal rus a închis una dintre cele mai mari conducte de combustibil din țară timp de șase zile. În mijlocul acestui atac, Cyber Command i-a oferit statului japonez o echipă de ”detectivi cibernetici” care să ajute la evaluarea sferei încălcării și să înceapă să curețe rețelele sale de malware chinezesc. Echipele de „vânătoare” ale comandamentului american au fost ajutate de câțiva parteneri din țări precum Ucraina, Macedonia de Nord și Lituania să caute intruziunile străine.

Apoi, în toamna lui 2021, Washingtonul a descoperit informații noi care au întărit gravitatea încălcării de către China a sistemelor de apărare din Tokyo. Echipa americană în ciuda pandemiei s-a deplasat din nou la Tokyo. Pentru a proteja sursele și metodele sensibile, Anne Neuberger (adjunct al Consilierului de Securitate Națională al Statelor Unite, pentru tehnologie emergentă și cibernetică) nu le-a putut spune în mod explicit japonezilor cum de știau agențiile de spionaj americane despre ”compromisul chinez”.

Ea a încercat într-un mod voalat să asigure Tokyo că americanii nu sunt în rețelele lor. La urma urmei, japonezii, ca și alți aliați, știau că Statele Unite își spionează partenerii. În 2015, site-ul WikiLeaks a dezvăluit că NSA a spionat 35 de ținte în Japonia, inclusiv membri ai cabinetului și ai corporația Mitsubishi. Biden, pe atunci vicepreședinte, l-a sunat pe premierul de atunci Shinzo Abe să-și ceară scuze pentru problemele cauzate.

În final Japonia a lansat un Cyber Command, care monitorizează rețelele „24/7”. A introdus un program de analiză continuă a riscurilor în sistemele informatice ale armatei și îmbunătățește formarea în domeniul securității cibernetice intenționând să cheltuiască 7 miliarde de dolari în cinci ani pentru securitatea cibernetică.

Xi ”coafează” armată!

Epurările între cei mai importanți lideri ai forțelor de rachete din China sugerează că Xi Jinping încă se luptă cu corupția. Liderul chinez „s-a asemănat cu un medic” în timp ce și-a consolidat puterea, căutând să elimine corupția și neloialitatea din partea Partidului Comunist, scrie NYT.

Proiectul său de peste un deceniu a adus la ordine conducerea militară, odinioară, extravagant de coruptă. Dar revoltele recente la niveluri înalte ale forțelor Armatei Populare de Eliberare sugerează că vindecarea domnului Xi nu a rezistat. Săptămâna trecută, el a înlocuit brusc doi generali de top din Forțele de Rachete, o lovitură inexplicabilă care sugerează suspiciuni de greșeală sau alte comportamente greșite în brațul sensibil al armatei care gestionează rachete convenționale și nucleare.

Cu câteva zile înainte ca generalii să fie înlăturați, Xi l-a înlăturat pe ministrul de externe, Qin Gang, o altă demitere supărătoare pentru domnul Xi. El a fost cel care l-a ridicat pe Qin drept un executant de încredere al politicilor sale.

Qin, 57 de ani, fost ambasador în SUA, a fost promovat rapid când Xi forma o nouă echipă anul trecut. Cel mai timpuriu semn al dispariției lui Qin a venit atunci când Beijingul a anulat o vizită a șefului politicii externe al UE, Josep Borrell, diplomații UE spunând inițial că oficialul chinez „a fost testat pozitiv” pentru coronavirus.

Postul de ministru de externe, deși crucial în angajamentul extern, nu este cel mai important rol în sistemul diplomatic chinez. Wang, în vârstă de 69 de ani, care a fost numit ministru de externe, a fost director al Comisiei pentru Afaceri Externe a Partidului Comunist, în timp ce era și membru al Biroului Politic, fiind în esență cel mai înalt diplomat chinez.

Semnele de conduită greșită ar putea să întărească convingerea lui Xi că oficialii chinezi pot fi împiedicați să se abate doar cu un control intens și o presiune de sus. Această strategie include supunerea cadrelor la inspecții constante de către anchetatorii de partid; campanii de insuflare a loialității față de Partidul Comunist și față de Xi; și la concedieri și arestări. Când Xi a venit la putere în 2012, a luat măsuri urgente pentru a curăța corupția și disciplina laxă din Armata Populară de Eliberare, supunând potențialii rivali și centralizând puterea în jurul său - o revizuire care a dat un exemplu pentru modul în care s-a transformat China în ansamblu.

În noiembrie 2014, Xi a adunat sute de ofițeri superiori în același loc unde Mao Zedong și-a extins influența asupra Armatei Roșii revoluționare. Președintele Comisiei Militare Centrale, Xi Jinping, a folosit prilejul celei de-a 85-a aniversări a Conferinței Gutian din 1929 pentru a convoca o întâlnire critică privind activitatea politică din Armata Populară de Eliberare. Xi s-a adresat celor 420 de generali și înalți oficiali militari prezenți la întâlnirea de două zile, amintindu-le de dictonul lui Mao despre controlul partidului asupra armatei și conectarea temelor la actuala sa campanie anticorupție.

Xi i-a avertizat că armata putrezește din interior. Anchetatorii l-au demascat pe Xu Caihou, un fost vicepreședinte al Comisiei Militare Centrale – brațul partidului pentru controlul forțelor armate – care a strâns o avere din luare de mită;  care a adunat bijuterii și bani în casele sale și a consultat ghicitorii ca să afle viitorul; care a luat bani de la ofițerii pentru promovări; care a vândut informații secrete.

 

Spre exemplu un ofițer de rang înalt din China a fost condamnat la închisoare pe viață de un tribunal militar pentru corupție, relatează presa de stat. Guo Boxiong, în vârstă de 74 de ani, a fost acuzat că și-a folosit influența pentru a căuta promovări pentru alții și că a acceptat mită. El a fost deposedat de gradul de general, iar bunurile sale personale au fost confiscate, relatează agenția de presă Xinhua. Din 2002 până în 2012, Guo a ocupat funcția de vicepreședinte al Comisiei Militare Centrale a Chinei.

În acea perioadă, el a fost și membru al Biroului Politic format din 25 de persoane - baza puterii Partidului Comunist Chinez. Alt caz a fost cel al generalului Wang Jianping, în vârstă de 62 de ani, adjunctul șefului departamentului de stat major din cadrul puternicei Comisiei Militare Centrale. El a fost arestat în Chengdu, în sud-vestul provinciei Sichuan. Se știe că Wang a lucrat îndeaproape în trecut, cu fostul țar chinez pentru securitatea internă Zhou Yongkang, care a fost închis pe viață în 2015, într-unul dintre cele mai mari scandaluri de corupție ale țării din ultimele decenii. Exemplele ar putea continu dar mă opresc aici. Xi avertiza, de asemenea, că rivalitatea cu Statele Unite este din ce în ce mai adâncă și le-a spus generalilor că decăderea internă ar putea fi dezastruoasă.

„Ceea ce începe ca decadență va aluneca spre distrugere”, a spus el, citând un aforism chinezesc antic. În anii care au urmat, Xi a reorganizat Armata Populară de Eliberare, distrugând potențiala opoziție din trecut. Zeci de ofițeri superiori au fost condamnați pentru corupție, iar cumpărarea și vânzarea posturile în care se putea promova, cândva obișnuite, a scăzut. Xi a instituit noi reguli pentru a-și consolida atribuțiile de președinte al Comisiei Militare Centrale și comandant șef al armatei.

Adjunctul lui Xi este generalul Zhang Youxia, fiul unui general care a servit alături de tatăl lui Xi în revoluție, iar o mare parte din alți ofițeri superiori au o legătură cu cariera lui Xi, unii se întorc în timp în vremea când acesta era oficial local în provincia chineză Hebei. Xi a creat Forța de Rachete a Armatei Populare de Eliberare la sfârșitul anului 2015, ridicând-o din fostul Regiment de Rachete.

El a investit mult timp, resurse și sprijin politic. Forța de Rachete (Rocket Force) supraveghează cel mai mare și mai divers program de rachete din lume. Inventarul său include o serie de rachete concepute pentru a transporta aproape toate cele 400 sau mai multe focoase nucleare ale Chinei dar și o cantitate imensă de rachete de croazieră cu rază intermediara (500km -5500km) de tipul Donfeg-21D sau mai nou DF-26 terestră/navală. DF-21 are o rază de acțiune de 2.150 km și poate viza bazele americane din Japonia, inclusiv baza principală americană de la Yokosuka. O versiune „carrier killer”, DF-21D, are o autonomie de aproximativ 1.500 km.

China are în jur de 100 de rachete de croazieră pentru fiecare portavion american. Xi consideră forța ca fiind esențială pentru conflictele viitoare. Comandantul Forței de Rachete care a căzut în dizgrație, generalul Li Yuchao, fusese ridicat la această funcție de Xi abia la începutul anului trecut 2022. Generalul Li, împreună cu comisarul politic al forței, Xu Zhongbo, și un alt adjunct, Liu Guangbin, au dispărut din vizorul publicului. Majoritatea experților cred că generalul Li și, eventual, alți ofițeri pot fi acuzați că au preluat o parte din cheltuielile uriașe care au fost îndreptate către forța în expansiune rapidă, deși și alte acuzații de conduită greșită pot juca un rol important.

În 2017, doi comandanți care fuseseră avansați de Xi în Comisia Militară Centrală — Zhang Yang și Fang Fenghui — au fost destituiți din cauza acuzațiilor de corupție. Generalul Zhang și-a luat viața, iar generalul Fang a fost închis. Cu câteva zile înainte ca Xi să-i instaleze pe cei doi noi lideri ai Forței Rachete, el le-a spus trupelor din sud-vestul Chinei că campania împotriva disciplinei laxe și a corupției trebuie „să meargă din ce în ce mai adânc”.

Dar cu cât sunt mai multe elemente în joc în programele de arme nucleare ale Chinei, Xi păstrează secrete detaliile despre ofițerii Forței de Rachete căzuți în dizgrație. Întreaga situație în armat chineză rămâne însă opacă și ne surprinde fiecare măsură dură a Beijingului.

Post Scriptum: În iulie 2023, un submarin american cu rachete balistice (SSBN) din clasa Ohio a vizitat Coreea de Sud pentru prima dată din 1981. O navă de război care transporta o încărcătură utilă de 24 rachete balistice Trident cu rază lungă de acțiune. Din perspectiva Washingtonului și a Seulului, desfășurarea SSBN a fost un avertisment clar pentru regimul nord-coreean ca să-și exercite reținerea, dar simbolismul vizitei SSBN nu a fost pierdut nici de China, cel mai apropiat aliat al Phenianului.

Cu toate eforturile sale de modernizare militară, Beijingul nu are o apărare eficientă împotriva submarinului din clasa Ohio. Partidul Comunist Chinez, aflat la guvernare, pare să nu țină seama de amenințarea existențială pe care Coreea de Sud o simte în fața creșterii testelor cu rachete efectuate de Coreea de Nord. JoongAng Daily a notat în iunie că durează doar două minute pentru ca o rachetă nord-coreeană să lovească Seul.

Potrivit editorialului, „Coreea de Sud este încă în război cu Coreea de Nord. Guvernul și oamenii nu trebuie să uite asta”. Concluzionând că liniștirea politică și angajamentul economic cu China nu au dat roade, Coreea de Sud face doi pași importanți: întărirea legăturilor cu principalul său partener de securitate, SUA, și repararea gardurilor cu fostul său rival, Japonia.

Implicațiile înstrăinării Seulului de Beijing ar putea avea implicații de amploare pentru geopolitica din regiunea mai largă redenumită în noul limbaj militar american Zona Indo-Pacific.

Și nu în ultimul rând China lansează un documentar TV care evidențiază jocurile de război ale invaziei Taiwanului. Serialul din opt părți, „Chasing Dreams”, difuzat de postul de stat CCTV la începutul acestei săptămâni, „conține exerciții militare și mărturii ale zeci de soldați, dintre care mulți își exprimă disponibilitatea de a muri într-un potențial atac împotriva Taiwanului”, relatează AP.