Vlad Țepeș este una dintre cele mai fascinante figuri ale Evului Mediu românesc. Domnia sa a fost marcată de lupta pentru independența Țării Românești și de metodele sale dure de pedepsire, ce au atras admirația și teroarea deopotrivă. Vlad, cunoscut pentru cruzimea sa, și-a câștigat renumele datorită metodei sale preferate de execuție, tragerea în țeapă. Povestea sa este strâns legată și de relațiile complexe cu vecinii și cu Imperiul Otoman, față de care s-a poziționat constant ca un inamic înverșunat. Cele trei domnii ale sale sunt cunoscute, dar ce s-a întâmplat în perioada exilului?
Familia lui Vlad Țepeș și ascensiunea la tron
Vlad Țepeș Dracul, provine din familia Basarabilor, din ramura Dăneștilor, una dintre cele mai influente familii din Țara Românească. Tatăl său, Vlad Dracul, a fost un aliat al Ordinului Dragonului. Această organizație ce lupta împotriva expansiunii otomane, așa că alianța i-a marcat copilăria și viziunea asupra lumii. Vlad a crescut într-o perioadă de instabilitate politică și conflict permanent între creștini și otomani. Acest lucru i-a conturat caracterul și setea de putere.
La vârsta de 13 ani a fost trimis ostatic la curtea otomană alături de fratele său, Radu cel Frumos, pentru a asigura fidelitatea tatălui său față de sultan. Perioada petrecută printre otomani i-a lăsat amprente adânci, întărindu-i hotărârea de a combate dominația turcească. După moartea tatălui său, Vlad a revenit în Țara Românească. A început lupta pentru tron, pe care l-a și obținut în 1448, după o perioadă de haos și lupte intense.
Drumul lui Vlad Țepeș către tron a fost presărat nu doar de lupte, ci și de trădări. A pierdut tronul de mai multe ori, dar de fiecare dată a revenit cu mai multă forță și hotărâre. Această ambiție de a păstra independența Țării Românești l-a făcut să fie privit ca un lider necruțător, dar respectat. Faptele sale i-au adus renumele în istorie ca fiind unul dintre cei mai temuți conducători medievali.
Vlad Țepeș / Dracula. Sursa foto: Wikipedia
Cele trei domnii și luptele împotriva Imperiului Otoman
Țepeș a avut trei domnii. Prima a început în octombrie 1448, când s-a desfășurat una dintre cele mai impresionante acțiuni militare ale sale. A trecut Dunărea la Giurgiu și s-a infiltrat în cetate purtând straie otomane. A reușit să captureze cetatea surprinzându-i pe turci nepregătiți. Vladislav al II-lea, domnitorul de la acea vreme, era plecat din țară. Se afla alături de Iancu de Hunedoara în campania acestuia din Kosovo. A domnit doar o lună. Când Vladislav al II-lea s-a întors acasă cu trupe muntene și moldovene din campanie, l-a răsturnat pe Vlad.
Cea de-a doua domnie a lui Vlad Țepeș, din 1456 până în 1462, a fost cea mai notabilă. Una dintre primele lui acțiuni în noua postură a fost să-l execute public pe Vladislav al II-lea. A reușit să pună în aplicare reforme drastice pentru a întări autoritatea centrală. Cunoscut pentru justiția sa aspră, Vlad a adoptat măsuri dure împotriva hoților, trădătorilor și celor care nu respectau ordinea. Pedeapsa preferată era tragerea în țeapă, metodă care i-a adus renumele de „Țepeș”. Această practică era folosită pentru a intimida pe oricine îndrăznea să se opună autorității sale, creând o atmosferă de frică.
În 1462, după o serie de conflicte, Vlad a planificat un atac nocturn asupra taberei sultanului Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Deghizat în soldat otoman, Vlad și trupele sale au pătruns în tabăra turcească, cu intenția de a-l asasina pe sultan. Deși nu a reușit să îl ucidă pe Mehmed, atacul a produs haos și a întărit reputația sa de războinic viclean și curajos. Această îndrăzneală l-a făcut pe Mehmed să renunțe temporar la ideea de a ocupa Țara Românească, însă conflictul a continuat.
Bătălia cunoscută ca „Atacul de Noapte”. Sursa foto: Wikipedia
Anii de exil și detalii mai puțin cunoscute despre viața lui Vlad Țepeș
Înfrânt și forțat să abdice, Vlad Țepeș a fost nevoit să caute refugiu în alte țări pentru a-și salva viața. Retragerea i-a păstrat și șansele de a reveni la conducerea Țării Românești. Între 1449 și 1451, a trăit în Moldova sub protecția lui Bogdan al II-lea, domnitorul Moldovei. Este foarte posibil ca Vlad să fi luptat alături de moldoveni în bătălia de la Crasna din 1450, împotriva polonezilor. Această perioadă de exil l-a apropiat de moldoveni și de domnitorul viitor, Ștefan cel Mare, cu care a legat o alianță durabilă.
În 1452, un complot orchestrat de Vladislav al II-lea, domnitorul Țării Românești, sprijinit de otomani, a pus în pericol viața lui Țepeș. A reușit să scape, iar acest eveniment i-a întărit hotărârea de a recuceri tronul. S-a refugiat în Ungaria, unde a câștigat respectul și susținerea regelui Matei Corvin. Acesta din urmă era cunoscut pentru luptele sale împotriva otomanilor. Alianța dintre cei doi a avut un rol esențial în planul lui Vlad de a-și recupera tronul în Țara Românească.
Chiar și în anii de exil, Vlad Țepeș nu a renunțat să lupte pentru cauza sa și a continuat să sprijine creștinătatea în fața invaziei otomane. Activitatea sa militară din Moldova și Ungaria demonstrează spiritul său de luptător neînfricat. Nu și-a abandonat niciodată dorința de a proteja Țara Românească și de a o elibera de influența otomană. Acești ani de exil i-au întărit hotărârea și i-au adus aliați valoroși în lupta sa pentru recucerirea tronului, potrivit Historia.