Virgil Madgearu - un asasinat cu multe necunoscute. Omul politic național-țărănist a fost văzut la vremea sa ca un reformator într-o democrație prăbușită.  Și astăzi persistă întrebări asupra eliminării sale.

Virgil Madgearu a fost asasinat la finalul lunii noiembrie 1940. Deși vina a fost atribuită Mișcării Legionare, există mărturii ale unor politicieni importanți precum Corneliu Coposu care presupun că interesele eliminării sale au fost mult mai mari. Iar fără a fi exonerați, legionarii au putut fi un paravan.

Virgil Madgearu  - renumele a întrecut personalitatea politică

Virgil Madgearu s-a născut la 14/27 decembrie 1887, la Galați.  Numele său complet era Virgil Traian N. Madgearu. Nicolae Iorga îi plasa originile în elita comercială a macedo-românilor.  Virgil Madgearu a fost un om politic cu vederi de stânga. Era sociolog. A pornit la drum în Partidul Țărănesc creat de Ion Mihalache asemeni lui Armand Călinescu. Din 1926, a fost un membru marcant al nou înființatului Partid Național Țărănesc, condus de Iuliu Maniu.

Virgil Madgearu și-a făcut educația la Universitatea din Leipzig. În 1911, a obținut Doctoratul acolo cu „summa cum laude”. Teza sa de doctorat a avut titlul „Cu privire la dezvoltarea industrială a României” / Zur industriellen Entwicklung Rumäniens. A predat la Academia de Înalte Studii Comerciale din București din 1916, apoi în refugiu, la Iași, până în decembrie 1918. Astăzi aceasta se numelte Academia de Științe Economice. A fost o figură centrală a celebrei reviste „Viața românească”, fondată de Garabet Ibrăileanu și de D.D.Pătrășcanu.

Virgil Madgearu -  o pleiadă de posturi ministeriale

Virgil Madgearu a fost deputat în Parlament de-a lungul perioadei interbelice. În martie 1918, a fost Secretar General al Ministerului Industriei și Comerțului.  A devenit Ministru al Industriei și Comerțului în inervalul 10 noiembrie 1928 - 14 noiembrie 1929 . A mai fost și Ministru ad-interim al  Comunicațiilor, în perioada 15 mai și 15 octombrie 1929. În perioada 14 noiembrie 1929 - 7 iunie 1930, a fost Ministrul Finanțelor. Până la venirea liberalilor la putere, a mai deținut în guvernele țărăniste portofoliile de la Industrie-Comerț, Agricultură și Domenii, Finanțe.

A fost un adversar al expansionismului național-socialist german. A criticat ca un om școlit în Germania abuzurile din perioada nazistă. Aceasta, evident, i-a atras ura unor personalități cu vederi pro-naziste și anti-semite cum a fost profesorul AC Cuza, care l-a amenințat direct.

Asasinatul: interese legionare sau combinate?

Se știe că în noiembrie 1940, când legionarii pregăteau dezgroparea legionarilor asasinați în 1938, ura față de politicienii din partidele tradiționale sau cei ce avuseseră demnități sub regimul lui Carol al II-lea atinsese cote ridicate.  La 26 noiembrie 1940, la Jilava fuseseră lichidați carliștii aflați în închisoare. Au mai fost lichidați la Prefectura Poliției cadre din Poliție cu vederi anti-legionare. Horia Sima, în „Era Libertății”, dar și alți legionari din emigrație au spus că el, liderul legionar Horia Sima nu ar fi știut de aceste asasinate. Cum nici Ștefan Zăvoianu Prefectul legionar al Poliției Capitalei, care a fost executat pentru aceste asasinate în iulie 1941 de către Guvernul lui Ion Antonescu.

Oficial, Virgil Madgearu a fost executat de un comando legionar. Legionarii au mers la el acasă, la ora 14.00 pe 27 noiembrie 1940. Madgearu auzise de asasinatele de la Jilava din seara precedentă. Constantin Argetoianu sau Ion Gigurtu erau arestați în acea zi la Prefectura Poliției. Soția lui Argetoianu i-a telefonat colonelului Alexandru Rioșanu iar acesta a venit personal la Prefectură și a preluat persoanele reținute.  Madgearu a fost ridicat pentru declarații și soției sale i s-a spus că într-o oră, va fi acasă. Din păcate pentru el, la ora 15.30, era împușcat în Pădurea Snagov. Pădurarul care l-a descoperit, Ilie Chirilă a spus că văzuse legionarii plecând din pădure și îl descoperise pe Madgearu în agonie. A reținut numărul de înmatriculare al mașinii folosite de asasini  62 11 B.

Corneliu Coposu a afirmat în Jurnalul său faptul că ar fi fost și alte interese la mijloc. Iuliu Maniu ar fi spus apropiaților săi că unii legionari erau de fapt agenți din RHSA, serviciul secret nazist.  Evident, niciodată nu a existat o negare a rolului legionarilor în asasinarea lui Virgil Madgearu. Există unele opinii (istoricul Radu Ștefan Vergatti de exemplu) care susțin că între legionari erau infiltrați agenți ai NKVD. Virgil Madgearu milita pentru asocierile cooperatiste țărănești. Se știe că pentru sovietici, țărăniștii români erau un inamic ideologic pentru că promovau deja ideile cooperatizării dar nu cum vedeau sovieticii acțiunea.

Interesul pentru adevăr, inexistent atunci

Să nu uităm că moartea lui Madgearu a fost doar una din sutele de morți din perioada interbelică având legătură cu Mișcarea Legionară. Horia Sima permisese ca în Mișcarea Legionară (Garda de Fier) să intre cine dorea. Corneliu Zelea Codreanu, asasinat din ordinul lui Carol II în 1938 preferase o mișcare antisemită clasică, în care să fie inițiați. Să nu uităm că el însuși, împușcându-l pe Manciu la Iași, Nicadorii și Decemvirii s-au predat. Ei se considerau parte a unui sacrificiu. Era o formă de fanatism religios care ducea la asasinat. Chiar asasinul lui Armand Călinescu, Miti Dumitrescu și echipa lui s-au predat. Erau din „garda veche” cum se zice.

Horia Sima a fost urât de ceilalți legionari în emigrație. Se considera că aservise Legiunea lui Hitler. Bine, nici Zelea Codreanu nu era departe de Hitler ca viziune, că doar pe model fascist italian (cămășile negre) crease Legiunea. Legionarii indiferent că erau codreniști sau simiști aveau o doză de fanatism dusă la extrem. Militau pentru izbăvirea prin crimă chiar în masă. Erau anti-democrați total. Puneau tarele identirare românești pe seama evreilor ca „inamicul din interior”. Legionarii au dus la extrem antisemitismul care exista încă din secolul XIX în mentalul intelectualității românești.

S-a spus că atât serviciile secrete naziste cât și cele sovietice au găsit în Legiune terenul de a-și face jocurile, eliminând elita românească. Evident, Legiunea în era lui Sima a oferit cadrul infiltrărilor necontrolate. Asta l-a făcut să fie un lider slab și folosit. Hitler, la 10 decembrie 1944 îl punea în fruntea unui așa zis guvern românesc la Viena.

Legionarii nu pot fi exonerați. Au folosit crima ca armă contra adversarilor politici

Așadar, nu putem exonera legionarii de asasinarea lui Virgil Madgearu și nici de celelate crime interbelice. Nimeni n-a avut atunci interesul să stabilească adevărul. Legiunea a picat testul istoriei fiindcă niciun politician intern și nici măcar Hitler nu le-a dat creditul la care sperau ei.  Era evident că Antonescu în scurta coabitare cu ei i-a lăsat să se compromită. Iar aici, se înțelege că unele crime le-au fost și atribuite. Iar scuza lui Sima că nu a știut sau că a încercat să oprească aceste crime nu stă în picioare. Legionarii dacă este să aibă o vină istorică este aceea că au folosit omorul ca armă politică.

L-au teoretizat, au creat „listele morții” la Congresul de la Târgu Mureș din 1936.  Și-au justificat crimele bazate pe ideea de răzbunare. Au răzbunat moartea Căpitanului, a Nicadorilor, Decemvirilor. Au răzbunat uciderea unor lideri legionari ca Gheorghe Clime, Vasile Christescu sau Nicoleta Niculescu de către Poliție, cât timp a fost prefect Gavrilă Marinescu.  Politicienii se folosesc de fanatici dar scapă de ei când nu le mai sunt de folos.  Antonescu, comuniștii au mărit doar amploarea crimelor legionare. Asta nu înseamnă că acestea n-au existat.