În viaţa câtorva localităţi din judeţul Iaşi, reunite de voinţa divină în Colegiul numărul 7 pentru Camera Deputaţilor, a venit un moment sublim.

În sfârşit, zilele se înşiră cu un scop precis: „plouă“ cu găleţi şi ligheane lunea, „ninge“ cu zahăr marţea, „plouă“ iar, de data asta, cu îmbrăţişări şi vorbe bune - duminica. Într-un entuziasm general, localnicii răspund şi ei omeneşte: ar da cu votul în toţi candidaţii aceştia drăguţi, care au venit să le întindă o mână de ajutoare şi să-i înveselească în prag de iarnă. O să fie frumos de tot la votul de duminică.

"Nu mi-au dat, nu votez!"

Omul are nevoie, politicianul dă, aşa merg lucrurile. N-au locuitorii unei mahalale din oraşul Podu Iloaiei apă curentă? Narciza Nedelcu, candidata PDL la Camera Deputaţilor, vine în întâmpinarea problemei cu găleţi de la propria sa fabrică de mase plastice, Mobilplast, numai bune de umplut de la cişmea. Vrea sărăcimea să muncească şi n-are unde? Aceeaşi doamnă va deschide fabrică aici, în Podu Iloaiei, şi anunţă angajări pe capete. Plânge omul după spital, că nu e unul în tot oraşul? Liberalul Cristian Adomniţei, contracandidatul acesteia, face din asta o prioritate.   Deocamdată, alegătoarea Rita Şerban are aşa: un ajutor social, promisiunea că Salvarea o să ajungă în mahala în mai puţin de trei ore, plus o găleată şi două castroane. Consideră că asupra tuturor s-a coborât un fel de noroc istoric. „Când s-au dat găleţi era cald, frumos şi lumea s-a adunat aici, pe uliţă“, îşi aminteşte ea. Pentru alţii, momentul a fost, dimpotrivă, întunecat şi încărcat de dramatism: „S-au îngrămădit toţi şi, pentru că eram mai mică, m-au îmbrâncit şi eu n-am apucat“, zice o altă femeie, aciuată pe lângă poartă. A venit aşadar să ceară acum, la maşina parcată în faţă. „Nu mi-au dat, nu votez!“, ameninţă ea. Nea Gică priveşte problema cu dezgust

Câteodată, pomenile electorale sunt, doar aşa, mizilicuri. Ştirea zilei la crâşma centrală din apropiata comună Oţeleni n-are de-a face cu alegerile, ci cu o crimă odioasă petrecută zilele trecute pe aceste frumoase meleaguri: cineva a găsit de cuviinţă să-şi omoare fratele întors din puşcărie, iar maşinile televiziunilor au tot frământat noroaiele pe aici.

Din acest motiv, subiectul „Alegeri parlamentare 2008“ necesită o scurtă recapitulare. „Castroanele cine le-a dat?“. Nedumerire scurtă, răspuns stins: „PDL-ul, parcă...“. „Da’ găleţile?“. Iarăşi ezitare: „Tot PDL-ul“. În crâşma din centrul comunei Oţeleni, portocaliul, roşul şi galbenul încep să pălească. Se ajunge apoi la o lipsă totală de cromatică politică, pe care Gică Opărescu, secretarul şcolii din localitate, şi-o asumă cu voioşie din ’90 încoace.

Nici n-avea cum să fie altfel decât incolor nea Gică, având în vedere că a fost preşedintele secţiei de vot la mai toate alegerile libere din istoria recentă a comunei. Acum n-a mai fost să fie - „ar fi trebuit să mă sune până acum“ -, aşa că îşi permite să emită o previziune: „Aici se votează tufa de trandafiri. Dacă «nea Ilie» (Ion Iliescu - n.r.) şi-ar depune candidatura iar, aici ar ieşi clar. PDL-ul e deocamdată în aşteptare“. Pentru gestul acestui din urmă partid - împărţeala electorală de găleţi - Gică Opă- rescu are un singur cuvânt: „dezgustă tor“. „Ar fi trebuit să dea şi linguri. Să zică: «luaţi şi beţi apă acuma!»“. Râde discret, ascunzându-şi privirea şi fixându-şi apoi insistent interlocutorul, în aşteptarea unei reacţii. „Cine-a zis multe n-a făcut nimic“

Prietenul său, Petru Tamaş, are bucurii de campanie care ar putea umple zeci de găleţi. Pe el, fostul ministru Cristian Adomniţei l-a luat de după gât şi cică l-a întrebat aşa, retoric: „V-am adus microbuze? V-am dat bani de ridicat biserica?“.   Petru Tamaş nu se lasă însă convins aşa uşor. El, unul, va vota cu cel care-a promis cel mai puţin. „Până acum, cine-a zis multe n-a făcut nimic. Nici blocul ăsta de aici nu l-au făcut: când stăm vara la terasă, poate oricând să ne cadă o cărămidă în cap. (În centrul comunei, vizavi de primărie şi deasupra localului, se află ruinele unui bloc însingurat - n.r.). Patru ani nu-i mai vezi, iar omul şi-a pierdut încrederea“, concluzionează Petru Tamaş, amar ca berea.

FINAL DE CAMPANIE „Am dat şi roşii, şi portocalii...“   Dacă suni la unul dintre reprezentanţii firmei Mobilplast, te prezinţi ca din partea unuia dintre partide şi spui că ai vrea urgent 1.000 de găleţi verzi, eşti întâmpinat cu un oarecare regret. S-ar putea rezolva ceva numai printr-un mare noroc. „În perioada asta am dat şi roşii, şi portocalii... Acum două săptămâni făceam 1.000 de bucăţi verzi fără probleme, acum trebuie să vedem ce mai avem pe stoc“, precizează Dan Florian Gheorghică, director general adjunct al firmei.

JUSTIFICARE   „Mi-ar fi ruşine să dau mită!“ Nu sunt ligheane, ci nişte castronele foarte mici, vreo 2.000 la număr - aşa descrie candidata PDL Narciza Nedelcu obiectele de plastic pe care le-a împărţit oamenilor din colegiul său. „Am pus pe ele numele şi-o poză pentru că n-am avut suport de campanie. Mi-au rupt toate bannerele. Seara se puneau afişele, iar dimineaţă nu mai era niciunul. La Alexandru Ioan Cuza, am pus pe cineva să le păzească şi a văzut că era o echipă de copii, care venea să le rupă. Le-am şi zis oamenilor să nu creadă că acele castronele sunt mită electorală, ci doar ca ei să mă cunoască. Mi-ar fi altfel ruşine mie, Narciza Nedelcu, să dau mită!“.   Mai spune că respectivele castronele foarte mici au fost împărţite ziua, nu noaptea, cum au făcut oamenii contracandidatului său Cristian Adomniţei. „A avut mitinguri pe întuneric şi a dat peşte, zahăr şi ulei. La Erbiceni, marţi, la ora 17.00, s-a întâlnit cu oamenii la biserică să le dea pachete“, are informaţii precise candidata PDL.

Scurt inventar al incidentelor de campanie Narciza Nedelcu a plâns jumătate din campanie, din cauza mârşăviilor pe care a trebuit să le îndure. „În Colegiul 7 a fost o campanie mizerabilă. La un miting în Mogoşeşti-Siret, pentru care am avut toate aprobările, au fost şapte-opt membri PNL, în galben, care au huiduit tot timpul. Şi un băiat, angajatul primăriei, făcea fotografii şi le spunea oamenilor: «Nu mai primiţi voi ajutoare sociale...». Apoi, tot acolo, maşina primăriei, cu megafoane, m-a urmat peste tot, încât am răguşit când am vrut să stau de vorbă cu oamenii. La Gropniţa, primarul era beat şi a sărit la bătaie.“ Adomniţei, tras în jos de ligheane

Candidatul Adomniţei vrea să fie elegant: „Eu am avut o campanie pozitivă, nu vreau să-mi atac contracandidaţii. Sper ca oamenii să aprecieze proiectele mele. Mă interesează ca, mai departe, să preiau ce este bun din proiectele celorlalţi, fără să mi le asum, sigur“.   Nu se poate abţine totuşi să nu spună, la fel de elegant, că ligheanele - ori castronelele foarte mici, depinde de ce parte eşti - şi-au făcut treaba şi au ridicat-o pe candidata PDL pe locul al doilea, după el, în sondaje. Nimic despre zahărul, uleiul şi peştele care ar fi fost aruncat de fostul ministru în această crâncenă luptă electorală.

PĂRERE DE VICEPRIMAR

„În alte părţi s-au dat şi porci“

Viceprimarul conservator al comunei Oţeleni n-are neapărat o părere proastă despre ligheane şi găleţi. „La noi se face politica găleţii, asta e. Ce, e rău că au dat? În alte părţi s-au dat şi porci“, zice Romeo Gherăescu, al cărui motto de lucru este enunţat aşa: „Poţi să ai şapte facultăţi, e degeaba dacă nu faci nimic“. E om cu trecut în PSD viceprimarul. A schimbat însă „barca“, pentru că nu mai avea loc, la un moment dat, dar şi pentru că trebuia să se descurce cumva: are 25 de ani de muncă în primărie şi cinci copii de hrănit acasă.

 

Citiţi şi: Jurassic Park în Casa Poporului SENATUL EVZ: Vot de disperare