În Franţa, cică e interzis să îţi botezi porcul Napoleon. La noi, ar trebui să fie obligatoriu să poarte numai nume de comunişti sau de securişti de omenie.
În fond, porcul e cel mai inteligent animal, iar ei au fost, pentru o vreme, cele mai inteligente animale dintre oameni şi academicieni. Zilele astea m-a făcut atent un amic la o formulă care exprimă, încă de dinainte de a ne afunda în mlaştina democraţiei, caracterul echilibrat şi echidistant al spiritului mioritic. E vorba despre prognoza meteo, care deşi reuşeşte arareori să spună cum e vremea fie şi numai în acel moment, conţine (la sugestia lui Ceauşescu, se pare) o formulă care face pace între toate variantele posibile: vântul va bate slab, până la moderat, cu unele intensificări. Deci, vântul fie va fi inexistent, fie va adia uşor, fie va rupe copacii plantaţi de corporatiştii responsabili şi cei mai buni prieteni ai lor, voluntarii plătiţi.
Seinfeld sugera într-un show desfiinţarea meseriei de meteorolog, din moment ce e clar că e departe de a stăpâni problema, chiar şi dacă beneficiază de ferestre mari. Întrebarea lui era: de ce sunt prognozele prezentate zilnic, din moment ce sunt făcute de obicei pentru cinci zile? Nu ar fi logic şi firesc să fie prezentate din cinci în cinci zile. Iată demonstraţia firească a faptului că omenirea are nevoie să creadă nu numai în fenomene paranormale, ci chiar şi în unele absolut normale, cum ar fi acela că în anul 2011 omul ar putea prezice cum o să fie vremea peste două ore. Dacă stai să citeşti măcar trei minute tâmpeniile pe care le scriu oamenii pe reţele sociale, cel puţin o treime din ele sunt lamentări despre vreme. Vremea a devenit ceva la fel de important ca şi colesterolul, care îi ajută pe oameni să găsească rapid un subiect de conversaţie. Practic, acestea sunt acum cele două mari teme ale cretinismului mondial. Ce ne facem cu căldura, cu ploaia, cu zăpada, cu vântul ăsta şi cum putem aduna mai multă untură de bursuc, folosită – se ştie – de serviciile secrete ruseşti de orice naţionalitate pentru a lovi masiv în mârşavele trigliceride şi urâciosul de colesterol.
Simpatiile spontane şi prieteniile de durată se nasc din împărtaşirea aceluiaşi dezgust meteorologic sau din mărturisirea aceleiaşi valori periculoase a colesterolului. Vai, şi pe tine te doare capul când plouă şi asculţi Clayderman?! Nu cumva ai colesterolul mare? Dragă, deci efectiv nu-mi vine să cred, zici că suntem sore. Sigur că mai sunt şi alte ritualuri de tatonare socială, cum ar fi discuţiile despre cea mai bună aplicaţie de iPhone de prezis vremea sau, dragă, extraordinar, una care îţi spune cât colesterol conţin covrigii de Buzău şi muştarul de Tecuci. Cândva mă gândeam că fericirea ar trebui să îi apropie pe oameni, împărtăşirea lucrurilor frumoase sau hazoase. Ar trebui să ne simţim bine când ne întâlnim, nu? Nu. Eu vin la tine în vizită şi ţin foarte tare să ştii că sunt un pachet de nervi din cauza dobitocului care mi-a tăiat faţa cu janghina lui 4x4 de acum un an şi dacă nu ar fi fost prea mult, plouă şi mi-e frică să nu putrezească gazonul, dragă. Dar spune-mi, tu ce faci iubita? Te mai doare genunchiul? Ai operat câinele? Multă lume nu ştie că în Cannes e interzis să porţi o mască din latex sau plastic cu figura lui Jerry Lewis. La noi ar trebui să fie obligatorie.
Recomandările noastre
