Vizite și istorie

Vizite și istorie

Vizitele Prinţului Charles de Wales (Charles Philip Arthur George Mountbatten- Windsor - pe numele său complet) în România mă fac să mă simt mândru de fiecare dată. Iată un aristocrat, un posibil cap încoronat, care preţuieşte aceste meleaguri, spaţiul carpato- danubiano-pontic. Nu-l sperie şi nici nu-l îngrijorează ce se spune despre noi, că suntem ţigani şi hoţi. Ba mai mult, şi-a cumpărat mai multe imobile aici.

 Puţină lume ştie că actuala Casă Regală a Regatului Unit al Marii Britanii, Casa de Windsor, este la origini una germană: Casa de Saxa- Coburg şi Gotha. Abia în 1917, ca urmare a Primului Război Mondial, în care s-au confruntat Germania şi Marea Britanie, regele George al V-lea a schimbat numele casei regale în Windsor, localitate din Anglia unde regele avea ca reşedinţă Castelul Windsor.

Aşa că mi se pare normal ca Prinţul Charles să iubească meleagurile transilvane, peisajul molcom, aproape saxon. Să nu uităm că tocmai datorită geografiei acesteia speciale, mii de germani s-au stabilit aici (saşii şi şvabii). Un singur lucru mă deranjează. Că Prinţul vorbeşte prea mult despre ţinutul Transilvaniei, nu despre România, iar eu nu uit că la Londra este un sediul important al iredentiştilor maghiari.

,,Să nu uităm”, spunea apostolul neamului, Nicolae Iorga. Ei bine, eu nu vreau şi nu pot să uit. Nu uit că am fost timp de secole o populaţie „tolerată” în Transilvania. Deşi eram majoritari şi la noi acasă, nu veniţi din pustiile Asiei. Iar asta a durat până în anul 1863.

Eu nu uit că, la 16 septembrie 1437, unui popor i se interzicea prin „uniunea frăţească” a nobilimii maghiare şi a clerului, a saşilor şi a secuilor dreptul de a se instala la oraşe, de a construi biserici din piatră şi de a-şi face case din acelaşi material. Da, românii nu au avut voie să stea în oraşe, iar mai târziu li s-a permis să circule pe stradă, dar nu pe trotuar!!! Decizia din 1437 nu a fost întâmplătoare, aceleaşi măsuri fiind luate şi de „Dieta Sălbatică” de la Pesta din noiembrie 1514! Umilinţă? E puţin spus! Iar cum bine observă istoricul Ioan Talpeş, tot nouă ni se reproşează până în prezent „incapacitatea” de a crea civilizaţie. Păi dacă nu aveam dreptul de a sta într-un oraş şi doar la ţară, ca iobagi?

Hai că avem țară frumoasă, tocmai bună de vizitat!