Mama Pelaghiei o denunță pe fiica sa împăratului, care, fermecat de frumusețea ei, încearcă s-o convingă să se lepede de credință și să se mărite cu el. „Eu am ca mire pe Hristos, Împăratul Cerurilor”, răspunde cu dispreț Pelaghia. Dioclețian poruncește atunci ca fata să fie arsă de vie într-un cuptor de fier în formă de vițel. Făcându-și cruce, Pelaghia intră în vițel și, înălțând rugăciuni, se topește ca o lumânare de ceară, fără să sufere.