O comună hunedoreană se poate lăuda că ţine pasul cu dezvoltarea tehnologiei. În Lelese funcţionează deja de doi ani internetul prin fir, de un an există şi acces wireless la internet, de câteva luni fiecare sat are un sistem de supraveghere "big - brother", iar peste câteva săptămâni reşedinţa comunei va avea o reţea de apă complet automatizată, coordonată de un calculator ce va putea fi comandat şi de pe un iPhone.

Satul care dă numele comunei Lelese se află la vreo 35 de kilometri distanţă de Hunedoara, pe o culme a Munţilor Poiana Ruscăi, în inima Ţinutului Pădurenilor. La cum arată drumul pe ultimii săi 10 kilometri te-ai aştepta să te ducă undeva, într-un loc total rupt de lume. Doar o porţiune foarte dificilă a urcării spre Lelese este asfaltată. În rest, hârtoape după hârtoape. Noroc că nu a plouat mult în ultima vreme, că ar fi fost şi mai rău.

Cu laptopul, oriunde prin gospodărie

Uliţa e încă pustie, pentru că seara nu s-a instalat de-a binelea. O poartă din fier forjat vopsit în verde, placată cu tablă roşie, se deschide brusc. În poartă apare o femeie cu un laptop Compaq sub braţ. Este Suzana Muşa, are 60 de ani, şi, până mai ieri, a fost dăscăliţa satului. Râde un pic ruşinată când e întrebată de ce poartă laptopul cu ea. "Îl mut din camera de sus, jos, unde am treabă. E semnal wireless aici. Dacă am nevoie, merge şi în grajd, când am treabă acolo", spune femeia.

"Am vândut o văcuţă şi cu banii de pe ea am luat laptopul ăsta. Îmi prinde tare bine. Am o fată plecată la muncă în Spania. Am şi o nepoţică de un an şi patru luni acolo. Mi-e tare dor de ele, dar ne vedem şi vorbim pe internet. Aşa îmi mai alin şi eu dorul de ele. Apoi, tot pe net, mă mai informez în legătură cu boala soţului meu, care are ceva probleme cu prostata. Când nu vorbesc cu copiii şi nepoţii mei, mă mai uit la muzică populară, pe youtube", spune Suzana Muşa în timp ce, din când în când, mai dă câte-un buzz pe messenger. Nu primeşte răspuns şi trebuie să meargă un pic până în grajd, să vadă ce mai fac cei doi viţeluşi. Nu poate rata un eventual răspuns întârziat venit din Spania, dar nu e nicio problemă. Are semnal wireless şi în grajd aşa că laptopul o poate urma şi aici.

Vremuri şi vremuri

E deja seară, iar uliţa satului începe să se anime. Vaci care se întorc de la păscut, copii care ies la joacă şi câţiva bărbaţi care se adună la cârciumă. Magazinul sătesc e ceva mai încolo pe uliţă, iar vânzătoarea de aici aproape că se plictiseşte.

"Nu mai e cum era când mergea mina (până în 2000, la Lelese a funcţionat decenii la rând cea mai importantă exploatare de talc din România - n.red). Atunci făceam aprovizionarea la două-trei zile. Acum mai are rost să aduc marfă doar o dată la două săptămâni", spune Maria Vlad (56 de ani), cea care, de fapt, este şi proprietara magazinului.

E pe final de program aşa că nu mai are răbdare să ajungă acasă. Scoate de după tejghea un laptop pe care-l pune pe pervazul geamului. Aici e semnalul mai bun. Se uită să vadă dacă Marina, fiica ei de 29 de ani plecată şi ea în Statele Unite este cumva on-line, pe messenger. Nu este încă, aşa că mai pierde vremea verificându-şi contul de Facebook, uitându-se pe un site meteo şi urmărind un episod din "Narcisa sălbatică" pe care l-a ratat.

"E foarte utilă treaba asta cu Internetul. Ambii mei copii sunt departe de casă: băiatul e la Sibiu, iar fata e în Spania. Vorbim seara mai ales, pe mess, pe skype... . Apoi, mai sunt filmuleţele, posturile de radio şi mai e site-ul ăla, google. Cu el am reuşit să-mi dau seama că mă iritasem cu frunză de păstârnac. Tot de acolo am aflat şi tratamentul, m-am dus cu el la medic, mi-a spus că e în regulă şi am rezolvat problema". Între timp Maria Vlad primeşte un răspuns de la fiica ei şi nu mai are timp de mărturisiri. Îşi mai ia privirea de pe ecran doar când mai intră câte un client.

Dependenţi

Ca peste tot, şi în Lelese, tinerii au fost cei care au prins gustul Internetului. Cu aproape trei ani în urmă, aici a fost dat în folosinţă un centru PAPI (Punct de Acces Public la Informaţie), prin intermediul programului guvernamental derulat în mai multe judeţe ale ţării. Nu a durat mult, iar la PAPI, au început să apară şi localnici mai în vârstă, aflaţi în căutarea câte unui tractor second-hand în stare bună, sau dornici să vorbească pe "mesager" (yahoo messenger) cu nepoţii sau copiii aflaţi la muncă în străinătate.

În Lelese doar 45 de case mai sunt locuite permanent. Aproape în jumătate dintre gospodării, Internetul este folosit din plin, pentru că familiile în cauză au vrut să-l aibă la dispoziţie fără să mai fie condiţionate de programul de funcţionare al centrului PAPI. În unele cazuri s-a ajuns rapid la dependenţă: "Fratele meu stă toată ziua şi se joacă pe Counterstrike. E drept că mai uit şi eu de mine la calculator. Noroc că avem două şi nu ne Â«batem» pe unul singur. În plus, noi avem şi conexiune cu fir şi wireless. Mai avem un noroc. Dimineaţa nu trebuie să ne trezim devreme, pentru că părinţii şi bunicii se ocupă de primele treburi ale zilei", mărturiseşte Adina Croitoru (21 de ani).

Au tehnologie, dar nu au drum

Primarul comunei Lelese, Ciprian Achim, spune că ideea internetului wireless a venit foarte uşor şi destul de ieftin imediat după ce programul PAPI a fost aplicat aici şi a adus accesul la World Wide Web prin fibră optică. "Am montat trei antene în sat şi am distribuit semnalul pe domeniul public. Dacă am fi tras cablu la fiecare doritor în casă, atunci ar fi fost nişte costuri, iar oamenii ar fi trebuit să plătească. Noi am procedat însă cum procedează primăriile marilor oraşe. Am pus trei antene şi gata. Nici nu mai ştiu cât au costat, cred că sub 1000 de euro".

De aproape un secol, comuna Lelese este tot timpul cu un pas înaintea oricărei localităţi rurale din zonă, în ceea ce priveşte elementele de modernizare. Exploatarea de talc din apropiere le-a adus apa la cişmea localnicilor de aici încă de prin 1930. Tot cam pe-atunci, în centrul satului s-a amenajat şi o baie comunală. Reţeaua de apă trebuie acum schimbată. Peste câteva săptămâni va fi dată în folosinţă o reţea nouă, cu staţie de tratare, staţie de pompare, bazine de acumulare şi un nod de comunicaţii, toate conectate la un computer care supervizează calitatea apei şi funcţionarea reţelei.

"Partea asta de automatizare a reţelei ne-a costat undeva la 10.000 de euro. Dacă n-am fi automatizat procesul, am fi avut nevoie de trei sau patru oameni angajaţi, pentru care am fi cheltuit, cu tot cu impozitele pe salarii, 10.000 de euro într-un singur an", explică Ciprian Achim, care mai spune că a preluat ideea unui asemenea sistem după ce l-a văzut la lucru, la o scară mult mai largă, în cadrul unei amenajări hidroenergetice din judeţul Cluj.

Pe lista sistemelor moderne de la Lelese se mai numără şi un sistem de supraveghere "Big Brother". În toate cele trei sate ale comunei sunt amplasate 17 camere, conectate la cinci unităţi de stocare de 8 terrabiţi fiecare. "În anii trecuţi am avut probleme cu indivizi care veneau prin sate spunând că vând sau cumpără te miri ce. Intrau în curţi şi luau ce apucau. Am pus camerele şi lucrurile s-au cam liniştit acum", explică primarul, adăugând că acest sistem a costat aproximativ 30.000 de lei. "Avem de toate, aici, dar n-avem drum. Ultimii şapte kilometrii i-aţi văzut cum sunt. Asta este, asfaltul e mult mai scump", remarcă sub o undă de regret, Ciprian Achim.

• Sat cu internet şi fără curent