Niciodată alegerile din Italia, o țară renumită pentru instabilitatea ei, nu au fost învăluite într-o incertitudine și o lipsă de speranță mai mari.
În această duminică, începând cu ora locală 7.30 (și până la 23.00), italienii merg la urne pentru a încerca să determine viitorul țării lor. Italia trece printr-o gravă criză economică – cea mai mare datorie din UE, după Grecia, șomaj, imigrație – care mi poate fi rezolvată decât de o putere politică stabilă.
Or, exact acest lucru este cel mai improbabil lucru să rezulte în urma acestor alegeri.
Legea electorală cere pentru formarea guvernului o majoritate absolută de 315 locuri în Parlament (40% din sufragii). Doar coaliția de dreapta condusă de Silvio Berlusconi pare să aibă șanse să atingă acest prag, deși ultimele sondajele prezic că va eșua de puțin, cotându-l la 37%. Fostul premier a unit sub umbrela sa, propria formațiune „Forza Italia”, micul partid liberal „Noi con l’Italia” și partidele eurosceptice și anti-imigrație „Liga Nordului” și „Fratelli d’Italia”.
Berlusconi a încercat să îmblânzească imaginea anti-europeană a coaliției sale propunându-l ca viitor premier pe Antonio Tajani, actualul președinte al Parlamentului European.
Există însă posibilitatea ca Liga Nordului să obțină mai multe voturi decât Forza Italia, caz în care liderul acestei formațiuni, radicalul Matteo Salvini, ar putea prelua responsabilitatea formării guvernului.
Mișcarea 5 Stele (M5S) va fi, potrivit sondajelor, formațiunea care va obține cel mai mare scor electoral de una singură, fiind creditată în sondaje cu scoruri de 28-29%, insuficiente pentru a forma guvernul. Însă tânărul lider al M5S, Luigi Di Maio (31 de ani) este convins că va obține nominalizarea de prim-ministru.
În ceea ce privește Partidul Democrat (de stânga), condus de fostul premier Mario Renzi, cu un rezulat prognozat de 26%, el nu poate spera decât într-o coaliție de care să se atârne pentru a intra la guvernare.
Nu este exclus ca în urma unor rezultate neconcludente ale alegerilor din 4 martie, care să nu permită formarea guvernului, să se organizeze un nou scrutin. Ceea ce nu ar face decât să prelungească agonia.